Anulare act administrativ. Decizia nr. 4729/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4729/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 12950/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4729
Ședința publică de la 6.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant F. G. S. împotriva sentinței civile nr. 3501/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, I. G. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ, P. A. V. și L. M. S..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6.06.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea inregistrata la data de 19.04.2012 reclamantul F. G. S. i-a chemat in judecata pe paratii I. P. SITUATII DE URGENTA DEALU SPIRII AL MUNICIPIULUI BUCURESTI, I. G. P. SITUATII DE URGENTA, P. A. V., L. M. S. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constatate nulitatea absolută și să se anuleze Ordinului inspectorului sef nr._/I din 22.12.2011 prin care a fost sancționat disciplinar cu avertisment, obligarea pârâților să îi plătească daune morale (domnul P. A. V. de 4000 mii de euro, domnul L. M. S. - 4000 mii de euro, ISU „Dealu Spirii de 20.000 mii de euro și I. G. pentru situații de urgență de 20.000 mii de euro), precum și cheltuielile de judecată.
Prin sentința nr. 3501/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Bucuresti, aceasta a respins exceptiile invocate, precum si actiunea ca neintemeiate, pentru următoarele considerente:
Legat de calitatea procesuala pasiva a IGSU, instanta a apreciat ca aceasta institutie trebuie sa stea in judecata intrucat reclamantul se plange si impotriva raspunsului primit la plangerea prealabila, astfel ca exceptia a fost respinsa ca neintemeiata.
In privinta exceptiei lipsei de obiect a actiunii si exceptiei lipsei de interes, instanta a apreciat ca, chiar daca s-a dispus trecerea in rezerva a reclamantului, acesta poate avea in continuare interes sa conteste sanctiunea aplicata intrucat a avut o oarecare influenta la luarea deciziei de trecere in rezerva a acestuia, motiv pentru care si aceste exceptii au fost respinse ca neintemeiate.
Tribunalul a retinut pe fond ca, reclamantul a fost cadru militar în perioada 01.09._12, avand gradul militar de sergent major și a fost încadrat ca subofițer operativ și conducător auto în cadrul ISU ..Dealu Spirii" al Municipiului București Grupul de Intervenție nr. 3 Detașamentul Chimiștilor.
Prin Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011, primit în ziua de 27 Decembrie 2011, la sediul Detașamentului Chimiștilor, reclamantul a fost sancționat cu „avertisment" intrucat in data de 22.12.2011, aflat in invoire, s-a prezentat in fata primului adjunct in tinuta civila, dand dovada de necunoasterea regulamentelor militare, sefilor directi si nemijlociti si adoptand un comportament necorespunzator, adresandu-se superiorului fara a cere permisiunea, contestand ierarhia militara, pretinzand superiorilor sa-si decline identitatea, desi purtau uniforma militara, incalcand prev.art.42 al.1 lit.h, k, alin.2 lit.e din regulamentul disciplinei militare si art.8 lit.b din Legea nr._ privind statutul cadrelor militare.
Impotriva ordinului mentionat reclamantul a formulat plangere prealabila, nesolutionata.
Reclamantul a solicitat anularea ordinului contestat pe motiv ca nu contine termenul in care sanctiunea poate fi contestata si nici instanta competenta, insa acesta a formulat in termen atat plangerea prealabila cat si actiunea in instanta, astfel ca vatamarea invocata de acesta din perspectiva termenului in care sanctiunea putea fi contestata si instantei la care putea sa atace masura, este inexistenta.
In privinta termenului, instanta a constatat ca, in continutul acestuia se mentioneaza faptul ca sanctiunea poate fi contestata prin raport adresat sefului nemijlocit al celui care a aplicat sanctiunea, in termen de 30 de zile de la data comunicarii ordinului sub semnatura, astfel ca, criticile formulate de reclamant sub acest aspect sunt neintemeiate.
Reclamantul a sustinut faptul ca ordinul contestat este lovit de nulitate absoluta intrucat nu s-au precizat motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea prealabila, asa cum prevad dispozitiile art.251 si 252 C.muncii, insa aceste prevederi cu caracter general din C.muncii nu sunt aplicabile in speta intrucat reclamantul este cadru militar si exista legislatie speciala care i se aplica, respectiv Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Potrivit art.57 din Regulamentul disciplinei militare, „sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o sanctiune disciplinara, cu exceptia avertismentului, nu poate fi dispusa pentru cadrele militare inainte de cercetarea faptelor si judecarea de catre consiliile de onoare/judecata”.
Rezulta deci ca, in situatia aplicarii sanctiunii avertismentului, legea nu obliga la efectuarea unei cercetari disciplinare, aceasta fiind situatia de exceptie in care se poate aplica o sanctiune disciplinara fara a fi obligatorie efectuarea cercetarii prealabile inainte de luarea masurii .
Legat de faptul ca reclamantul a primit un exemplar al ordinului contestat, nesemnat si nestampilat, acest aspect este lipsit de relevanta in conditiile in care paratul a sustinut ca, lipsa semnaturii si stampilei se datoreaza faptului ca reclamantul a primit o copie dupa exemplarul original, doar unul singur, cel original fiind semnat si stampilat, la dosar fiind depusa o copie a acestuia care contine stampila institutiei si semnatura superiorului, astfel ca acest motiv de nulitate invocat nu subzista.
Rezulta deci ca, la o analiza a legalitatii actului sanctionator se releva faptul ca, acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, astfel ca obiectiile formulate de reclamant in aceasta privinta sunt neintemeiate.
Legat de temeinicia sanctiunii aplicate, Tribunalul a retinut faptul ca potrivit art.42 al.1 lit.h din regulamentul disciplinei militare, constituie abatere de la disciplina militara, „lipsa de respect fata de comandanti, superiori, egali sau inferiori in grad”, precum si „portul neregulamentar al uniformei, gradelor si insemnelor militare”(lit.k) precum si faptele vizand neexercitarea atributiilor functionale-alin.2 lit.e), respectiv–„dezinteresul in pregatirea profesionala” .
In cazul de fata, chiar reclamantul a recunoscut imprejurarea ca s-a prezentat la sediul ISU imbracat civil si a avut o . confruntari cu superiorii sai, carora le-a solicitat sa-si decline identitatea si functia, ignorand disciplina militara si insistand in depunerea unor cereri in atentia Comisiei de Judecata.
F. de aceasta imprejurare, faptele retinute in sarcina sa, de necunoastere a regulamentelor militare, de adresare catre superior fara a cere permisiunea, de contestare a ierarhiei militare se confirma, astfel ca sanctiunea avertimentului care i-a fost aplicata nu a fost lipsita de fundament .
Reclamantul a solicitat daune morale de la cele 2 institutii si de la superiorii sai cu care a intrat in conflict, insa acordarea acestora era conditionata doar de admiterea cererii de chemare in judecata, intrucat acest petit are caracter subsidiar si de probarea conditiilor raspunderii civile delictuale.
Acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus persoanei vatamate, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată, a unei fapte ilicite comise de persoanele reclamate, a unei legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si a vinovatiei acestora.
Simpla susținere a reclamantului în sensul producerii de suferinte psihice sau morale, desi poate fi plauzibila, nu poate conduce la acordarea automata a prejudiciului moral, aceasta cu atat mai mult cu cat prejudiciul moral solicitat are o valoare insemnata.
In consecinta, in temeiul art.18 din Legea nr.5554/2004, Tribunalul a respins in totalitate, ca neintemeiata, actiunea formulata.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul F. G. S. susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. A invocat recurentul exceptia de nulitate absolută a Ordinului Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011 deoarece ordinul nu este semnat de persoana care l-a sancționat. Mai mult, ordinul nu conține ștampila rotundă a autorității publice I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București.
2. De asemenea, a invocat exceptia de nulitate absolută a Ordinului deoarece în cuprinsul acestuia nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul muncii nu a fost efectuată cercetarea, nu este precizat termenul în care sancțiunea poate fi contestată la instanța de judecată și în ordin nu este precizată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, Ordinul este lovit de nulitate absolută deoarece încalcă art. 252 alin. 2 lit. c, e, f din Legea 53/2003 Codul Muncii, respectiv:
-nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3) nu a fost efectuată cercetarea art. 252 alin. 2 lit. c din Legea 53/2003 Codul muncii;
-nu este precizat termenul în care sancțiunea poate fi contestată la instanța de judecată - art. 252 alin. 2 lit. e din Legea 53/2003 Codul muncii.
-nu este precizată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată – art 252 alin. 2 lit. f din Legea 53/2003 Codul muncii..
A mai sustinut recurentul ca prin Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011 se precizează „Sancțiunea poate fi contestată prin raport adresat șefului nemijlocit al celui care a aplicat sancțiunea, în termen de 30 zile lucrătoare de la data comunicării prezentului ordin pe bază de semnătură, privind aplicarea acesteia", deci puterea executivă, înlocuiește puterea judecătorească. Deci puterea executivă, înlocuiește puterea judecătorească în exercitarea drepturilor și sau obligaților. Dar această înlocuire încalcă art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare a solicitat să se constate nulitatea Ordinului Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011 deoarece încalcă art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Ordinul este nul, in opinia recurentului, pentru încălcarea urmatoarelor dispozitii legale:
- art. 1 alin. 5 din Constituția României deoarece decizia încalcă art. 1 alin. 4, art. 1 alin. 5, art. 16 alin 1, art. 16 alin. 2, art. 21 alin. 1, art. 21. alin. 2, art. 21 alin. 3, art. 21 alin. 4, art. 124 din Constituția României, art. 1 alin. 1, art. 6 din Legea 554/2004, art. 252 alin. 2 lit. e, f din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011 nu respectă Constituția României (art. 1 alin. 4, art. 1 alin. 5, art. 16 alin 1, art. 16 alin. 2, art. 21 alin. 1, art. 21. alin. 2, art. 21 alin. 3, art. 21 alin. 4, art. 124), nu respectă Legea 554/2004 (art. 1 alin. 1, art. 6), și nu respectă Legea nr. 53/2003 Codul Muncii (art. 252 alin. 2 lit. e, f).
- art. 15 alin 1 din Constituția României deoarece decizia l-a discriminat prin încălcarea drepturilor și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi.
- art. 16 alin 1 din Constituția României deoarece decizia crează privilegii între cetățeni și crează discriminări între cetățeni.
- art. 16 alin. 2 din Constituția României deoarece ordinul crează discriminări între cetățeni.
- art. 21 alin. 1 din Constituția României deoarece ordinul îi încalcă dreptul la justiție prin încălcarea art. 21 alin. 1 din Constituția României. Ordinul nu precizează instanța de judecată competentă unde poate fi atacat (contestat). Neprecizarea instanței de judecată înseamnă că i s-a încălcat dreptul la Justiție (art. 21 alin. 1 din Constituția României).
- art. 21 alin. 3 din Constituția României deoarece decizia îi încalcă dreptul la un proces echitabil. Procesele nu sunt de competența Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București. Constatarea nulități și /sau anularea ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011 (emis de o autoritate publică din cadrul puterii executive), este de competența puterii judecătorești, deci nu este de competența puterii executive.
- art. 21 alin. 4 din Constituția României deoarece transformă jurisdicțiile speciale administrative facultative în jurisdicții speciale administrative obligatorii.
- art. 24 alin. 1 din Constituția României deoarece înainte de a fi pedepsit prin decizia de sancționare nu i s-a oferit nici o posibilitate de a se apăra. Mai mult, nu a fost audiat, nu i s-au adus la cunoștință acuzațiile, i s-a încălcat dreptul la apărare, i s-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție.
- art. 124 alin. 1 din Constituția României deoarece încalcă dreptul la Justiție.
- art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ deoarece ordinul îi încalcă dreptul la justiție prin încălcarea art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Ordinul este lovit de nulitate absolută deoarece nu este precizat termenul în care decizia poate fi contestată la instanța de judecată și nu este precizată instanța de judecată unde decizia se poate ataca.
Recurentul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului deoarece nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3) nu a fost efectuată cercetarea (prin acest fapt se încalcă art. 252 alin. 2 lit. c) din legea 53/2003), nu se precizează termenul în care sancțiunea poate fi contestată la instanță (art. 252 lit. e din Legea 53/2003) și nu se precizează instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (art. 252 alin. 2 lit. f din Legea 53/2003 Codul muncii).
In fapt, recurentul a solicitat admiterea recursului în baza art. 105 alin. 2, art. 312, 304 pct. 4, pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9, art. 3047 din Codul de Procedură Civilă, pentru următoarele motive:
A sustinut recurentul ca nu există nici o probă care să dovedească vinovăția sa.
Mai mult, instanța în loc să judece în principal ordinul de sancționare care i s-a comunicat recurentului (fila 10) din dosar fond), a judecat un alt înscris (fila 64) depus de pârâtul I.S.U. „Dealu Spirii" M.B. la al doilea termen de judecată din 18.06.2013.
In continuare, recurentul a criticat sentinta recurata, reproducind considerentele acesteia, fata de care a reiterat motivele de nulitate absoluta, de care, in opinia acestuia, este lovit ordinul, astfel cum au fost enumerate anterior.
O alta critica a recurentului a vizat respingerea cererii acestuia de administrare a probei cu inscrisuri, respectiv de obligare a pârâtului I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII" AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI de a aduce înscrisurile solicitate de recurent în cererea de probe.
Recurentul a invederat faptul ca T. D. C. a mințit instanța de judecată în ședința publică din 18.06.2013 prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase având în vedere faptul că a susținut „că nu există o cerere scrisă din partea reclamantului, că a fost învoit de către comandantul reclamantului pentru a se prezenta în fața consiliului de judecată." Recurentul a aratat ca a anexat la acest recurs și copii xerox atât după cererea de învoire ce se află în posesia sa cât și copie xerox după cererea sa de învoire care se află în posesia pârâtului Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București.
A solicitat recurentul să se constate faptul că, la dosarul cauzei, nu se află depusă nici o dovada care să dovedească faptul că ar fi vinovat cu ceva. Astfel, acesta a fost pedepsit pentru portul neregulamentar al uniformei, gradelor și însemnelor militare, deși se afla în învoire legal aprobată și în ținută civilă.
Legat de temeinicia sancțiunii aplicate, recurentul a afirmat ca este nevinovat si nu a săvârșit nici o abatere disciplinară. P. că a vrut să depuna cereri la sediul I.S.U. „Dealu Spirii" M.B. a fost sancționat.
In continuare, acesta a expus modul in care s-au desfasurat faptele pentru care a fost sanctionat, dupa cum urmeaza:
In ziua de 22 Decembrie 2011, aflat în învoire, s-a deplasat la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgentă „Dealu Spirii" al Municipiului București. Învoirea o obținuse în urma cererii din 21.12.2011. Nu era în timpul serviciului și nu era obligat să îndeplineasca îndatoririle din timpul serviciului. Fiind în timpul liber (acordat ca urmare a învoirii), era în afara serviciului și nu era obligat să port uniforma militară.
In ziua de 22 Decembrie 2011, în jurul orei 08: 40, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București, a dorit să înainteze mai multe cereri printre care și unele cereri adresate Consiliului de Judecată. La punctul de acces persoane, a fost întrebat unde merge. A răspuns că la secretariat la etajul 1, să înainteze ceva. Doamna plt. maj. de la punctul de acces a dat telefon să vină secretara. Doamnei secretare i-a spus ca vrea sa înainteze cererile și doreste număr de înregistrare. Doamna secretară a refuzat să îi primească cererile.
Urnare refuzului secretarei de primire a cererilor, la punctul de acces persoane, a sosit un domn colonel, căruia recurentul i-a spus că vrea să înainteze cererile și doreste număr de înregistrare. Domnul colonel a refuzat primirea cererilor. Recurentul, in continuare, a afirmat ca l-a întrebat pe domnul colonel: „Dumneavoastră sunteți domnul colonel care spunea doamna secretară că o să vină?" Nu i s-a răspuns. L-a rugat să îi spună numele, gradul și funcția. Domnul colonel nu i-a spus nici gradul, nici numele, nici funcția. Domnul colonel s-a exprimat cu următoarele cuvinte:„Dacă nu îți cunoști șefii, ești praf. Azi ai o sancțiune". Domnul colonel a plecat de la punctul acces.
Recurentul a afirmat ca a vrut să se adreseze Consiliului de Judecată, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București, dar cererile adresate Consiliului de Judecată nu i-au fost primite. Cererile care nu i-au fost primite la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București, le-a înaintat în aceași zi, la sediul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență.
Astfel, deoarece a vrut să depuna cereri (petiții) a fost pedepsit cu sancțiunea disciplinară „AVERTISMENT" prin ORDINUL INSPECTORULUI ȘEF Nr._/1 din 22.12.2012.
În ziua de 27 Decembrie 2011 a primit acest ordin. prin care este sancționat. A rugat de două ori (în 28.12.2012 și 16.02.2012) pe domnul col. L. M. S. să anuleze Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011, dar nu 1-a anulat.
Fată de cele mentionate în Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din
22.12.2011, recurentul a facut următoarele precizări:
-a fost sancționat pentru că a vrut să depun cererii (petiții) la sediul I.S.U. „Dealu Spirii" MB.
-nu s-a prezentat în fața primului adjunct domnul col. P. A. V.. Domnul col. P. A. V. s-a prezentat în fața sa deoarece dânsul a venit la punctul de control acces;
-nu i s-a permis accesul deși era angajat al I.S.U. „Dealu Spirii" M.B.. In 22.12.2012 nu i s-a permis să treaca de punctul de control acces pentru a se duce la etajul 1.
-în 22.12.2012 în jurul orei 08: 40 era în învoire și era îmbrăcat în haine civile.
-acuzația că a dat dovadă de necunoașterea regulamentelor militare, a șefilor direcți și nemijlociți este neadevărată.
-acuzația „adresându-se superiorului fără a cere permisiunea" este un abuz.
-acuzația „pretinzând prim adjunctului, înlocuitorul legal al inspectorului șef și ofițerului de serviciu să-și decline identitatea personală" vine în contradicție cu acuzația de „necunoașterea regulamentelor militare, a șefilor direcți și nemijlociți".
Această sancțiune disciplinară a contribuit la darea sa afară din servici.În data de 30.01.2012 a primit Ordinul Inspectorului Șef nr. 211/1 din 27.01.2012 prin care a fost trecut în rezervă (concediat).
A fost dat afară din serviciu conform Hotărârii Consiliului de Judecată, nr._ din 17.01.2012 „cu propunerea de trecere în rezervă".
Recurentul a considerat că atât domnul col. P. A. V. și domnul col. L. M. S. au contribuit la elaborarea, emiterea, încheierea aplicarea și menținerea cu rea credință a acestei sancțiuni disciplinare, cu scopul vădit de a contribui la darea sa afară din servici, fiind evidentă intenția acestora de a-i provoca daune morale și materiale.
In drept, a fost întemeiata cererea pe dispozițiile invocate in cuprinsul acesteia.
Prin întâmpinare, intimații-pârâți I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și I. G. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant F. G. S. a depus înscrisuri din care rezultă litigiile avute cu instituțiile intimate, având ca obiect diverse sancțiuni disciplinare aplicate acestuia.
I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus concluzii scrise.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 304 ind.1 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Inspectorului Șef nr._/1 din 22.12.2011, reclamantul a fost sancționat cu „avertisment", intrucat in data de 22.12.2011, aflat in invoire, s-a prezentat in fata primului adjunct in tinuta civila, dand dovada de necunoasterea regulamentelor militare, sefilor directi si nemijlociti si adoptand un comportament necorespunzator, adresandu-se superiorului fara a cere permisiunea, contestand ierarhia militara, pretinzand superiorilor sa-si decline identitatea, desi purtau uniforma militara, incalcand prev.art.42 al.1 lit.h, k, alin.2 lit.e din regulamentul disciplinei militare si art.8 lit.b din Legea nr._ privind statutul cadrelor militare.
Prima critică pe care o aduce recurentul sentinței recurate privește nulitatea absolută a Ordinului nu este semnat de persoana care l-a sancționat și nu conține ștampila rotundă a autorității publice I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii" al Municipiului București.
Această critică este nefondată întrucât, așa cum au învederat și intimații pârâți, a fost comunicată reclamantului o copie conformă cu originalul a ordinului inspectorului șef, certificată de șeful serviciului resurse umane pentru conformitate cu originalul. De altfel, la cererea instanței de fond, a fost prezentată acesteia o copie a actului original semnat și ștampilat.
Recurentul a invocat exceptia de nulitate absolută a Ordinului deoarece în cuprinsul acestuia nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea, nu este precizat termenul în care sancțiunea poate fi contestată la instanța de judecată și în ordin nu este precizată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În ce privește dispozițiile din Codul Muncii, invocate de recurent, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile militarilor, întrucât activitatea acestora se desfășoară sub incidența Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. În acest sens, sunt incidente disp. art.l alin.2 din Codul muncii: „Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate de legile speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii"
Conform art. 5 din Legea nr. 80/1995:
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate sunt militari profesioniști. Profesia de ofițer, maistru militar sau subofițer este o activitate menită să asigure funcționarea, perfecționarea și conducerea organismului militar în timp de pace și de război.
Accesul în profesie, precum și evoluția ulterioară pe treptele ierarhiei militare au la bază principiile și normele cuprinse în prezenta lege. În aplicarea acestora, pentru cadrele militare ale Ministerului Apărării Naționale se elaborează Ghidul carierei militare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 109 alin.1 prevede:
Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
Având în vedere calitatea de cadru militar în activitate, pe care reclamantul o avea, susținerile sale cu privire la nelegalitatea ordinului pentru nerespectarea cerințelor Codului Muncii sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată, în acord cu judecătorul fondului, că ordinul contestat a fost emis cu respectarea actelor normative incidente în cauză, la momentul sancționării reclamantului, respectiv Ordinul nr. M.26 din 6 martie 2009 pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare, emis de MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, publicat în: Monitorul Oficial nr. 187 din 25 martie 2009.
Astfel art. 44 din regulament prevede că: Avertismentul este sancțiunea aplicată pentru o abatere de la disciplina militară. Prin aceasta se atrage atenția militarului că la o nouă abatere va primi o sancțiune mai aspră.
De asemenea art. 57 prevede că: Sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune disciplinară dintre cele prevăzute la art. 39, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă pentru cadrele militare mai înainte de cercetarea și judecarea faptelor de către consiliile de onoare sau consiliile de judecată, după caz.
Prin urmare nu se poate reține critica recurentului privind neconsemnarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, față de dispozițiile anterior menționate.
Astfel, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, in situatia aplicarii sanctiunii avertismentului, legea nu obliga la efectuarea unei cercetari disciplinare, aceasta fiind situatia de exceptie in care se poate aplica o sanctiune disciplinara fara a fi obligatorie efectuarea cercetarii prealabile inainte de luarea masurii .
Și critica privind neconsemnarea în ordin a termenului în care sancțiunea poate fi contestată la instanța de judecată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, este nefondată, față de disp. art. 70 din regulament, potrivit cărora:
(1) Militarii nemulțumiți de sancțiunea aplicată ca urmare a săvârșirii abaterilor de la disciplina militară se pot adresa comandantului nemijlocit al celui care a emis decizia de sancționare, printr-un raport scris în care să argumenteze demersul lor.
(2) Comandantul nemijlocit al celui care a emis decizia privind aplicarea sancțiunii disciplinare a unui militar din subordine și care a fost sesizat prin raport scris despre aceasta este obligat să numească o comisie de cercetare, care va propune o nouă decizie. Prin această decizie se poate lua măsura menținerii sau anulării sancțiunii disciplinare ori se poate aplica o altă sancțiune disciplinară.
(3) Termenul în care se poate înainta raportul prevăzut la alin. (1) este de 30 de zile lucrătoare de la data comunicării deciziei privind aplicarea sancțiunii disciplinare. Înaintarea raportului prevăzut la alin. (1) suspendă aplicarea sancțiunii disciplinare.
(4) Decizia prevăzută la alin. (2) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Din cererile formulate la dosar de recurent, rezultă că acesta a fost informat despre sancțiunea aplicată, despre dreptul de a se adresa eșalonului superior cu contestație împotriva măsurii disciplinare, nefiindu-i în nici un moment îngrădit dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești. De altfel acesta a confirmat că s-a adresat eșalonului superior, iar în lipsa răspunsului acestuia s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Pe fondul sancțiunii, Curtea reține că atât la fond cât și prin cererea de recurs, reclamantul a recunoscut ca s-a prezentat la sediul ISU imbracat civil si a avut o . confruntari cu superiorii sai, carora le-a solicitat sa-si decline identitatea si functia.
Așa cum se reține din apărările formulate de intimate, necontestate de recurent, în privința învoirii din data de 22.12.2011, aceasta a fost acordată în timpul orelor de program, pentru a se înfățișa în fața Consiliului de judecată care cerceta altă abatere disciplinară a subofițerului, motiv pentru care reclamantul trebuia să poarte uniforma militară.
În consecință, Curtea, va reține că prima instanță în mod corect și în acord cu întregul material probator administrat în cauză cât și a dispozițiilor legale incidente a apreciat că faptele retinute in sarcina reclamantului, de necunoastere a regulamentelor militare, de adresare catre superior fara a cere permisiunea, de contestare a ierarhiei militare se confirma, astfel ca sanctiunea avertismentului i-a fost aplicata cu respectarea actelor normative enunțate anterior.
În aceste condiții, reținând legalitatea și temeinicia ordinului contestat, Curtea reține că nu mai este necesar să analizeze solicitarea privind acordarea de daune morale, această având un caracter subsidiar față de capătul de cerere principal.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant F. G. S. împotriva sentinței civile nr. 3501/18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, I. G. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ, P. A. V. și L. M. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. IF/ 2 ex.
Jud. fond C. D. - Tribunalul București
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 8081/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 1320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
