Anulare act administrativ. Sentința nr. 2796/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2796/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 6079/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2796
Ședința publică de la 21.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanții T. M., cu domiciliul în Sector 3, București, .. 292, ., . și S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. PRIN PREȘEDINTE AL DIRECTORATULUI, cu sediul în Sector 1, București, .. 23, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în Sector 5, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 15, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul T. M., prin reprezentant convențional, avocat I. I., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 5) și pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, prin reprezentant convențional, consilier juridic S. R., care depune delegație de reprezentare în ședință publică, lipsind reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. PRIN PREȘEDINTE AL DIRECTORATULUI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află în rejudecare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, în principal, să fie anulată decizia de sancționare ca neîntemeiată, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului scris. Consideră că pârâta nu a avut în vedere la momentul în care a hotărât sancționarea acestuia dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 32/2000, respectiv unde se stipulează că la individualizarea sancțiunii se va ține cont de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei, precum și de conduita făptuitorului. Cu privire la circumstanțele reale arată că nu a avut în vedere faptul că toate adresele transmise pentru care a fost sancționat pentru că nu s-a răspuns în termen, au fost trimise în perioada 17.04 – 24.04, având ca termen de răspuns perioada 3.05 – 7.05.2012. Învederează că în acea perioadă s-a desfășurat procedura de fuziune a societăților de asigurare O. cu BCR Asigurări, respectiv hotărârea Tribunalului București, care este depusă la dosarul cauzei, s-a pronunțat la data de 24.04, urmând ca să producă efecte începând cu data de 1.05.2012. Astfel, în această perioadă a trebuit preluat un număr foarte mare de dosare, în jur de 50 mii de astfel de dosare, plus desfășurarea procedurii de fuziune care a necesitat numeroase acte și documentație întocmite. Toate acestea au îngreunat activitatea asigurătorului și pentru o scurtă perioadă de timp, până s-au reglementat toate aceste probleme, au fost niște întârzieri la soluționarea unor dosare de daune, dar nu a existat rea-credință și nici nu a avut un caracter permanent sau de durată. O a doua cauză care a generat întârzierea răspunsului a fost faptul că a solicitat departamentelor de daună să soluționeze efectiv aceste dosare de daune și nu doar să întocmească doar niște note de fundamentare. Ca atare, la momentul în care răspunsurile au fost transmise, cu puțină întârziere, cele 7 dosare de daune erau soluționate, 6 în favoarea petenților, iar unul respins în mod legal, iar din cele 6 soluționate în favoarea petenților 5 erau și plătite la momentul în care s-au transmis răspunsurile. În raport de toate acestea și din dispozițiile art. 8 din Normele puse în aplicare prin Ordinul 3/2010, dispoziții care prevăd că aplicarea măsurilor sancționatorii se dispun doar atunci când din analiza notei de fundamentare rezultă că prin rezoluția adoptată nu sunt protejate interesele asiguraților. Dar, în momentul în care au fost transmise aceste note de fundamentare, din analiza lor nu putea reieși că nu sunt protejate interesele asiguraților în condițiile în care se soluționaseră deja acele dosare, chiar în favoarea petenților marea majoritate. De asemenea, nu au fost avute în vedere la aplicarea sancțiunii nici conduita făptuitorului, precum și circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că este un profesionist în domeniu, că nu mai fusese sancționat până atunci. Toate aceste aspecte duc la concluzia că decizia de sancționare este netemeinică și se impune anularea acesteia. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului scris, având în vedere că atingerea adusă valorilor sociale este una minimă și nu a existat în nici un fel rea-credință, fiind doar anumite disfuncționalități generate de acea fuziune și de preluarea unui număr foarte mare de dosare de daune. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin reprezentant convențional, solicită respingerea acțiunii și să se constate faptul că decizia de sancționare este temeinică și legală. Consideră că toate argumentele reclamantului vizează circumstanțierea împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, iar nu aspecte care vizează efectiv legalitatea deciziei de sancționare. În ceea ce privește modalitatea de individualizare a deciziei de sancționare, s-a făcut atât în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cât și în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 113-116/2006 care prevede că aplicarea sancțiunilor se poate face direct în funcție de mai multe criterii. Trebuie observat că reclamantul nu contestă săvârșirea faptei, ci arată doar că aceasta s-a produs în condițiile în care a avut loc o fuziune între cele două societăți de asigurare și că fapta nu este de natură a încălca drepturile și interesele asiguraților. Constatarea se referă la transmiterea cu întârziere a unor răspunsuri către CSA, iar nu la modalitatea efectivă de soluționare a dosarelor de daune pentru că pentru această faptă a fost sancționat directorul de daune, iar nu conducătorul executiv care avea ca și obligație, stabilită în mod expres prin norma privind soluționarea petițiilor, aceea de a organiza întreaga activitate referitoare la soluționarea petițiilor astfel încât să se asigure că răspunsurile transmise către CSA ajung la autoritate în termen astfel încât CSA să poată răspunde mai departe petenților în termenul prevăzut de Ordonanța nr. 27. Solicită astfel respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Învederează că în acea perioadă au fost operate mai multe controale la mai multe societăți de asigurare și au fost sancționate persoanele responsabile pentru fapte identice și depune practică judiciară.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții T. M. și S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia de S. a Asigurărilor, au solicitat anularea măsurii de sancționare dispuse prin Decizia nr. 377/21.06.2012 emisă de pârâtă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment scris”.
În motivarea în fapt a acțiunii, s-a arătat, în esență, că sancțiunea aplicată reclamantului T. M. prin decizia contestată este, pe de o parte, una foarte severă în raport cu împrejurările și cauzele reale si obiective, neimputabile acestuia, care au condus la întârzierile invocate iar, pe de altă parte, măsura sancționatorie nu mai este necesară de vreme ce, dosarele de daună vizate au fost integral soluționate de către asigurător, conform condițiilor de asigurare aferente polițelor, astfel încât drepturile si interesele legitime ale asiguraților nu au fost în niciun mod afectate.
Mai mult, prin răspunsurile transmise cu întârziere, nu s-au prejudiciat procedurile si termenele de analiză si de soluționare a petițiilor prevăzute de O.G .nr. 27/2002, cu modificările si completările ulterioare, și nu s-a adus atingere gravă prerogativelor, atribuțiilor si/sau drepturilor autorității CSA de a răspunde petițiilor primite in legătura cu activitatea asigurătorului.
După cum s-a precizat și prin răspunsurile transmise pârâtei, întârzierile au fost cauzate, pentru o scurtă perioadă de timp, de finalizarea procesului de fuziune prin absorbție dintre BCR Asigurări V. S.A. și O. V. S.A.
Transformările/modificările care au avut loc la nivelul asigurătorului, incluzând preluarea si gestionarea portofoliului de asigurări si a unui număr foarte mare de dosare de daună, au îngreunat temporar activitatea tuturor departamentelor/direcțiilor/serviciilor implicate ale asigurătorului, inclusiv cea a Comitetului de analiză si soluționare a reclamațiilor, care sunt constituite si care funcționează cu respectarea normelor in vigoare adoptate de CSA.
Totodată, în aprecierea gradului de vinovăție a reclamantului cu privire la fapta imputată, precum și pentru o individualizare justă a sancțiunii, urmează a se avea în vedere si faptul că cea mai mare parte a sesizărilor (reclamațiilor) primite de la petenți a fost soluționată în favoarea lor, întârzierea rezolvării dosarelor de daună fiind cauzată, în special, doar de o lipsă a documentelor esențiale ce trebuiau depuse de către aceștia in susținerea cererilor de despăgubire si care condiționau în mod corespunzător închiderea dosarelor de daună.
În raport cu aceste argumente urmează a se avea în vedere gravitatea redusă a faptei imputate, atât prin atingerea minimă adusa valorilor sociale ocrotite de lege, cât si prin consecințele produse, sancțiunea amenzii putând fi anulată sau, după caz, înlocuită cu o măsura mai puțin severă („avertisment scris”), corespunzătoare împrejurărilor în care s-a reținut săvârșirea faptei.
În speță, în majoritatea dosarelor de daună cu privire la care CSA a solicitat informații au fost date soluții favorabile petenților, iar celelalte cauze au fost rezolvate în raport cu condițiile de asigurare si documentațiile existente, astfel încât drepturile persoanelor petente nu au fost vătămate iremediabil, iar scopul Normelor prudențiale pentru încălcarea cărora reclamantul a fost sancționat, acela de a apară drepturile asiguraților și a promova stabilitatea activității de asigurare, a fost pe deplin îndeplinit.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. O. V. Insurance Group S.A., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinta civila nr.7102/12.12.2012, Curtea de Apel Bucuresti a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.Totodata ,a fost admisa acțiunea formulată de reclamantul T. M. si s-a dispus anularea Deciziei nr. 377/21.06.2012 emisă de pârâtă.
Decizia contestată a fost emisă în baza referatului de constatare nr._/06.06.2012 întocmit de Direcția Protecția Asiguraților și Relații cu Publicul din cadrul CSA, urmare a controlului permanent efectuat la sediul CSA, conform dispozițiilor art. 38 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 32/2000, prin care s-a constatat că S.C. O. V. Insurance Group S.A. nu a transmis în termenul stabilit expres prin adresele CSA nota de fundamentare și documentația aferentă unui număr de 7 dosare de daună, cu privire la care s-au formulat plângeri la CSA, prin această faptă încălcându-se dispozițiile art. 3 lit. f din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010 al Președintelui CSA.
Instanta a retinut că la data întocmirii referatului de constatare nr._, respectiv, 06.06.2012, erau în vigoare Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012 al Președintelui CSA, prin care au fost abrogate Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010.
Potrivit art. 8 din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012, încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f nu mai poate face obiectul verificării în cadrul controlului permanent.
Prin urmare, la data efectuării controlului permanent și întocmirii referatului de constatare ce a stat la baza deciziei de sancționare, Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010, erau abrogate, iar noile norme nu mai prevedeau sancționarea nerespectării prevederilor art. 3 lit. f în cadrul unui control permanent, ci menținerea numai a controlului inopinat.
Reținând că la data emiterii Deciziei nr. 377/21.06.2012 nu mai erau în vigoare dispozițiile legale reținute a fi încălcate de către reclamant, Curtea a constatat că decizia menționată este nelegală.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata Comisia de S. a Asigurarilor ,iar prin decizia nr.2448/27.05.2014 ,Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul si a casat sentinta ,dispunand trimiterea cauzei la aceeasi instanta ,spre rejudecare.
Instanta de recurs a retinut ca faptele au fost savarsite in luna mai 2012,cand s-au implinit termenele stabilite de parat CSA pentru transmiterea documentatiilor,astfel ca acestora le sunt aplicabile Normele aprobate prin Ordinul presedintelui CSA nr.3/2010 ,potrivit principiului neretroactivitatii legii consacrat de art.15 alin.2 din Constitutie.
Retinand ca prima instanta a procedat la solutionarea cauzei facand verificari limitate la aspectele de nelegalitate invocate de reclamant ,aspecte in privinta carora criticile recurentei s-au dovedit intemeiate ,Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta ,pentru a fi examinate motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin actiunea introductiva.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 03.09.2014.
Avand in vedere considerentele deciziei instantei de recurs ,Curtea procedand la analiza motivelor de nelegalitate invocate de catre reclamant prin actiunea dedusa judecatii, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 377/21.06.2012, reclamantul T. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, în calitate de persoană semnificativă/conducător executiv al S.C. O. V. Insurance Group S.A., motivat de faptul că nu s-au respectat termenele în care Comisia de S. a Asigurărilor a solicitat asigurătorului transmiterea documentației cerute, conform adreselor nr. RP/_/17.04.2012, nr. RP/_/19.04.2012, nr. RP/_/20.04.2012, nr. RP/_/23.04.2012, nr. RP/_/23.04.2012, nr. RP/_/24.04.2012 și nr. RP/_/24.04.2012.
Emitentul deciziei a retinut ca reclamantul a incalcat prevederile art.3 lit.f din Normele prudențiale referitoare la rezolvarea reclamațiilor privind activitatea asigurătorilor, reasiguratorilor și intermediarilor în asigurări și /sau reasigurări, puse în aplicare prin Ordinul nr. 3/2010, coroborate cu prevederile art. 5 lit. j) din Legea nr. 32/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. j) din Legea nr. 32/2000 ,Comisia de S. a Asigurărilor are următoarele atribuții principale:(…) solicită prezentarea de informații și documente, inclusiv cu caracter statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activități și conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători, intermediari în asigurări și/sau în reasigurări, cât și de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informații referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare și al rezervelor tehnice.
Conform art. 3 lit. f) Normele aprobate prin Ordinul nr. 3/2010 asiguratorii au obligația să transmită pentru fiecare reclamație primită de la autoritatea de supraveghere, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării sau în termenul precizat în mod expres în solicitare, o notă de fundamentare întocmită de colectivul de analiză și soluționare a reclamațiilor menționat la lit. d), în care să justifice temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare soluția adoptată, copia integrală a dosarului de daună, precum și condițiile de asigurare aplicabile în speță; documentația se va depune la registratura Comisiei de S. a Asigurărilor sau a reprezentanțelor sale teritoriale, după caz, ori se va transmite prin poștă cu confirmare de primire și va fi semnată de persoanele menționate la art. 12 alin. (17) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare;
Situatia de fapt ,astfel cum a fost retinuta de parata CSA, nu a fost contestata de reclamant.
Apararile reclamantului au privit, pe de o parte, lipsei culpei sale in savarsirea faptei ,iar pe de alta parte, gresita individualizare a sanctiunii aplicate.
In legatura cu primul aspect ,reclamantul a invederat instantei ca intarzierile in transmiterea documentatiei solicitate au avut loc ca urmare a ,,transformarilor/modificarilor care s-au produs la nivelul asiguratorului ,incluzand preluarea portofoliului de asigurari si a unui numar foarte mare de dosare de dauna(…) care au ingreunat temporar activitatea tuturor departamentelor /directiilor/serviciilor implicate ale asiguratorului(…)”.
Chestiunea invocata este irelevanta insa ,atata timp cat ,in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Ordinul nr. 3/2010, conducerea executivă a asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări este direct răspunzătoare de buna organizare și desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a reclamațiilor ce le sunt adresate, precum și de legalitatea soluțiilor adoptate și de comunicarea acestora în termenul legal către Comisia de S. a Asigurărilor și/sau petenți, după caz.
Cat priveste gresita individualizare a sanctiunii, Curtea constata ca fapta savarsita de catre reclamant constituie contraventie potrivit art.39 alin.2 lit.a din Legea nr.32/2000 ,iar in conformitate cu dispozitiile alin.3 lit.c ale aceluiasi articol, se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 50.000 lei.
Curtea retine ca reclamantul nu s-a conformat termenului de transmitere a documentatiei în legatura cu nu mai putin de 7 solicitari ale CSA ,context in care nu se poate aprecia in mod rezonabil ca fapta sa a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite .
Nerespectarea de catre reclamant a termenelor impuse de lege a determinat in mod esential intarzierea in solutionarea petitiilor formulate de persoanele pagubite si ,implicit, intarzierea platii despăgubirilor de catre asigurator ,context in care apararea reclamantului legată de modalitatea concreta in care au fost solutionate dosarele de dauna vizate apare,de asemenea, ca irelevanta.
În fine ,Curtea constata ca amenda a fost stabilita . limita minima a celei prevazute de lege pentru fapta savarsita,cu luarea in considerare a tuturor circumstantelor savarsirii faptei ,astfel cum acestea au fost redate de reclamant in actiune, si reflecta in mod corespunzator gradul de pericol social al faptei .
F. de cele expuse anterior ,Curtea apreciaza ca niciuna din criticile reclamantului aduse actului atacat nu poate fi retinuta in prezenta cauza ,Context in care ,va respinge actiunea acestuia ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamanții T. M., cu domiciliul în Sector 3, București, .. 292, ., . și S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. PRIN PREȘEDINTE AL DIRECTORATULUI, cu sediul în Sector 1, București, .. 23, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în Sector 5, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 15ca neîntemeiată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red.PBL
. data de
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1792/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2952/2014.... → |
|---|
