Anulare act administrativ. Sentința nr. 1991/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1991/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7611/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1991
Ședința publică de la 23.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR APIA, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și G. R., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin consilier juridic R. V., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta și pârâtul G. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care Curtea acordă cuvântul atât pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de pârâta APIA prin întâmpinare.
Pârâta APIA, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel București, având în vedere prevederile art.109 din Legea nr.188/1999 modificată prin art.4 din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010, având în vedere că acțiunea vizează raporturi de serviciu al funcționarului public, solicitând declinarea la Tribunalul București – SCAF.
Curtea în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta Federația Națională a Sindicatelor A.P.I.A. (FNS - APIA), a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), solicitând anularea în tot a actului administrativ - Decizia nr. 344/28.03.2013 - emis de APIA, ca fiind nelegal pentru următoarele motive:
În fapt, prin Decizia APIA nr. 344/28.03.2013 s-a dispus recuperarea sumelor reprezentând majorare salaríala în procent de 75% aplicat la salariul de bază de la-persoanele nominalizate in anexa "acestui act administrativ, care au avut calitatea de angajați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în perioada iunie-decembrie 2009.
Decizia nr. 344/28.03.2013 a fost emisă pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 8/17.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a R. - Departamentul III în dosarul III/nr._/2010, urmare efectuării auditului situațiilor financiare aferente activităților din anul 2009, la instituția noastră, în perioada 10.05._10.
Din analiza efectuată asupra tuturor fișelor de post ale angajaților, echipa de audit a Curții de Conturi a R. a reținut faptul că nu toți angajații din cadrul direcțiilor APIA - aparat central, respectiv: Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ - Serviciile Patrimoniu, Parc Auto și Administrativ, Serviciul Achiziții; Direcția Management Resurse Umane - Serviciul Stabilire Drepturi Salariale și Gestiune Funcții Publice; Serviciul Comunicare și Promovare Programe; Serviciul Ajutoare de Stat Măsuri de Piață și Direcția IT, au îndeplinit criteriile cerute de lege pentru acordarea majorării salariului de bază cu până la 75%.
Cu privire la pretenția dedusă judecății.
Anterior oricăror precizări, invocă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.2 lit.a) și art.4 alin. (2) din Hotărârea de Guvern nr.606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru,Agricultură („Hotărârea").
De acest act administrativ cu caracter normativ depinde soluționarea în fond a cauzei, deoarece Curtea de Conturi a R. și ulterior pârâta APIA și-au fundamentat actele administrative (Deciziile de recuperare a majorării salariale de 75% acordate unor angajați APIA) în baza Hotărârii referite.
Întrucât soluționarea fondului depinde de actul normativ mai sus menționat, urmează a se dispune, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței de contencios administrativ competente (Curtea de Apel București) și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a excepției de nelegalitate.
Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în aplicarea cărora au fost emise.
HG nr. 606/2009 a fost emisă în temeiul:
1.Art. 108 din Constituția R., republicată;
2.Art. II și VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar („OUG nr. 35/2009");
3.Art. 1 și 2 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare („Legea nr. 490/2004") și
4.Art.7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare („Legea nr. 1/2004").
In privința art. 108 din Constituție, întrucât reglementează distincții la nivel de acte ce pot fi emise de Guvern, se impune a reține cele instituite la alin. (2), anume că „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legii.
Pornind de la această obligativitate instituită de legea fundamentală, se constată că aceasta nu este întrunită în privința dispozițiilor apreciate ca fiind nelegale.
În formula introductivă, în considerarea art. 108 din Constituția R., s-a invocat art. II și VIII din OUG nr. 35/2009, art. 7 din Legea nr. 1/2004 și art. 1 și 2 din Legea nr. 490/2004.
Multitudinea de temeiuri de drept invocate în emiterea Hotărârii se datorează faptului că destinatarii sunt deosebiți.
Astfel, în timp ce Legea nr. 490/2004 vizează "personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate R. prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și SAP ARD", Legea nr. 1/2004 vizează strict înființarea, organizarea și funcționarea APIA, respectiv întregul personal încadrat la nivelul APIA.
Cu alte cuvinte, sunt în prezența a două legi distincte, cu privire la anumiți subiecți, care se aplică unor persoane determinate, deosebite (personalul care instrumentează fonduri PHARE, I. și SAP ARD, respectiv personalul APIA, care instrumentează fonduri pentru sprijinirea agriculturii).
Această distincție este prevăzută expres și de OUG nr. 35/2009, astfel cum rezultă din art. I și II (care vizează Legea nr. 490/2004 și destinatarii săi) și art. VII și VIII (care vizează Legea nr. 1/2004 și destinatarii săi).
G. R., chiar în prezența a două legi distincte, a înțeles să reglementeze anumite măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal printr-un singur act normativ. Acest act normativ este reprezentat de OUG nr. 35/2009, ale cărei dispoziții, pe lângă cele din Legea nr. 490/2004 și Legea nr. 1/2004, au stat la baza Hotărârii.
Acest procedeu legislativ nu scutește însă emitentul Hotărârii în a verifica dacă temeiurile de drept ale normei juridice superioare permit emiterea actului administrativ de organizare a executării ei și, totodată, dacă actul administrativ normativ concordă cu actul normativ cu forță juridică superioară, potrivit principiului consacrat de legea fundamentală și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În speță, Legea nr. 490/2004 nu prezintă relevanță, deoarece reglementează alte categorii de personal decât cel din cadrul APIA.
Prin urmare, verificarea legalității Hotărârii, în raport cu APIA, se face prin raportare la dispozițiile Legii nr. 1/2004 și ale OUG nr. 35/2009, mai precis în raport de dispozițiile care vizează APIA, mai sus indicate.
Reținând că dispozițiile în emiterea Hotărârii, în relație cu APIA, nu pot fi altele decât cele din Legea nr. 1/2004 și OUG nr. 35/2009, aspect atestat chiar de emitent, cât timp le-a invocat în formula introductivă, urmând a se constata:
• în primul rând, că temeiul de drept reprezentat de art. 7 din Legea nr. 1/2004, în forma avută la data publicării Hotărârii, nu poate fi subscris cerinței „temei pentru emiterea unui act în executarea legii", deoarece în baza articolului referit legiuitorul nu conferă dreptul de a emite un act normativ de organizare a executării legii, ci, dimpotrivă, prevede o dispoziție imperativă, prin care reglementează un raport; în rândul secund, că, deși art. VIII din OUG nr. 35/2009 suplinește cerința instituită de legiuitor, întrucât reglementează dreptul de a emite o hotărâre de Guvern, aceasta nu îndrituia emitentul ca, prin actul normativ inferior, 1. să instituie noi condiții de acordare a majorării salariului de bază cu 75% și/sau 2. să reglementeze „criterii" de condiționare a majorării salariului de bază cu 75%. Astfel cum va dovedi în cele ce urmează, indiferent dacă se reține numai teza 1, ori numai teza 2, dispozițiile referitoare sunt profund nelegale.
Teza 1 — instituirea de noi condiții de acordare a majorării salariului de bază cu 75%.
Art. 7 din Legea nr. 1/2004, până la . OUG nr. 35/2009, prevedea: funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției și centrelor județene ale acesteia beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%".
Articolul în discuție a fost modificat prin art.VII din OUG nr. 35/2009.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 35/2009, prevede: funcționarii publici și personalul contractual, altul decât cel încadrat pe funcții comune din sectorul bugetar, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și al sucursalelor județene ale acesteia, beneficiază de salarii de bază corespunzătoare funcțiilor în care sunt încadrați, la care se adaugă o majorare a salariilor de bază cu până la 75% din acestea".
Potrivit art. VIII din OUG nr. 35/2009, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâre a Guvernului se vor stabili criteriile și procentul ce urmează a fi acordat personalului, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, în funcție de rezultatele activității proprii, corespunzător atribuțiilor din fișa postului".
Așadar, legiuitorul a mandatat G. să emită o hotărâre prin care să stabilească „criterii" ținând cont inclusiv de completările și modificările aduse prin OUG nr. 35/2009, adică de cele mai sus referite: funcționarii publici și personalul contractual, altul decât cel încadrat pe funcții comune din sectorul bugetar, (...) beneficiază de salarii de bază corespunzătoare funcțiilor în care sunt încadrați, la care se adaugă o majorare a salariilor de bază cu până la 75% din acestea".
Deci, în emiterea hotărârii trebuia să țină seama de limitele trasate de legiuitor în stabilirea criteriilor și procentului.
Aceste limite nu pot fi altele decât cele prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, astfel cum reiese din sintagma ,potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, inclusiv cu cele stabilite prin prezenta".
Prin urmare, singura condiție necesară pentru a beneficia de majorarea salariului de bază cu 75% nu poate fi alta decât de a ocupa o funcție publică sau contractuală, care să nu fie funcție comună, orice altă condiție impusă prin actul inferior neputând fi altfel apreciată decât ca nelegală!
Or, văzând dispoziția criticată: „Prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție definit ca personal de specialitate potrivit (...) art. 7 din Legea nr. 1/2004 (...), care îndeplinește cumulativ următoarele criterii: a) are atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzut în fișa postului (...)", se constată că:
- prin aceasta, s-au adăugat noi condiții și nicidecum reglementat criteriile și procentul ce urmează a fi acordat, cum prevede norma juridică superioară; adăugarea s-a făcut la nivelul unor dispoziții cuprinse într-un act normativ cu forță juridică superioară, respectiv la dispozițiile OUG nr. 35/2009. Susținerea potrivit căreia prin art. 2 alin. (1) lit.a) se adaugă la lege este fundamentată pe următoarele două argumente:
> chiar dacă legiuitorul nu definește expresia „criterii", aceasta nu înseamnă că se poate ignora existența în concret a unei definiții general valabile. Această definiție nu poate fi alta decât cea atribuită de dicționarul explicativ al limbii române (DEX).
Potrivit DEX, „criteriul" reprezintă un ,J*unct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere".
Spre deosebire de „condiție" definită de DEX ca fiind ,fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula" și de doctrina juridică ca fiind o "cerință de care depinde, inter alia, nașterea unui drept", criteriul, astfel cum rezultă din definițiile reliefate, nu are această destinație/nu poate produce asemenea efecte.
Așa fiind, se constată: (i) că între expresia „condiție" și expresia „criteriu" nu pot fi efectuate confuzii, (ii) că cele două expresii nu sunt sinonime și cu atât mai puțin similare, (iii) că cele două expresii au finalități diferite. în timp ce „criteriul" are ca finalitate stabilirea unei norme care, la rândul său, să constituie baza pentru realizarea unei clasificări, „condiția" nu „aștepta" norma, ci ea însăși este o „normă", de care depinde nașterea dreptului.
Că sensul expresiei „criterii" este cel de mai sus, rezultă și din faptul că, legiuitorul, prin același articol (VIII din OUG nr. 35/2009), instituie obligația de a stabili inclusiv procentul ce urmează a fi acordat.
În plus, un argument suplimentar îl constituie și sintagma „funcție de rezultatele proprii" folosită de legiuitor, în același articol, ca o explicitare a sensului expresiei „criterii" și „procent". Pentru a facilita înțelesul atribuit de legiuitor celor două expresii, apreciem necesar a reda textul, cu eliminarea sintagmelor care, în cadrul acestei motivări, nu prezintă relevanță: În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâre a Guvernului se vor stabili criteriile și procentul ce urmează a fi acordat personalului,în funcție de rezultatele activității proprii".
În concluzie, obligația instituită de art. VIII din OUG nr. 35/2009 este a stabili (criterii) pe baza cărora să se realizeze o departajare între personalul de specialitate care beneficiază de majorarea de 75%, funcție de rezultatele activității proprii și, corelativ, a procentelor ce se acordă funcție de această departajare, iar nu să instituie (noi) condiții pentru același personal care beneficiază de majorare prin efectul legii.
Succint spus, limitele stabilite de legiuitor prin OUG nr. 35/2009 sunt de a stabili, prin hotărâre de Guvern, criteriile de departajare între personalul îndreptățit a beneficia prin efectul legii de majorare și, corelativ, procentele ce se acordă acestora, funcție de rezultatul evaluării.
Această argumentație este cu atât mai justificată cu cât personalul care beneficiază de majorare prin efectul legii nu poate primi sine die 75%, ci, dimpotrivă, după prima evaluare, poate primi 25%, 50%, 75%, funcție de propriile rezultate, apreciate în baza criteriilor ce ar fi trebuit să fie stabilite prin hotărârea de Guvern despre care face vorbire legiuitorul la art. VIII din OUG nr. 35/2009. A îmbrățișa altă teză, înseamnă a admite că prevederea potrivit căreia G. R. are obligația de a stabili prin hotărâre de Guvern nu numai criteriile, ci și procentul ce urmează a fi acordat personalului, ar fi lipsită de finalitate.
Astfel fiind, întrucât departajarea în procente nu poate fi realizată altfel decât pe baza unor criterii (logic, de departajare) și cum dispoziția apreciată ca fiind nelegală nu poate fi asimilată nicicum noțiunii de „criteriu", ci, dimpotrivă, celei de „condiție", deoarece, prin aceasta, în realitate, se condiționează majorarea de atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare ce nu pot fi mai mici de 75% din total obiective, atribuții și timp alocat (ceea ce, a fortiori înseamnă, corelativ, că procentul nu poate fi altul decât și numai 75% și nu mai puțin - evident este o absurditate această teză), se constată, chiar în lipsa definirii noțiunii de „criteriu", că art. 2 alin. (1) lit. a) din HG nr. 606/2009 este dată cu depășirea legii/adaugă la lege.
Mutatis mutandis, inclusiv sintagma „care îndeplinește criteriile prevăzute în cadrul aceluiași articoF, prevăzută la art. 4 alin. (2), teza de mijloc, din Hotărâre este nelegală.
Cele două dispoziții referite (art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) teza din mijloc din HG nr. 606/2009) nu pot fi apreciate decât ca o adăugare la lege, inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 1/2004, în forma adusă prin OUG nr. 35/2009. Potrivit normei în discuție, „Evaluarea activității personalului prevăzut la alin. (1) [n.n. adică a aceluia care ocupă o funcție publică ori contractuală, alta decât funcția comună] se face cel puțin o dată pe an, ocazie cu care procentul de majorare a salariului de bază se poate modifica în funcție de rezultatele activității proprii".
Reglementarea enunțată atestă, o dată în plus, că cele conturate la primul argument sunt corecte, deoarece, pe de o parte, legiuitorul a prevăzut în mod expres că procentul de majorare nu este fix, ci fluctuant, iar, pe de altă parte, că fluctuația se datorează „rezultatului activității proprii", rezultat care nu poate fi evaluat/stabilit în lipsa unor criterii și a procentelor corelative.
In concluzie, în măsura în care legiuitorul național ar fi dorit ca, prin hotărâre de Guvern, să se instituie (noi) condiții, altele decât cele reglementate la nivelul actului normativ cu forță juridică superioară, categoric ar fi folosit sintagma „se vor stabili condițiile".
Or, cât timp legiuitorul nu a folosit o asemenea sintagmă, ci din contră, din interpretarea celorlalte sintagme uzitate (precum „și procentul ce urmează a fi acordat personalului", „în funcție de rezultatele activității proprii"), rezultă că voința sa a fost de a stabili numai „criterii" (în sensul celor specificate mai sus), urmează a se constata, în urma procesului de verificare, că cele două dispoziții din HG nr. 606/2009 (art. 2 alin. (1) lit.a) și art. 4 alin. (2), teza din mijloc) adaugă la lege. În concret, aceste dispoziții contravin prevederilor art. VII și VIII din OUG nr. 35/2009, adică principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Dincolo de cele arătate, că majorarea în discuție se aplică de plano și ab inițio în procent de 75% pentru personalul care ocupă o funcție publică sau contractuală, alta decât funcția comună, urmând că numai ulterior să intervină modificări asupra acesteia, rezultă și din interpretarea art. II din OUG nr. 35/2009 {„...prin hotărârea de Guvern se vor stabili structurile din cadrul ministerelor și instituțiilor numărul și structura posturilor, criteriile de încadrare a personalului pe funcțiile specifice și procentul ce urmează a fi acordat personalului în funcție de rezultatele activității proprii, corespunzător atribuțiilor din fișa postului"). Prin urmare, dreptul de a emite o hotărâre de Guvern prin care să se stabilească „criterii", prevăzut de art. VIII din OUG nr. 35/2009, nu este similar cu dreptul de a emite o hotărâre de Guvern prin care să se stabilească „criterii de încadrare", prevăzut de art. II din OUG nr. 35/2009. Prin sintagma „stabilirea criteriilor", cu reținerea corespunzătoare a art. VII din aceeași ordonanță, legiuitorul a trasat limitele viitoarei hotărâri de Guvern la criteriile de evaluare anuală, în baza cărora să se realizeze evaluarea personalului care, la data emiterii ordonanței, era încadrat pe funcțiile de specialitate. Această limită este de evidență cât timp, la art. II din ordonanță, a folosit sintagma „criterii de încadrare", iar la art. VIII din aceeași ordonanță numai expresia „criterii". Dacă legiuitorul nu impunea o limită în privința modului de stabilire a criteriilor de aplicare a majorării de 75% (după cum personalul este sau nu încadrat deja pe o funcție de specialitate) prin hotărâre de Guvern, n-ar fi făcut nicio distincție relativă la criterii. Întrucât legiuitorul a instituit obligația stabilirii, prin hotărâre de Guvern atât a „criteriilor de încadrare", cât și a „criteriilor" și cum prin Hotărâre nu se face nicio deosebire, ci, dimpotrivă, s-au impus strict criterii specifice „încadrării" ce, în fapt, sunt „condiții" de încadrare, iar nu „criterii" pentru personalul de specialitate deja încadrat, este categoric că Hotărârea este dată cu depășirea limitelor legale.
Nelegalitatea este cu atât mai clară cu cât art. II și VIII din OUG nr. 35/2009 impunea emiterea hotărârii cu reglementarea deosebită, respectiv atât a „criteriilor de încadrare", cât și a „criteriilor", funcție de destinatari.
Or, atâta vreme cât nu se face nicio deosebire, se constată că dispozițiile criticate, în realitate, condiționează majorarea salariului de bază pentru personalul APIA aflat în funcție la data intrării în vigoare a Hotărârii, care avea deja salariul de bază majorat cu 75%. întrucât cele instituite la art. 2 alin. (1) lit.a) și art.4 alin. (2) teza din mijloc din Hotărâre sunt, de fapt, „criterii de încadrare", ce pot fi subscrise numai art. II din OUG nr. 35/2009, iar nu și „criteriilor", în sensul determinat de art. VIII din aceeași ordonanță, rugăm instanța să rețină justețea celor reliefate.
Teza 2 - reglementarea de „criterii" de condiționare a majorării salariului de bază cu 75%.
Mutatis mutandis, în baza acelorași argumente expuse mai sus, legiuitorul nu îndrituiește nici impunerea unor „criterii" de condiționare.
Cu alte cuvinte, nașterea dreptului la majorare nu poate fi ținută de îndeplinirea unor viitoare criterii, ci, din contră, dreptul se naște/s-a născut prin efectul legii.
Această susținere este cu atât mai evidentă cu cât scopul stabilirii criteriilor și procentului nu este acela de a „împiedica" acordarea majorării, mai cu seamă în privința personalului al cărui salariu de bază cuprindea deja majorarea în discuție, ci acela exhaustiv prezentat de noi în cadrul Tezei 1.
În atare condiții, este evident că emitentul Hotărârii a înțeles greșit voința legiuitorului care prin sintagma „se vor stabili criteriile și procentul" a avut în vedere doar stabilirea unor norme, proceduri și implicit stabilirea corelativă a procentelor aferente, funcție de parametrii realizați. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât procentul nu putea fi stabilit discreționar. Or, în lipsa unor criterii clar determinate, în raport de condițiile concrete este evident că nici procentul nu poate fi stabilit. De aceea susținem că cerințele și procentul sunt interdependente.
Conchizând, este de necontestat că cele două dispoziții contravin actului normativ, în temeiul și în executarea cărora au fost emise, respectiv art. VIII din OUG nr. 35/2009, fiind încălcate astfel dispozițiile Legii nr. 1/2004.
Fără a deroga de la necesitatea verificării legalității Hotărârii, se reține nelegalitatea Deciziei APIA nr. 344/28.03.2013, prin care s-a dispus recuperarea sumelor reprezentând majorare salaríala în procent de 75% aplicat la salariul de bază de la persoanele nominalizate în anexa acestui act administrativ, care au avut calitatea de angajați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în perioada iunie -decembrie 2009."
Cu privire la admisibilitatea cererii de anulare a actului administrativ: Decizia nr. 344/28.03.2013, precizează că cererea are ca temei dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Totodată, art. 7 alin (1) din același act normativ dispune ca înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Astfel fiind, întrucât legiuitorul condiționează admisibilitatea cererii de anularea a actului administrativ prejudiciator de parcurgerea unei proceduri prealabile, vă rugăm să constatați că prin ,PLÂNGEREA PREALABILA", formulată și înregistrată la sediul pârâtei APIA sub nr._/26.04.2013, au solicitat revocarea în tot a actului administrativ - Decizia nr. 344/28.03.2013 - emis de APIA.
Prin răspunsul nr. 2316/24.05.2013, APIA a respins solicitarea ca fiind neîntemeiată.
Așa cum a arătat mai sus, Decizia nr. 344/28.03.2013, a cărei anulare o solicită, a fost emisă pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 8/17.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a R. - Departamentul III în dosarul III/nr._/2010, urmare efectuării auditului situațiilor financiare aferente activităților din anul 2009, la instituție, în perioada 10.05._10.
Actul administrativ emis de Curtea de Conturi a R.: Decizia nr. 8/17.08.2010, a fost atacat de emitenta Deciziei nr. 344/28.03.2013, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cauză care se află pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și face obiectul dosarului nr._/2/2010, astfel și a punctului prin care s-a dispus recuperarea de către APIA a majorării salariului de bază cu până la 75% acordat unor salariați care nu îndeplineau cerințele prevăzute de H.G. nr. 606/2009.
Așadar, deși APIA a solicitat instanțelor de judecată să anuleze Decizia nr. 8/17.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a R. - Departamentul III, solicită angajaților înscriși în Anexa la Decizia nr. 344/28.03.2013 să restituie majorarea salaríala de 75% aplicată la salariul de bază, încasată în perioada iunie - decembrie 2009, înainte de a se pronunța o hotărâre irevocabilă în această cauză.
Consideră nelegală Decizia APIA nr. 344/28.03.2013 întrucât:în conformitate cu Procesul - verbal înregistrat la APIA cu nr._/06.07.2010, activitatea ce a făcut obiectul controlului („auditul situațiilor financiare aferente activităților efectuate în anul 2009") la nivelul APIA s-a desfășurat în perioada 10.05._10.
Prin actul referit, auditorii publici externi au constatat, inter alia, abateri de la legalitate și regularitate în privința cheltuielilor de personal ce au determinat producerea de prejudicii în sumă de 420.174,00 lei.
Întrucât relevanță pentru speță prezintă numai subsecțiunile a), b) și f) din Procesul-verbal, se vor limita strict la acestea.
Astfel:
,,a) Descrierea abaterii de la legalitate și regularitate:
Prin efectuarea testelor de fond la categoria operațiuni economice cheltuieli de personal, asupra unui eșantion de 440 de persoane, reprezentând salariați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - aparat central, care beneficiază de majorarea salariilor de bază cu până la 75%, s-a constatat că în perioada lunilor iulie - decembrie 2009, au fost efectuate plăți nelegale, prin majorarea nelegală a salariilor de bază cu 75%. Ca urmare verificării fișelor de post ale salariaților, s-a constatat că nu toți angajații din cadrul direcțiilor APIA - aparat central, (...), au îndeplinit criteriile cerute de lege pentru acordarea majorării salaríale de bază cu 75% (...). Astfel, din analiza efectuată asupra tuturor fișelor de post ale angajaților, echipa de audit a constatat că acestea pe lângă atribuțiile de serviciu, au specificat în cuprinsul lor, la punctul II „Descrierea activității corespunzătoare postului" și mențiunea generică „atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare reprezintă 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu" fără ca să existe o detaliere a acestora. De asemenea, nu au fost prevăzute în fișele posturilor atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, ci numai obiectivele și atribuțiile de serviciu, astfel că nu se poate stabili timpul alocat pentru îndeplinirea acestora conform prevederilor art. 2 din HG nr. 606/2009 în care se precizează că majorarea salariului de bază cu până la 75% este condiționată de îndeplinirea cumulativă și obligatorie a două criterii potrivit cărora, de aceasta pot beneficia doar angajații care au atribuții specifice gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului. Angajații care au făcut obiectul auditorii și cărora le-a fost acordat sporul de 75% își desfășoară activitatea în direcții si servicii ce țin de partea administrativă a entității sau derulează cu preponderență ajutoare financiare acordate de la bugetul de stat. Atribuțiile de serviciu prevăzute în fișele de post ale acestor salariați, arată clar faptul că timpul alocat îndeplinirii sarcinilor de serviciu care nu au legătură cu derularea fondurilor comunitare, este majoritar (...).
b)Legea sau altă reglementare încălcată:
-Art.5 alin. (1) și (2) din HG nr. 606/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 (...) și a Legii nr. 1/2004 (...) care prevede: Lista cuprinzând numărul și structura posturilor ocupate de personalul care gestionează asistența financiară nerambursabilă comunitară se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, pentru fiecare structură organizatorică cu atribuții în procesul de gestionare a asistenței financiare nerambursabile comunitare, la propunerea conducerii structurilor prevăzute la art. 2. (2) Instituțiile publice în cadrul cărora funcționează structurile prevăzute la art. 2 Ut. b) solicită avizul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, pe baza următoarelor documente: a) cererea conformă modelului stabilit prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale; b) regulamentul de organizare și funcționare al instituției publice; c) structura organizatorică a instituției publice; d) ordinul/decizia de numire pe posturi cu atribuții în gestionarea fondurilor comunitare a personalului pentru care se solicită avizarea emis/emisă de către conducătorul instituției respective, care va cuprinde și lista persoanelor numite; e) fișele de post ale personalului pentru care se solicită avizarea, aprobate potrivit legii; fi statul de funcții al structurii din care face parte personalul pentru care se solicită avizarea.
-Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/29.06.2002, (...), care prevede: „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuielile strict legate de activitățile instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale ".
-Legea nr. 500/29.06.2002, (...), art. 14 (1) „Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. (2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială".
c)Cauzele și împrejurările care au condus la încălcarea legii sau a altor norme:
Interpretarea eronată a prevederilor HG nr. 606/2009 privind aplicarea art. 1 și 2 din Legea nr. 490/2004 (...) și ale art. 7 din Legea nr. 1/2004 (...). Potrivit art. 2 din HG nr. 606/2009: ..Prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție definit ca personal de specialitate potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 (...) și prevederilor art. 7 din Legea nr. 1/2004 (...), care îndeplinește cumulativ următoarele criterii: a) are atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzut în fișa postului; b) este încadrat în următoarele structuri din cadrul și din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale: (...) 2. Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură".
d) Persoana cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea, a fost directorul general al APIA (...). Contrar acestor prevederi legale, prin adresa nr._/15.06.2009 au fost furnizate date ireale ordonatorului principal de credite ierarhic superior care a aprobat Ordinul MAPDR nr. 1582/15.06.2009, listele nominale cu personalul care beneficiază de majorarea cu 75%> a salariilor de bază (anexa 25.a)
I. La data emiterii actului administrativ prejudiciator intervenise prescripția extinctivă.
Așadar, conform constatării efectuate de Curtea de Conturi a R., prin reprezentanții săi în cuprinsul Procesului Verbal înregistrat la A.P.I.A. cu nr._/06.07.2010, s-a reținut că, în perioada lunilor iulie-decembrie 2009 au fost efectuate de către pârâtă plăți nelegale, prin majorarea nelegală a salariilor de bază ale unor angajați APIA cu 75%, pe motiv că această categorie de salariați nu au avut inserate în cuprinsul fișelor de post mențiunile cerute de lege pentru acordarea majorării salariului de bază cu până la 75%.
Consideră că în prezenta cauză a intervenit prescripția dreptului APIA de a solicita „restituirea sumelor încasate necuvenit" cu titlu de majorare salaríala de 75% aplicată la salariul de bază acordată angajaților din anexă, în perioada iulie - decembrie 2009, fiind incidente dispozițiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 (C. Muncii), republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare la data controlului), precum și ale art. 2500 și următoarele din Noul Cod Civil.
Astfel: art. 85 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede ^ă: „ (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Art. 171 alin. (1) din C. Muncii dispune că: „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salaríale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă arată că: „Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.
Față de dispozițiile legale aplicabile, urmează a se că Decizia APIA nr. 344/28.03.2013 a fost emisă după ce a intervenit prescripția dreptului APIA de a solicita restituirea majorării salaríale de 75% de către angajații înscriși în anexă.
II.Decizia APIA nr. 344/28.03.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completarile ulterioare. Potrivit acestei prevederi legale, „(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 Ut. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității/instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile".
Paguba a fost constatată prin Procesul - verbal înregistrat la A.P.I.A. cu nr._/06.07.2010, întocmit de Curtea de Conturi a R., iar actul administrativ de imputație a fost emis la data de 28.03.2013, după aproape 3 ani de la data constatării.
Angajaților APIA înscriși în Anexa la Decizia nr. 344/28.03.2013 le-au fost stabilite drepturile de natură salaríala prin acte „administrative individuale.
Persoanelor nominalizate în anexa Deciziei nr. 344/28.03.2013, în calitatea de angajați ai APIA, le-au fost comunicate de către angajator drepturile de natură salaríala de care urma să beneficieze pentru activitatea prestată, prin actele administrative de numire în funcțiile publice deținute.
Astfel, la data stabilirii drepturilor de natură salaríala le-a fost acordată o majorare salaríala de 75% aplicată la salariul de bază, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile, așa cum prevede art. 1208 alin. (2) din Noul Cod civil, APIA, care a emis deciziile de stabilire a drepturilor salaríale, acte administrative prin care au fost acordate majorările salaríale de 75% la salariile de bază, nu poate invoca în favoarea sa necunoașterea prevederilor Legii nr. 1/2004 privind înființarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și ale HG nr. 606/2009, acte normative care au guvernat însăși funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Angajarea personalului în cadrul instituțiilor publice nu se realizează prin negociere directă, ca și în cazul unei persoane juridice de drept privat, ci este guvernată de prevederile unor legi organice, respectiv Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, etc.
Directorul General al APIA, ca reprezentant legal al acestei instituții și ca garant al respectării legalității în modul de organizare și funcționare al instituției pe care o conduce, are, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al APIA (Cap. I, Pct. 1, Art. 11, alin. 2, lit b)), atribuții de a aproba încadrarea în muncă, promovarea, [...] pentru personalul aparatului central.
Pe cale de consecință, prin emiterea actelor administrative de numire și de stabilire a drepturilor de natură salaríala, prin care s-a acordat angajaților APIA majorarea de 75% aplicată la salariul de bază, APIA și-a asumat legalitatea și veridicitatea informațiilor cuprinse în acest document. Acest lucru a fost consfințit și în cuprinsul fișelor de post aprobate de directorul general ce au fost comunicate și unde se precizează cu puterea evidenței că angajații îndeplinesc: "atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare reprezintă 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor sarcinilor de serviciu".
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) este o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată integral de la bugetul de stat, acreditată în conformitate cu prevederile REGULAMENTULUI (CE) NR. 1290/2005 AL CONSILIULUI din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune și REGULAMENTULUI (CE) NR. 885/2006 AL COMISIEI din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăti și a altor entități precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR, organizarea si funcționarea Agenției realizându—se în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare.
APIA, conform prevederilor art. 2 alin (1) si alin (2) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare, este instituția publică responsabilă cu derularea și gestionarea fondurilor europene privind:
a)plățile directe și măsurile de piață;
b)unele măsuri finanțate din fonduri europene pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Așa cum a mai precizat, în temeiul art. 7 din Legea nr. 1/2004, lege specială în raport cu prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției și centrelor județene ale acesteia beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%".
Prin urmare, în temeiul legii speciale tot personalul APIA a fost îndreptățit să primească un salariu majorat cu un procent de 75% aplicat la salariul de bază.
Odată cu . OUG nr. 35/11 aprilie 2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, prin art. VII s-au modificat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 1/2004, având următorul cuprins: art. 7 - (1) Funcționarii publici și personalul contractual, altul decât cel încadrat pe funcții comune din sectorul bugetar, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și al sucursalelor județene ale acesteia beneficiază de salarii de bază corespunzătoare funcțiilor în care sunt încadrați, la care se adaugă o majorare a salariilor de bază cu până la 75% din acestea.
(2) Evaluarea activității personalului prevăzut la alin. (1) se face cel puțin o dată pe an, ocazie cu care procentul de majorare a salariului de bază se poate modifica în funcție de rezultatele activității proprii."
Totodată, prin art. VIII din OUG nr. 35/2009 se prevede că: În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, prin hotărâre a Guvernului se vor stabili criteriile și procentul ce urmează a fi acordat personalului, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, în funcție de rezultatele activității proprii, corespunzător atribuțiilor din fișa postului".
Așadar, prin Legea nr. 1/2004, așa cum a fost modificată de OUG nr. 35/2009, act normativ special pentru Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, s-a stabilit o majorare salarială de până la 75% pentru întreg personalul A.P.I.A..
Odată cu . HG nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pe lângă criteriile și procentul ce urma a fi acordat personalului APIA, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, prin acest act normativ s-au introdus criterii noi, care nu au fost prevăzute prin Legea nr. 1/2004 si OUG nr. 35/2009, care ar trebuie îndeplinite cumulativ de persoanele care beneficiază de majorarea salariului de bază cu până la 75%:
"a) are atribuții specifice domeniului gestionarii asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute in fișa postului,
b) este încadrat în APIA ".
Aceste condiții suplimentare stabilite prin HG nr. 606/2009 {act normativ inferior, dat în executarea legii), nu puteau să modifice niște drepturi dobândite prin acte normative cu forță de lege: Legea nr. 1/2004 și OUG nr. 35/2009.
Potrivit art. 108, alin. (2) din Constituția R., republicată „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor"
În baza art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și a prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituția R., Legea nr. 1/2004 are prioritate de aplicare față de dispozițiile HG nr. 606/2009, aflându-se pe o treaptă superioară în ierarhia actelor normative.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă."
Art. 1, lit. c) din HG nr. 606/2009 definește APIA ca "organism care răspunde de gestionarea eficientă, efectivă și transparentă a asistenței financiare asigurate prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), pentru plățile directe și măsurile de piață și pentru unele măsuri finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)".
Art. 2 al aceluiași act normativ stipulează faptul că: "prevederile prezentei hotărâri se aplică personalului de conducere și personalului de execuție definit ca personal de specialitate conform prevederilor (...) art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare ".
Conform art. 10, alin. 1 din HG 606/2009, pentru personalul aflat în funcție la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009 și pentru care s-a obținut avizul în baza (....) Legii nr. 1/2004, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii instituțiilor în cadrul cărora acesta își desfășoară activitatea analizează îndeplinirea criteriilor stabilite la art. 2 și transmit Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale lista nominală a personalului pentru care confirmă, pe propria răspundere, îndeplinirea acestor criterii, cu precizarea direcției generale/direcției/ serviciului/biroului/compartimentului din care fiecare persoană face parte.
Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează că "pentru personalul prevăzut la alin. (1), Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale emite un nou ordin, pe baza documentelor prevăzute la alin. (1)".
În acest sens, la data de 15.06.2009, ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a emis Ordinul nr. 1582 privind aprobarea listei nominale a personalului din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care beneficiază de majorarea salariului de bază, prevăzută de HG nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în anexa căruia se regăsesc procentele de majorare aplicate fiecărui angajat în parte.
In anexa ordinului mai susmenționat, se regăsesc si salariații din cadrul Direcției Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ - Serviciul Gestiune Parc Auto și Administrativ, Serviciul Patrimoniu și Derulare Contracte, Serviciul Achiziții Publice; Direcția Management Resurse Umane - Serviciul Stabilire Drepturi Salariate și Gestiune Funcții Publice; Serviciul Comunicare și Promovare Programe; Direcția Ajutoare de Stat și Subvenții și ai Direcției IT, cu procentul de majorare aferent, respectiv 75%.
Consideră că trebuie să se rețină următoarele argumente:
-art. 3 și 32 din Legea nr. 1/2004 (lege specială) nu disting între atribuțiile Agenției în ceea ce privește gestionarea fondurilor provenite de la bugetul UE și cele provenite de la bugetul de stat;
-legiuitorul nu a definit și nici detaliat atribuțiile specifice gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare;
-după cum se poate observa, gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare a fost definită în mod generic, enumerând doar activitățile desfășurate cu privire la FEGA și FEADR;
-actul normativ aplicabil nu prevede obligația de a prevede în mod „distinct" atribuțiile specifice fiecărui post.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, și în speță APIA au obligația de a respecta, întocmai, criteriile de acreditate prevăzute de regulamentele comunitare.
Monitorizarea criteriilor de acreditare se face atât de către autoritățile din România, respective de către Autoritatea Competenta si de către Organismul de
Certificare (Curtea de Conturi a R. - Autoritatea de Audit, cat si de către Comisia Europeana, prin misiunile de audit efectuate la APIA.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, „(1) Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. (2) Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public. (3) Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice, precum și a documentației necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice; d) consilierea, controlul și auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare; fi colectarea creanțelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; h) realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.""""
Prin urmare, niciun funcționar public din cadrul APIA nu desfășoară și nu poate desfășura activități ce țin de partea administrativă a APIA, ci, din contră, activități ce țin de realizarea prerogativelor de putere publică.
Având în vedere cele precizate, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură funcționează într-un sistem unitar, cu un singur obiectiv și cu atribuții și responsabilități clar definite pe nivele de organizare.
In concluzie, angajaților nominalizați în Anexa Deciziei nr. 344/28.03.2013 le-a fost acordată și menținută majorarea de 75% aplicată la salariul de bază prin acte administrative emise de angajatorul APIA, în temei legal.
Pentru a putea reține nelegalitatea încasării majorării salariale de 75% aplicată la salariul de bază de către angajații înscriși în anexă era necesar ca pretinsa faptă să întrunească, în mod cumulativ, cel puțin următoarele elemente și condiții: să existe conduita ilicită a angajaților, să existe vinovăția, să existe legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.
Așa fiind, se constată că nici conduita ilicită, nici vinovăția nu sunt dovedite și, cu atât mai puțin legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultat, condiție fundamentală pentru a reține nelegalitatea încasării majorării salariale stabilită prin actele administrative emise de pârâtă.
IV. Anterior emiterii deciziei contestate, Curtea de Apel București, în dosarul nr._/2/2010 a dispus anularea parțială de Deciziei nr. 8/17.08.2010.
Deși prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._/2/2010 Curtea de Apel București a dispus: admite in parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulata si precizata. Dispune anularea parțiala a deciziei nr. 8/17.08.2010 emisa de parata, respectiv parțial punctul 3 in ceea ce privește luarea de masuri de recuperare de la salariați a sumei de_,5 lei, parțial punctul 5 in ceea ce privește recuperarea unor cheltuieli de personal, respectiv pentru personalul de la Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice si Administrativ si Direcția Ajutoare Specifice Comunitare si de Stat cu referire la majorarea salariului de baza cu pana la 75%. cat si in ceea ce privește acordarea nelegala a sporului de 20%; parțial punctul 6 in ceea ce privește recuperarea sumei de_,83 lei plătită prestatorului ESTEREOFOTO GeoEngenhria SA Portugalia si eventualitatea recuperării acestei sume de la personalul propriu. Respinge in rest, acțiunea reclamantei, ca neîntemeiata", APIA, prin Decizia nr. 344/28.03.2013, în mod nelegal, a dispus recuperarea majorării salaríale de 75% aplicată la salariul de bază de la toți angajații din cadrul: Direcției Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ; Direcția Management Resurse Umane; Serviciul Comunicare și Promovare Programe; Direcția Ajutoare de Stat și Subvenții și Direcției IT.
De asemenea, deși prin Decizia nr. 8/2010 a Curții de Contur au fost nominalizați doar o parte din angajații structurilor mai sus menționate, APIA, apreciem că în mod neîntemeiat, a extins măsura asupra tuturor angajaților din Direcția Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ; Direcția Management Resurse Umane; Serviciul Comunicare și Promovare Programe; Direcția Ajutoare de Stat și Subvenții și Direcția IT.
Nu în ultimul rând, consideră că în mod eronat APIA, prin Decizia nr. 344/28.03.2013, a stabilit recuperarea majorării salaríale de 75% aplicată la salariul de bază pentru perioada iunie - decembrie 2009. deși prin Decizia nr. 8/17.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a R. - Departamentul III s-a dispus recuperarea acestor drepturi de natură salaríala pentru perioada: iulie - noiembrie 2009.
Încă din anul 2006, prin art. unic pct.3 din OUG nr. 71/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2004, aprobată prin Legea nr. 479/2006, legiuitorul a statuat că „Funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției și centrelor județene ale acesteia beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%". Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată - ,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă
Așa fiind, se constată că, pe lângă alți salariați încadrați la APIA, și angajații din cadrul Direcției Patrimoniu, Achiziții Publice și Administrativ; Direcția Management Resurse Umane; Serviciul Comunicare și Promovare Programe; Direcția Ajutoare de Stat și Subvenții și Direcției IT aveau salariile de bază majorate cu 75%.
Ca atare, de principiu, fiindcă procentul de 75% era inclus în salariul de bază la data intrării în vigoare a Hotărârii, făcând corp comun cu el, asupra acestuia nu pot fi operate modificări.
În acest sens, subliniază că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „bun", ca obiect al dreptului de proprietate, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, motiv pentru care dreptul la salariul de bază, majorat cu 75% anterior normei modificatoare, poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Prin aplicarea Hotărârii fără a distinge după cum personalul este aflat sau nu în funcție se înfăptuiește o ingerință în dreptul respectării bunului, reprezentat de salariul de bază în „forma" avută la data intrării în vigoare a Hotărârii.
In altă ordine de idei, in extremis, în măsura în care se apreciază că asupra salariului de bază pot fi operate modificări (deși în accepțiunea noastră acest fapt este exclus), procentul în discuție, cel puțin până la prima evaluare, în acord cu art. VII alin. (2) din OUG nr. 35/2009, rămâne nemodificat.
De vreme ce evaluarea activității desfășurate în cursul anului 2009 s-a realizat în ianuarie 2010, se poate spune că, pentru anul 2009, an ce a făcut obiectul controlului desfășurat de Curtea de Conturi a R. finalizat prin Decizia nr. 8/_, majorarea în procent de 75% este un drept câștigat, din perspectiva art. 1 paragraf 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
în susținerea acestei teze, face trimitere la art. VII alin. (2) din OUG nr. 35/2009 și art. 10 din Hotărâre care reglementează „asumarea răspunderii".
Indiferent cum, ideea principală este că TOȚI funcționarii/salariații care ocupă o funcție, alta decât cea comună din cadrul sectorului bugetar, din cadrul APIA, beneficiază de majorarea salarială.
În această ordine de idei, deosebirea este dată de procentul cuvenit fiecăruia dintre aceștia și momentul de la care pot opera modificări la nivel procentual, ce nu poate fi altul decât după prima evaluare, în cazul personalului aflat în funcție la data intrării în vigoare a Hotărârii și care beneficia prin efectul Legii nr. 1/2004, în forma avută până la data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009, de un salariu de bază majorat cu 75%.
Luând în considerare cele de mai sus, urmează a fi admisă cererea și anularea în tot a actului administrativ - Decizia nr. 344/28.03.2013-emis de APIA, ca fiind nelegal.
În drept, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum și toate temeiurile la care a făcut trimitere prin prezenta.
În dovedire au fost atașate înscrisuri:Tabelul nominal cu salariații APIA - aparat central - care împuternicesc FNS - APIA să reprezinte în fața tuturor autorităților și a instanței de judecată pentru sumele imputate prin Decizia nr. 344/28.03.2013; Decizia nr. 344/28.03.2013; Plângerea prealabilă; Răspunsul la plângerea prealabilă;Procesul-verbal înregistrat la APIA cu nr._/06.07.2010; Decizia nr. 8/2010 a Curții de Conturi a R.; Decizia nr. 10/27.06.2012 a Curții de Conturi a R..
La data de 16.12.2013 reclamantul a menționat că persoanele care sunt vizate de decizia a cărei anulare se solicită în prezenta cauză au calitatea de funcționari publici, precizând totodată că înțeleg să se judece ca pârât și cu G. R., în privința soluționării excepției de nelegalitate.
Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, atașând documentația care a stat la baza actului care face obiectul acestei excepții.
Totodată pârâta APIA a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a instanței, arătând în esență faptul că potrivit disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, revine tribunalului competența materială de soluționare cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu, astfel încât față de obiectul cauzei se constată că se impune admiterea excepției astfel cum a fost invocată.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale instanței, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta APIA Decizia nr. 344/28.03.2013 emisă pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 8/17.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a R. - Departamentul III în dosarul III/nr._/2010, urmare efectuării auditului situațiilor financiare aferente activităților din anul 2009, la instituția noastră, în perioada 10.05._10, prin care s-a dispus recuperarea sumelor reprezentând majorare salaríala în procent de 75% aplicat la salariul de bază de la-persoanele nominalizate in anexa "acestui act administrativ, care au avut calitatea de angajați ai Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în perioada iunie-decembrie 2009, fiind emisă în baza actelor normative naționale în vigoare si a actelor administrative, așa cum sunt ele menționate în preambulul acesteia, astfel:Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției de Plăți si Intervenție pentru Agricultură, cu modificările si completările ulterioare;Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare;Legea cadru nr. 284/2011 privind salarizarea imitară a personalului plătit din fondurile publice;Ordinul MMFPS/MFP nr. 42/13.01.2011/77/14.01.2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice;OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal bugetare;HG nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; Decizia nr. 300/29.03.2012 a Directorului General al APIA;Decizia nr. 8/17.08.2010 a Curții de Conturi a R. - Departamentul III în dosarul III/nr._/2010, prin care s-a dispus recuperarea de la angajații din Anexă majorarea salarială în procent de 75%, încasată de aceștia în perioada iunie - decembrie 2009, precum și Decizia nr. 10/27.06.2012 a Curții de Conturi a R. -Departamentul III în dosarul III/nr._/2010.
Prin urmare, Curtea reține că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu sub aspectul modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici în cadrul autorității publice pârâte, împrejurare care vizează executarea raportului de serviciu al funcționarului public, context în care se apreciază potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum acestea au fost modificate prin art. IV din legea nr. 4/2013, că revine tribunalului ca primă instanță de contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei, urmând ca în temeiul art. 129-132 C.proc.civ. să fie admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-SCAF.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR APIA, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și G. R., în favoarea Tribunalului București - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4022/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6214/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
