Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2952/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2952/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 912/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia Civilă nr.2952
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
JUDECĂTOR: D. C. V.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.1509/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. A. B., intimații-pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant D. A. B., prin avocat B. F. O., în baza împuternicirii avocațiale aflate fila 22 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimatul-reclamant D. A. B. a depus întâmpinare la data de 09.04.2014.
Intimatul-reclamant, prin avocat, învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța privind plata onorariului de avocat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 12.01.2012, sub numărul_, formulată de reclamantul D. A. B. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București și Administrația F. pentru Mediu, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 9.734 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule și la plata dobânzii legale de la data încasării până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința Sentința civilă nr. 1509/22.03.2013, Tribunalul București Secția a IX-a C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală A Finanțelor Publice A Municipiului București și a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. B. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 9.734 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, la care se adaugă dobânda legală în materie fiscală ce va fi calculată potrivit art. 124 alin. 2 C.pr.fisc. de la data de 21.11.2011 până la data restituirii efective, a respins cererea pentru restul sumelor ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata sumei de 543,6 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chemata în garanție A. F. Pentru Mediu la plata către pârâta A. F. Publice a Sectorului 6 București a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autovehicul folosit, marca Mercedes Benz, având număr de identificare ZFA_80, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 9.734 lei, prin chitanța nr._/13.06.2007, taxă de primă înmatriculare ce a fost stabilită în temeiul dispozițiilor art. 2141 din Legea nr. 343/2006.
După înmatricularea vehiculului, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice cu cerere de restituire a taxei de poluare, la care a primit răspuns nefavorabil.
Împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererii, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, în termen legal, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 9.734 lei și a dobânzii legale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 6, tribunalul a reținut că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Restituirea sumelor plătite ca și obligații fiscale (cum sunt cele solicitate de reclamant în prezenta cauză) se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, iar nu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. Acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă, astfel că nici nu pot fi obligați la restituirea taxei.
Asupra admisibilității acțiunii împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei de poluare, tribunalul a reținut din coroborarea prevederilor art. 8 alin. 1 și ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că acțiunea în pretenții este admisibilă și atunci când se contestă un act administrativ asimilat.
În măsura în care se urmărește repararea prejudiciului cauzat de acțiuni contrare dreptului Uniunii Europene (condiții impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt), singura cale efectivă în dreptul intern accesibilă tuturor persoanelor, în limitele prescripției dreptului la acțiune, este cererea de restituire, adresată în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003 organului fiscal, iar în caz de refuz nejustificat acțiunea în contencios administrativ, fără obligativitatea anulării formale a actului administrativ și a formulării unei plângeri prealabile.
Asupra fondului acțiunii împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei de poluare, tribunalul a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și urmează a fi anulată, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, prima instanță a constatat că reclamantului, cu ocazia primei înmatriculări, i s-a solicitat în mod ilegal îndeplinirea obligației de plată a taxei de primă înmatriculare potrivit art. 2141 din Legea nr. 343/2006, în prezent cererea de restituire fiind întemeiată, motiv pentru care a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 9.734 lei.
În ceea ce privește dobânda legală, tribunalul a constatat că reclamantul pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia.
Având în vedere obiectul și motivele de fapt, prima instanță a reținut că prevederile art.124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reprezintă o excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 994 C.civ. din 1864 și sunt incidente chiar și în cazul în care sumele de bani de restituit au fost „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, astfel cum prevede art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, respectiv și atunci când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, cum este cazul statului român, care prin autoritățile sale – legislativ și executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii legale, tribunalul a reținut că dreptul de creanță se naște din momentul expirării termenului de 45 de zile (calculat pe zile libere), indiferent dacă soluția dată cererii de restituire a fost favorabilă sau nu, singura condiție fiind ca plata să nu fi fost realizată în termen.
Cererea pentru restul sumelor, anterior datei de 21.11.2011, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constat că pârâta a căzut în pretenții, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, tribunalul a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva sentinței civile nr.1509/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, solicitând în temeiul art.304 pct.9 și art.3041 din C., admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond și-a format o convigere greșită având în vedere că dispozițiile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule sunt în vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând că această taxă este datorată la bugetul de stat.
Prevederile constituționale ale art.148 instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Apreciază recurenta că legile cadru sunt obligatorii pentru statele memebre în privința rezultatului însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Nu poate fi reținută afirmația reclamantului în sensul că taxa de primă înmatriculare este discriminatorie întrucât regimul fiscal este aceleași pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene.
Nu în ultimul rând, afirmă recurenta și faptul că nicio lege în vigoare nu acordă competență unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele internaționale, iar având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant în baza unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv art.2141 Cpf, consideră că suma nu poate fi restituită.
Invocă și faptul că reclamantul nu a urmat niciuna din căile prevăzute de art.205-209 Cpf sau de art.7 din LCA, solicitând doar restirtuirea taxei de poluare fără a ataca și actul prin care a fost stabilită această taxă. Astfel, în speță există act administrativ fiscal (decizia de calcul a taxei de poluare), reclamantul neputând primi suma decât dacă anulează actul de impunere.
În ceea ce privește dobânda legală, opinează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.9 din OG nr.13/2011. Însă solicită să se observe că solicitarea de acordare a dobânzii pe cale prezentei acțiuni este inadmisibilă, neexistând titlu de creanță.
În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată solciită să se observe că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute deart.274 C. și prin urmare solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Intimatul-reclamant D. A. B. a depus întâmpinare la 09.04.2014 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
Văzând și prevederile art. 274 din Codul de Procedură Civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.1509/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. A. B., intimații-pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. G. S. I. R. D. C. V.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DGS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul București – secția C. red.IM
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2796/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 922/2014. Curtea de... → |
|---|
