Obligaţia de a face. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 2746/122/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.443
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 62/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. C. M., S. N. C. și S. T. având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 62/30.05.2013 a Tribunalului G., a fost admisă cererea reclamantei S. C. M. și cererile conexe formulate de reclamanții S. N. C. și S. T., a fost obligată pârâta să emită decizia de validare/invalidare a hotărârii nr. 94/18.09.2012 emisă de Comisia Județeană G. pentru Aplicarea Legii 9/1998 și a Legii 290/2003 și a fost fixat un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței pentru ca pârâta să emită decizia menționată.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 100 lei pentru fiecare zi întârziere de la expirarea termenului pentru emiterea deciziei și până la emiterea sa efectivă.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere, în esență, faptul că prin Hotărârea nr. 94/18.09.2012 emisă de Comisia Județeană G. pentru aplicarea legii 9/1998 și a Legii 290/2003, emisă ca efect al sentinței civile nr. 171 C. /2010 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2160/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost anulată decizia nr. 2583/11.12.2009 emisă de Vicepreședintele ANRP, s-a stabilit valoarea totală a compensațiilor care se cuvin pe de o parte numitei S. C. M. și moștenitorilor lui S. M., respectiv S. C. T. și S. M. Leonidi și moștenitorilor lui S. M. Leonidi, respectiv S. M. și S. N. C., pe de altă parte.
Această hotărâre se află în evidențele pârâtei, fiind transmisă cu adresa nr. 4508/24.09.2012.
Reține instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.3 din Legea 9/1998, în termen de cel mult 60 de zile Comisia Centrală este obligată să analizeze contestațiile și să valideze sau invalideze măsurile stabilite de Comisiile Județene.
Cum de la data înaintării dosarului pârâtei au trecut mai mult de 60 de zile, Tribunalul a constatat cererea reclamanților ca fiind întemeiată și a admis-o, în consecință.
Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei conform cărora această hotărâre urmează circuitul legal ce precede analizarea în ordine cronologică a acestor hotărâri și că studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor din cuprinsul său, reținând că legiuitorul a instituit dispoziții imperative în art. 7 alin .3 din Legea 9/1998, pe care pârâta este datoare să le respecte.
Tribunalul a apreciat că neemiterea unei decizii care să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 94/18.09.2012 emisă de Comisia Județeană G. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 echivalează cu refuzul acestei instituții de a emite actul fapt care atrage și o sancțiune pecuniară în temeiul art. 18 alin.5 din Legea 554/2004.
Împotriva sentinței civile nr. 62/30.05.2013 a Tribunalului G. a formulat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Arată recurenta în motivarea recursului că Hotărârea nr. 94/18.09.2012 a Comisiei Municipiului București se află în evidențele sale, fiind însoțită de actele doveditoare, dar că aceasta urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului de la C. din septembrie 1940, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.
Practica de soluționarea a dosarelor în ordine cronologică, respectiv data emiterii hotărârilor Comisiilor județene/municipiului București de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul ANRP a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
Dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 care stipulează că „în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate" reprezintă un termen de recomandare.
Referitor la hotărârea instanței de fond cu privire la obligarea Autorității Naționale pentru Resituirea Proprietăților în ceea ce privește plata unor penalități de 100 de lei pe zi de întârziere, recurenta arată că în conformitate cu prevederile potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 (Legea contenciosului administrativ), persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face.
Solicitarea de plată a penalităților în cuantum de 100 lei/zi de întârziere este neîntemeiată, întrucât nu se poate reține reaua credință sau culpa Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Arată recurenta că art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 face trimitere la art.8 alin.1 din aceeași lege care face referire la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ceea ce nu se poate invoca în cauza de față.
De asemenea, din formularea art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004 se deduce faptul că, pentru acordarea de penalități trebuiesc îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, ori reclamanta nu a produs dovezi în acest sens.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 7 alin 3 din legea nr. 9/1998, motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304/12 rap. la art. 304 pct. 9 C., acesta urmează a fi respins ca nefondat.
Constată Curtea că art. 7 alin 3 din legea nr. 9/1998 prevede că „în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice”.
În mod eronat recurenta a apreciat că acest termen de 60 de zile este un termen de recomandare, nicăieri în cuprinsul textului de lege neexistând mențiuni care să conducă la o astfel de interpretare.
Termenul de 60 de zile este un termen legal imperativ, iar nerespectarea acestuia dă naștere dreptului, în patrimoniul beneficiarului, de a solicita în instanță executarea obligației, precum și de a solicita plata de despăgubiri, atunci când este cazul.
Curtea va înlătura argumentele recurentei cu privire la existența unei decizii interne prin care s-a stabilit modalitatea de soluționare a dosarelor înregistrate la ANRP, câtă vreme această decizie nu este opozabilă intimaților, care nu sunt ținuți să o respecte.
În mod corect așadar instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 8 rap. la art. 2 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, dispunând obligarea recurentei – pârâte la soluționarea dosarului prin emiterea unei decizii de validare/ invalidare a Hotărârii Comisiei Județene G. de aplicare a Legii nr. 9/1998, stabilind în acest sens și un termen de 30 de zile pentru executarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 18 alin 6 din legea nr. 554/2004.
2/ În ceea ce privește criticile cu privire la penalitățile de întârziere, Curtea urmează a le încuviința, constatând că reclamanta din cererea principală și reclamanții din cererile conexe au solicitat aplicarea acestor penalități fără a motiva ori dovedi în vreun fel necesitatea măsurii.
Prevederile art.18 alin 5 din legea nr. 554/2004 dispun că „soluțiile prevăzute la alin 1 și alin 4 lit. b și c pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere”.
Textul consacră așadar o facultate acordată instanței de judecată de a dispune cu privire aplicarea penalităților și nu instituie o obligație a acesteia în sensul arătat.
Ori, din analiza sentinței recurate, nu reiese motivul pentru care instanța de judecată a decis că este necesară aplicarea penalităților, iar reclamanții nu au produs nicio dovadă cu privire la existența unui risc de neexecutare a hotărârii în termenul stabilit.
Pe cale de consecință, curtea va aprecia că soluția instanței de fond cu privire la aplicarea penalităților de 100 lei pe zi de întârziere este neîntemeiată, motiv pentru care prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. și ale art. 312 C. și art. 20 din legea nr. 554/2004 urmează a modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamanților având ca obiect plata penalităților de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 62/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. C. M. domiciliată în G., .. 38, județul G., S. N. C. domiciliat în București, ., ., ., sector 4 și S. T. domiciliată în G., ., nr. 15, județul G..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind plata penalităților, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
E. S.
Red./ Tehnored. ..04.2014
Tribunalul G. - Secția Civilă
Jud. fond M. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9297/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1792/2014.... → |
|---|
