Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 463/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 463/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 7016/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 463
Ședința publică din 11.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul R. F. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp, a amânat pronunțarea pentru 04.02.2014 și apoi pentru azi, 11.02.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24.10.2013, reclamantulR. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea Deciziei nr.1766/23.09.2013 privind eliberarea sa din funcție până la soluționarea litigiului pe fond.
Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile care trebuie dovedite pentru suspendarea unui act administrativ.
Cu privire la cazul bine justificat, arată că decizia contestată are la bază acte normative neconstituționale (OUG 74/2013) și nelegale (HG 520/2013, Ordinul 1115/2013 emis de Președintele ANAF referitor la organizarea și funcționarea Direcției Antifraudă Fiscală).
Arată că în cadrul ANAF s-a înființat Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, care va înlocui Garda Financiară preluându-i toate atribuțiile însă nu și personalul astfel cum se întâmplă cu celelalte instituții reorganizate.
Procedura aleasă pentru funcționarii publici din Garda Financiară a fost discriminatorie în raport de ceilalți funcționari publici, în sensul că aceștia nu numai că nu au beneficiat de aceleași regim ca ceilalți funcționari publici dar nu au primit nici soluționări favorabile la cererile de transfer formulate pentru funcțiile publice specifice de inspector antifraudă, iar Legea nr.188/1999, lege organică, a fost modificată prin OUG 82/27.08.2013 cu scopul de a bloca dreptul de transfer al comisarilor din Garda Financiară în noua structură antifraudă înființată în ANAF.
Un alt motiv care creează o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat îl constituie modul în care urmează să se desfășoare examenul pentru ocuparea posturilor din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală.
O dovadă în plus a faptului că există discriminare și li se îngrădește dreptul la muncă, îl constituie modul în care a fost reglementată organizarea acestui concurs, prin derogare de la prevederile generale, care la proba interviului dispun acordarea unui punctaj, pe când în situația în care se află și reclamantul (HG 677/2013), la proba interviu sunt acordate calificative „admis” sau „respins”, apreciind că se află așadar la liberul arbitru al comisiei de examinare, fără să conteze prea mult proba scrisă.
Față de aceste aspecte, rezultă că prevederile legale contestate au fost emise cu exces de putere, cu încălcarea dispozițiilor art.2 alin.2 lit.n) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cu privire la condiția pagubei iminente, arată că prin desființarea Gărzii financiare se creează un vid de supraveghere și control în ceea ce privește pe operatorii din domeniul prestări de servicii, comerț, producție, etc., totodată fiind ignorate rezultatele acestei instituții începând cu 1991 și până în prezent, precum și experiența profesională de mai bine de 20 de ani a personalului acestei instituții.
Strict în ceea ce îl privește, reclamantul a arătat că pierderea locului de muncă prin eliberarea din funcția publică deținută, în condițiile arătate, constituie un prejudiciu material, viitor și previzibil care îl afectează atât personal cât și patrimonial, profesional în sensul pierderii vechimii în muncă și a gradului profesional ocupat, drepturile salariale, de asigurări sociale, etc.
În drept, art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În susținere, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la 10.12.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Cu privire la excepția necompetenței invocată din oficiu, Curtea apreciază că este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr.188/1999 republicată, astfel cum a fost modificată prin efectul Legii nr.2/2013 “Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Întrucât fondul pricinii este de competența Tribunalului rezultă că și cererea de suspendare a actului trebuie judecată de aceeași instanță, motiv pentru care Curtea va admite excepția și își va declina competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență.
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul R. F. cu domiciliu procesual ales la „Av. D. M. A.” din București, sector 2, ..6A, . cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, sector 5, . în favoarea Tribunalului București Secția a IX–a.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. SDG/2014
Tehnored. TM/ . ex./2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 914/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8629/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
