Anulare act administrativ. Sentința nr. 2066/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2066/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 7210/2/2012**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2066
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I. M. I., în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. pentru Situații de Urgență și I. G. pentru Situații de Urgență „V.” al județului G., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 20.06.2014 și 27.06.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 13.02.2012, reclamantul M. I. M.-I. a chemat in judecata parații M. Administrației si Internelor, I. G. pentru Situații de Urgenta si I. pentru Situații de Urgenta „VLASCA" al județului G., mun. G., solicitand:
- nulitatea măsurii punerii la dispoziție incepand cu data de 15.06.2011;
- nulitatea absoluta a masurilor premergătoare si ulterioare trecerii reclamantului in rezerva, respectiv examinarea orala denumita „interviu " in vederea accesării funcțiilor vacante;
- nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva nr.18.905/1/14.09.2011 emis de Inspectorul Sef al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „VLASCA " al județului G..
- repunerea sa in situația anterioara emiterii Ordinului de trecere in rezerva nr. 18.905/1/14.09.2011, atat in ceea ce privește repunerea in funcția deținuta anterior, respectiv subofițer tehnic principal, dar si drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând norma de echipare, solda de grad si funcție, diferența de solda de 25% reținuta pe perioada DETERMINATA, care ulterior a fost reținuta pe perioada NEDETERMINATA, de la data trecerii in rezerva si pana la reîncadrarea sa efectiva.
- cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a deținut calitatea de cadru militar activ, subofițer tehnic principal, specialitatea radiotelefonist, in cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „ VLASCA " al județului G., gradul de plutonier.
A fost pus la dispoziție si ulterior trecut in rezerva in temeiul dispozițiilor art.85 alin 1 lit. e) din Legea nr. 80 / 1995 privind Statutul Cadrelor Militare, conform Ordinulului comandantului unității mai sus menționat.
In prezent deține calitatea de cadru militar in rezerva, plutonier (r), precum si calitatea de membru SCMD.
A formulat plângere prealabila in conformitate cu dispozițiile legii nr 554/2005, a Contenciosului administrativ.
Dupa parcurgerea acestei proceduri a primit un răspuns la plângerea prealabila (adresa nr._/P/19.01.2012) prin care i s-a comunicat faptul ca plângerea prealabila "este tardiv formulata".
Apreciaza faptul ca adresa de răspuns la plângerea prealabila este in fapt un răspuns nejustificat de a soluționa cererea (plângerea prealabila), deoarece actele anterioare punerii la dispoziție au fost comunicate ulterior ducerii lor la îndeplinire fiind lovite astfel de nulitate absoluta.
Pe de alta parte, a fost declarat "admis" in urma interviului susținut cu nota 5,84, iar a doua zi a aflat ca a fost promovat pe locul sau un alt coleg declarat "respins".
Apreciaza ca in speța este aplicabil termenul special de 6 luni prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Inspectorul sef al LS.U. "Vlasca" i-a recomandat sa nu iasa Ia raport la inspectorul general, deoarece situația sa va fi rezolvata in sensul ca va fi încadrat pe o funcție corespunzătoare datorita rezultatului obținut.
A ieșit la raport la inspectorul general, iar in urma verificărilor I.G.S.U. a constatat existenta unor posibile fapte de natura penala si drept urmare a dispus sesizarea Parchetului militar de pe langa Tribunalul M. București (vezi adresa nr._/05.08.2011).
Apreciaza ca acesta este unul dintre principalele motive pentru care LS.U. "Vlasca" a refuzat sa-i comunice motivele care au stat la baza trecerii sale in rezerva.
Nu cunoaste daca funcția mai exista in statul de organizare insa si la acest moment prin natura activității exista cadre militare care exercita aceasta funcție prin rotație la nivelul subunităților.
Prin aceasta demonstreaza ca in realitate funcția nu a fost radiata, activitatea fiind desfășurata prin rotatie de colegii ramași in activitate chiar daca aceștia nu au specializarea respectiva.
Toate competentele in vedera trecerii in rezerva a personalului disponibilizat (cadre militare) din cadrul M.A.I au fost delegate către conducerea structurilor vizate, respectiv comandanților unităților (O M.A.I nr 600/2005). Apreciaza ca delegarea competentelor in vederea aplicării OMAI 1/658/10.06.2011 -referitor la reorganizarea IGSU si a unităților subordonate acestuia ( ordin clasificat, S ) nu respecta legislația in materie in ceea ce privește competentele de disponibilizare a cadrelor militare -subofițeri - competenta care revine comandantului IGSU.
Se considera nedreptățit si vătămat in drepturile sale atat prin emiterea Ordinului de trecere in rezerva, dar si prin toate masurile aplicate prin punerea sa la dispoziție, organizarea asa-zisei departajări in vederea ocupării funcțiilor vacante.
Desi masurile de reducere a personalului vizau reforma in cadrul întregului Minister al Administrației si Internelor, a constatat faptul ca au fost vizate numai Jandarmeria R. si I. pentru Situații de Urgenta, respectiv cadrele militare subofițeri.
In cele din urma, numai o parte dintre pompieri ( cadre militare subofițeri din personalul operativ, urma sa susțină examinarea prin interviu, printre care si reclamantul.
Pe perioada punerii la dispoziție a îndeplinit aceeași atribuții, insa adeverința eliberata de ISU G. arata ca nu beneficiaza, de Ia data punerii la dispoziție, de grupa de munca corespunzătoare desfasusarii REALE a activității, respectiv condiții speciale in vederea pensionarii.
In vederea stabilirii legalității masurilor de trecere in rezerva, este necesar a se cunoaște care era structura organigramei la data punerii Ia dispoziție, la data susținerii examinării si la data emiterii ordinului de trecere in rezerva. Numai in acest mod se poate constata daca exista garanția obiectivitătii masurilor luate si daca aceasta măsura viza o reducere EFECTIVA a numărului si felului funcțiilor desființate.
Totodată, arata faptul ca NU EXISTA PREVEDERE LEGALA care sa impună ca pentru trecerea in rezerva in temeiul disp. art. 85 alin. 1 lit „e" din Legea nr. 80/1995 -Statutul cadrelor militare - sa fie necesar sa se organizeze si sa se susțină examene si cu atat mai puțin INTERVIURI .
Din acest punct de vedere, punerea la dispoziție, examinarea sub forma de interviu si ordinul de trecere in rezerva sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece exced prevederilor art.85 alin.1 lit. e) din Legea nr. 80/1995 .
Potrivit dispozițiilor Statutului Cadrelor Militare (L.nr.80/1995), precum si in temeiul dispozițiilor Legii nr 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cadrele militare disponibilizate au dreptul la masuri compensatorii, aceste drepturi nu au fost respectate si nu au fost acordate.
Mai mult, a fost emisa OUG nr.54/2011, act normativ cu caracter de urgenta care prevede acordarea unui ajutor, similar cu ajutorul de șomaj, pentru cadrele militare disponibilizate in cursul anului 2011.
S-a încercat in acest mod transformarea cadrelor militare trecute in rezerva in salariați, desi cadrele militare au raporturi de subordonare, in timp ce salariații prestează activitate in cadrul unor raporturi de munca.
Actul normativ mai sus arătat (OUG nr.54/2011 ) face trimitere la norme de aplicare care nu isi produc efectul nici la data prezentei, datorita faptului ca ministerele abilitate (MAI si MMPS ) nu au soluționat NATURA JURIDICA a acestor ajutoare (ajutor social, plați compensatorii, alte drepturi etc.) si nu a fost indicat ordonatorul de credit care sa achite aceste sume lunare, pe perioada determinata.
Pentru acest fapt, de la data trecerii in rezerva (15.09.2011) si pana in prezent a încasat numai ajutorul pentru luna noiembrie 2011 si decembrie 2011, de-abia in data de 20 Decembrie 2011, de la instituțiile abilitate, fiind in imposibilitate reala de a-si întreține familia ( are un copil minor in vârsta de 1 an si doua luni) .
De asemenea, are credit de achitat la banca in suma de 500 lei lunar.
Pentru luna Octombrie 2011 nu a obținut ajutorul prevăzut de OG 54/2011, desi era îndreptățit la acest ajutor.
Acest aspect este in total dezacord cu toata legislația aplicabila cadrelor militare disponibilizate, lucru ce duce LA INEFICACITATEA ORDINULUI DE TRECERE IN REZERVA.
In aceste condiții, este necesara revocarea ordinului de trecere in rezerva, deoarece emitentul acestui act administrativ unilateral nu a respectat prevederile legale in materie .
La data trecerii in rezerva emitentul ordinului nu i-a achitat drepturile restante si anume:
- norma de echipare pentru anii 2010-2011 ;
- diferența de 25% din solda lunara reținuta inițial pe perioada determinata, de 6 luni care intre timp a devenit perioada nedeterminata.
Personalul disponibilizat beneficiază in mod normal de drepturile prevăzute de art .63 alin 1 si art .64 alin 1 din L. nr . 284/2010 si OUG nr.54/2011, insa nu se precizează cand se va intampla sa beneficiez de aceste drepturi legale recunoscute.
Rezulta faptul ca si din acest punct de vedere ordinul de trecere in rezerva este lovit de ineficacitate si pe cale de consecința este nul absolut.
Pe perioada nedeterminata reclamantul, in calitate de cadru militar in rezerva disponibilizat, NU beneficiaza de asigurare medicala, vechime in vederea pensionarii sau alte drepturi ce decurg din aceasta calitate.
Reclamantul a indeplinit toate obligațiile ce ii reveneau in calitate de cadru militar, fara condiționări si indeplinind ordinele si misiunile incredintate, respectând ierarhia militară SI POT DOVEDI ACEST LUCRU PRIN CALIFICATIVELE OBȚINUTE. respectiv numai B .
La trecerea sa in rezerva M. Administrației si Internelor si structurile sale subordonate nu si-au respectat obligațiile ce decurg din statutul cadrelor militare (lege organica), dar nici ordinele si normele date in aplicarea legii.
De asemenea la data trecerii sale in rezerva mai existau posturi vacante deoarece si dupa data de 15.09.2011 au mai fost incadrate funcții.
Din acest motiv, considera inca o data ca ordinul de trecere in rezerva este NECONSTITUTIONAL, NELEGAL si INTEMPESTIV, aduce atingere drepturilor sale personale si patrimoniale recunoscute de lege, interesului sau legitim, aduce atingere inclusiv demnității sale ca cetățean si cadru militar.
Personalul disponibilizat din cadrul M. Administrației si Internelor beneficiază de masuri de protecție sociala in conformitate cu O.U.G nr. 100 /1999 ; acest act normativ, desi nu este abrogat, nu a fost învederat in niciun înscris la data trecerii in rezerva a cadrelor militare din structura IGSU.
In drept: Constituția României, Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare, modificata si completata, O.U.G nr. 100 /1999, OUG nr.54/2011, coroborate cu dispozițiile Legi nr 554/2004 a conteciosului administrativ, Ordinul M.I.R.A. nr . 665/2008, Legea 284/2010.
La 28.02.2012, paratul M. Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Generală Juridică a depus intampinare, invocand:
1. excepția inadmisibilității acțiunii, datorită neîndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al săi sau într-un interes legitim, printr~un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publici emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Potrivit alin. (6) al aceluiași articol „Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Astfel, legiuitorul a înțeles să stabilească, în sarcina persoanei care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ, obligația de a formula plângere prealabilă anterior învestirii instanței cu soluționarea cererii de anulare a actului contestat, îndeplinirea întocmai a acestei obligații fiind una dintre condițiile sint qua non ale admisibilității în principiu a acțiunii.
„Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că sesizarea autorității publice emitente sau c autorității ierarhic superioare este o etapă prealabilă obligatorie sesizării instanței de contencios, reprezentând o cerință pentru sesizarea instanței care se adaugă celorlalte condiții de exercitare a acțiunii fiind o condiție specială care atunci când nu este îndeplinită în termenul legal, soluția care se impune este respingerea acțiunii ca inadmisibilă astfel cum s-a statuat atât de practica judiciară în materie cât și în doctrină".
Ordinul de trecere în rezervă nr._/1 a fost emis de inspectorul șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al Județului G. la data de 14.09.2011 și comunicat reclamantului pe bază de semnătură la data de 06.10._, iar plângerea prealabilă a fost formulată de reclamant la data de 16.12.2011, depășind termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
2. excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, având în vedere următoarele:
Reclamantul solicită anularea unui act administrativ, motivând în drept acțiunea pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "orice persoană fizică care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d din C.pr.civ., „Tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel".
Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora ..Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, ...se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale. ...se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, M. Administrației și Internelor esre organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică șicu sediul în municipiul București".
I. G. pentru Situații de Urgență face parte din M. Administrație: și Internelor și este instituția specializată a statului, în intervenția și ajutorul în cazurile de accidente, inundații, incendii sau alte situații asemănătoare, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare a acestora.
Având în vedere că I. pentru Situații de Urgență al Județului G. este o unitate teritorială din subordinea I.G.S.U., precum și obiectul cauzei deduse judecății și calitatea reclamantului, rezultă, fară dubiu că instanța sesizată este necompetentă din punct de vedere material să judece solicitarea acestuia, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului G..
3. excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor în cauză:
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de ordine publica deoarece este sancționată de norme de procedură imperative referitoare la calitatea părților și aptitudinea lor de a sta în proces, impunânc verificarea cu prioritate a cadrului procesual, întrucât, dacă persoana chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă, adică nu este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, aceasta nu poate figura în calitate de pârâtă și nici nu poate fi obligată la respectarea sau realizarea dreptului, neavând nicio legătură cu raportul juridic dedus judecații.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ș: completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Prin urmare, potrivit prevederilor legale cuprinse în legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ poate chema în judecată autoritatea publică emitentă a actului atacat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea „Ordinului de trecere în rezervă nr._/14.09.2011 emis de inspectorul șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al Județului G.".
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, I. pentru Situații de Urgență al Județului G. are personalitate juridică.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1-3 din H.G. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, inspectoratul județean este condus de șeful inspectoratului care are calitatea de ordonator terțiar de credite, iar în exercitarea atribuțiilor sale emite ordine.
Astfel, prin Ordinul inspectorului șef nr._/1/14.09.2011, începând cu data de 15.09.2011 reclamantul M. M. I., din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului G., aflat la dispoziția unității, se trece în rezervă în urma reorganizării și a reducerii unor funcții din statul de organizare al unității.
Având în vedere faptul că reclamantul solicită anularea unor acte administrative emise de conducerea I.S.U.J. G., precum și dispozițiile art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 88/2001 privind înființarea, țrganizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, potrivit cărora I. pentru Situații de Urgență al Județului G. are personalitate juridică, rezultă că M. Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, ne aflam în situația în care o persoană solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică. într-un astfel de litigiu, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică care a emis actul respectiv.
La momentul emiterii actelor administrative atacate, între reclamant ș: M. Administrației și Internelor nu s-a născut niciun raport juridic de drept administrativ, întrucât ni această instituție a emis respectivele acte.
Participarea paratului în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că I.S.U.J. G. este o unitate subordonată I.G.S.U. care, la rândul său este o instituție din subordinea Ministerulu: Administrației și Internelor, întrucât, la momentul emiterii actelor atacate, conducerea I.S.U.J. G. i beneficiat de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestora de către Ministeru Administrației și Internelor.
Solicitarea privind anularea oricărui act administrativ nu se poate judeca decât în contradictoriu cu instituția care l-a emis, și nu cu alte instituții care au în subordine instituția emitentă și care nu aveau vreo atribuție de avizare sau confirmare a acțiunilor acesteia.
De altfel, reclamantul nu a prezentat în cuprinsul acțiunii care sunt motivele de fapt și de drept pentri care a înțeles să cheme în judecată M. Administrației și Internelor.
Nu poate fi stabilită îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții - calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes, necesare pentru ca instituția noastră să poată sta ca parte în proces neexistând identitate între pârâtul MAI. și persoana pretinsă a fi obligată în raportul juridic dedus judecății situație în care solicităm să admiteti excepția așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să respingeți acțiunea față de M. Administrației și Internelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Pe fondul cauzei, parata a aratat ca:
Cauzele nulității sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate. Dintre cauzele care atrag nulitatea actului juridic, conform doctrinei, niciunul din motivele învederate de reclamant nu se referă la acest aspect, în fapt neexistând nicio cauză de nulitate referitoare la actele administrative enumerate de aceasta. In motivarea acțiunii sale reclamantul, deși se referă la nelegalitatea actelor atacate, nu poate justifica această susținere, fara să arate pe ce se întemeiază considerarea nulității actelor a căror existență dorește să înceteze pur și simplu.
Având în vedere faptul că în speță este vorba despre acte administrative, precizeaza ca acestea se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul ei, are la bază prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate și, prin urmare, revine în sarcina reclamantului sa răstoarne această prezumție prin invocarea unor motive care să vizeze nulitatea ordinelor prin raportare la actele în temeiul cărora au fost emise și să facă dovada ca actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor.
Or, reclamantul nu invocă motive veritabile de nulitate a actelor atacate, ci se rezumă la enumerarea unor situații de fapt din care nu rezultă indiciile de nelegalitate ale acestora motiv pentru care, vă rog să constatați că susținerile reclamantului nu reprezintă argumente juridice în raport cu care să se poată efectua cercetarea cauzelor de nulitate.
Prin acțiune, reclamantul a formulat critici cu privire la nelegalitatea ordinelor contestate, însă, la o examinare amănunțită, instanța poate să constate că emiterea lor a fost determinată de necesități de ordin organizatoric adaptate la limitările impuse prin Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat, respectiv reducerea numărului de posturi finanțate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011.
Astfel, adâncirea efectelor crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a sumelor necesare plății drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, a condus la identificarea și implementarea unor măsuri al căror scop imediat l-a constituit restrângerea cheltuielilor bugetare acordate la titlul „cheltuieli de personal". La nivelul Ministerului Administrației și Internelor necesitatea asigurării fondurilor bugetare pentru acordarea drepturilor salariale ale personalului propriu, a constituit o prioritate ce nu putea fi amânată.
De asemenea, în conformitate cu O.M.A.I. nr. I/658/10.06.2011 și O.M.A.I. nr. S/65/2011 privind activitatea de planificare structurală și management organizatoric în unitățile MAI și avându-se în vedere ș dispozițiile H.G. 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și organigrame I.G.S.U., a fost emis în condiții de legalitate Ordinul Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență (O.I.G.) nr._/11.06.2011 care vizează aprobarea și . statelor de organizare ale unităților din subordinea I.G.S.U. (printre care se numără și I. pentru Situații dt Urgența al Județului G.).
Subunitatea la care a fost încadrat reclamantul a fost afectată de măsurile de reorganizare instituțională, în sensul că numărul funcțiilor de subofițer operativ principal din noul stat de organizare este mai mic decât numărul acestor funcții din statul anterior. Prin urmare, începând cu data de 15.06.2011 persoanele care au încadrat aceste funcții au fost puse Ia dispoziția unității în conformitate cu prevederile art.82 alin.i lita din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, urmând a susține examinarea îi vederea departajării și numirii în funcție.
În conformitate cu Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U., a prevederilor Ordinului m.a.i. nr.665/2008, precum și a condițiilor de participare elaborate de către ISUJ G., s-a trecut la organizarea examinării pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat în cadrul aceleiași structuri, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.
Metodologia, tematica și bibliografia au fost afișate la avizierul tuturor subunităților cu cel puțin zece zile înainte de examen.
Întreaga procedură referitoare la examinarea participanților a fost înregistrată cu mijloace audio-video respectându-se prevederile O.m.a.i. nr. 665/2008, art.26 alin. (3) înlăturându-se astfel orice aprecieri de ordii subiectiv sau orice alte suspiciuni referitoare la modalitatea de desfășurare a examinării. Având în vedere aces aspect, precizăm că, deși a avut posibilitatea de a susține trei examinări pentru ocuparea funcțiilor de:
- subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului M. B., organizat în data de 12.07.2011;
- subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului G., organizat în data de 05.09.2011;
- subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului M. B., organizat în data de 08.09.2011,
In urma participării a obținut un punctaj inferior față de ceilalți participanți.
În ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la faptul că „NU EXISTĂ PREVEDERI LEGALE care să impună ca pentru trecerea în rezervă să fie necesar să se organizeze și să st susțină examen", precizăm că aceasta nu a fost supusă unor examene în scopul trecerii în rezervă, ci pentn ocuparea unui post.
Astfel, temeiul de drept privind trecerea în rezervă a reclamantului îl constituie prevederile art. 85 alin (1) lit. e) și alin. (2) din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, iar temeiul de fapt 1-a reprezentat imposibilitatea încadrării într-o funcție disponibilă, deoarece nu a promovat niciuna dintre examinările susținute în acest sens; potrivit art. 85 alin.(i) lit. e)privind trecerea în rezervă a cadrelor militare care se realizează „când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale", coroborat cu art.109 din același act normativ, care se refera la cadrele din M.A.I.
Susținerea reclamantului referitoare la faptul că „punerea la dispoziție, examinarea sub forma interviului și ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate deoarece exced prevederilor art. 85, alin. (1), lit. e) din legea 80/1995", este lipsită de orice raționament logic și juridic.
Referitor la solicitarea privind acordarea drepturilor bănești restante. învedereaza următoarele:
a) Drepturile bănești aferente normei de hrană, normei de echipare vor fi acordate reclamantului numai în limita fondurilor bugetare aprobate cu această destinație invocând în acest sens prevederile art. 22 alin.i din O.U.G. nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Fondurile necesare desfășurării activităților în M. Internelor și Reformei Administrative se asigura de la bugetul de stat (...)" și ale art. 22 alin.(i) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, din cuprinsul cărora rezultă faptul că instituția noastră în calitate de ordonator de credite, are obligația doar de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției și cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
b) În ceea ce privește acordarea diferenței de soldă de 25% apreciaza că acest capăt de cerere este neîntemeiat având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25.06.2010 potrivit căreia prevederile egii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar ( nn. cele referitoare la reducerea cu 25% a soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale) au fost declarate constituționale.
La 12.03.2012, paratul I. pentru Situații de Urgență „V." al Județului G. a depus intampinare, invocand:
- excepția lipsei competenței materiale, având în vedere că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prezenta cauză este de competenta tribunalului și nu a curții de apel; pentru stabilirea competenței materiale a instanței articolul în discuți: instituie două criterii, cel al rangului autorității emitente al actului administrativ dedus judecății în sistemt organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. In ceea ce privește sintagma „autorități public ; locale și județene" trebuie să admitem că acestea vizează, conform secțiunii II, cap. V, titlul III (art. 120 123) din Constituție și serviciile publice deconcentrate din cadrul cărora face parte și subscrisa.
Dacă actul atacat aparține unei autorități deconcentrate fără persoanalitate juridică civilă, iar parte solicită și despăgubiri, atunci acțiunea se introduce și împotriva organului ierarhic cu personalitate juridica tot la tribunal. De asemenea, acțiunea se depune tot la tribunal și în ipoteza soluționării plângerii prealabil de către un organ central, în calitate de autoritate ierarhic superioară a emitentului.
Având în vedere aceste argumente vă rugăm să observați că I. pentru Situații de Urgenta „V." al Județului G. este organul emitent al actului administrativ contestat, face parte din rândul serviciilor publice deconcentrate și are personalitate juridică, motiv pentru care prezenta cauză este d competența tribunalului.
- excepția tardivității cu consecința inadmisibilității acțiunii privind neîndeplinire procedurii prealabile, conform dispozițiilor Legii 554/2004, în termenul prevăzut de 30 de zile. Astfel reclamantului i s-a comunicat conținutul ordinului de trecere în rezervă la data de 06.10.2011 pe bază d semnătură în „Condica de predare-primire corespondență ordinară" iar plângerea prealabilă a fost înregistrată în registrul de evidență aj subscrisei la data de 22.12.2011. întrucât reclamantul nu a faci t dovada existenței unor motive temeinice care să justifice depunerea tardivă a plângerii prealabile, astfi 1 cum prevăd dispozițiile art. 7, alin. (7) din Legea 554/2004, vă rugăm, onorată instanță, să respinge cererea ca fiind inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. (Deciziile nr. 3527/2005 i 746/2007 pronunțate de I.C.C.J., Secția de C. Administrativ și Fiscal).
PE FONDUL CAUZEI
1. Inexistența condițiilor de nulitate a actelor administrative enumerate de către reclamant. Cu privire la nulitatea măsurii punerii la dispoziție, nulitatea absolută a măsurilor premergătoare si ulterioare trecerii reclamantului în rezervă, respectiv examinarea orală denumit „interviu" în vederea accesării funcțiilor si nulitatea ordinului inspectorului sef nr. 18.905/1 din 14.09.2011, privind trecerea în rezervă, arată faptul că, în doctrină, cauzele nulității sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate. Dintre cauzele care atrag nulitatea actului juridic, niciunul dintre motivele invocate de reclamant nu se referă la acest aspect, în fapt neexistând nicio cauză de nulitate referitoare la actele administrative enumerate de acesta. In motivarea acțiunii sale, reclamantul, deși se referă la nelegalitatea actelor atacate, nu invocă motive veritabile de nulitate a actelor atacate, ci se rezumă la enumerarea unoi situații de fapt din care nu rezultă indiciile de nelegalitate ale acestora motiv pentru care, vă rugam si constatați că susținerile reclamantului nu reprezintă argumente juridice în raport cu care să se poată efectue cercetarea cauzelor de nulitate. Vom arata in cele ce urmează ca masurile criticate au fost întemeiate bazate pe dispoziții legale si aplicate corespunzător.
2. Temeiul de drept privind reorganizarea și restructurarea
Datorită crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea ăi asigurare financiară a sumelor necesare plății drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite dit fonduri publice, prin Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat, în cadrul Ministerului Administrației ș Internelor, începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011, au fost reduse numărul de posturi finanțate.
Pentru punerea în aplicare a măsurilor de diminuare a cheltuielilor în cadrul M.A.I., a fost emis OMA nr. 1/658/10.06.2011 privind reorganizarea IGSU și a unităților subordonate, iar inspectorul general a IGSU a emis, în condiții de legalitate, OIG nr._/11.06.2011 privind statul de organizare a subscrisei. Reiterăm că aceste două Ordine (O.M.A.I. nr. 1/658/10.06.2011 și O.I.G.nr_/11.06.2011) sunt acte administrative normative ce cuprind în conținutul lor informații clasificat* „secret de stat" așa cum acestea sunt definite în cuprinsul Legii nr. 182/2002 privind protecție informațiilor clasificate.
Concluzionând, face precizarea că procesul de reorganizare instituțională la nivelul LS.U. G. s-i organizat și desfășurat în strictă concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu asigurarea unei deplini transparențe decizionale și în condiții de echidistanță, corectitudine și imparțialitate din partea tuturor persoanelor și structurilor din inspectorat care au fost implicate în acest proces.
3. Ocuparea posturilor vacante/metodologia de examinare
Prin aplicarea dispozițiilor O.M.A.I nr. 1/658/10.06.2011, a O.I.G nr._/11.06.2011 și .. Metodologiei nr.7104/21.06.2011 privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederec numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reoganizare instituțională la nivelul I.G.S.U. I. pentru Situații de Urgență „V." al Județului G. a stabilit în cadrul ședințelor d s comandă criteriile de selecție pentru personalul pus la dispoziția unității și anume, media aritmetică ; punctajului general obținut ia evaluarea anuală pe ultimii trei ani urmând ca, în situația în care mai multe cadre militare aflate la dispoziția unității vor obține același punctaj, să se aplice în vederea departajării, următoarele două criterii: situația disciplinară a personalului, în ultimii trei ani, respectiv situația socială a acestuia. Menționeaza că selecția s-a organizat la nivelul fiecărt i structuri/compartiment/subunitate din cadrul paratului afectată de măsurile de reorganizare instituțională.
. a fost supus selecției personalul ce a ocupat anterior reorganizării posturi de natura celor desființate, respectiv ce desfășura activități similare, cum ar fi: servant, șofer, comandant de echipa, șef gardă intervenție, subofițer administrativ. Persoanele rămase neîncadrate la finalul acestei etape ca urmare a obținerii unui punctaj inferior celui necesar pentru a fi încadrate precum și persoanele ale căror funcții nu s-au mai regăsit în statul de organizare, au avut posibilitatea de a susține alte examinări in temeiul dispozițiilor O.M.A.I. nr. 665/2008, art.6 alin. (1), lit. b) și alin. (3) în vederea ocupării posturile rămase vacante datorită reorganizării de la celelalte structuri ale inspectoratului prin metoda interviuh i structurat pe subiecte profesionale. Tematica și bibliografia au fost afișate la avizierul tuturor structurilo ". La aceste examinări au participat toate persoanele care au întrunit condițiile de ocupare ale acestor posturi
Privitor la reclamantul M. I. M.-I. precizeaza că acesta a ocupat funcția de subofițer tehnic principal, specialitatea radiotelefonist, la Detașamentul M. B., Garda Roata de Jos în cadru Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al Județului G. iar în urma aplicării criteriilor de selecție menționate acesta nu a promovat aceasta etapa.
Ulterior reclamatul a participat la trei examinări și anume, la data de 12.07.2011 pentru funcția de subofițer operativ principal din cadrul Detașamentului de Pompieri M. B., la data de 05.09.2011 pentru funcția de subofițer operativ principal din cadrul Detașamentului de Pompieri G. și la data dt 08.09.2011 pentru funcția de subofițer operativ principal din cadrul Detașamentului de Pompieri M. B., însă nu a obținut, la niciuna din aceste examinări, punctajul necesar pentru a fi încadrat..
Întreaga procedură referitoare la examinarea participanților a fost înregistrată cu mijloace audio-video respectându-se prevederile O.M.A.I. nr.665/2008, anexa 2, art. 26, alin. (3) înlăturându-se astfel orict aprecieri de ordin subiectiv sau orice alte suspiciuni referitoare la modalitatea de desfășurare a examinării.
Cu privire la susținerile reclamantului referitoare la faptul că „...subsemnatul am fost declarat admis h urma interviului susținut cu nota 5,84, iar a doua zi am aflat că a fost promovat pe locul meu un alt colet declarat respins", arătăm faptul că examinarea din data de 12.07.2011 a fost pentru ocuparea a doua funcții vacante la nivelul Detașamentului de Pompieri M. B. (respectiv una în cadru Detașamentului și una în cadrul „unei subdiviziuni" a detașamentului și anume Garda de Intervenție Roat de Jos). După examinare, s-au afișat rezultatele parțiale, separat pe cele două unități (detașament ș subdiviziune), mai înainte de a se centraliza rezultatele pe întregul detașament, rezultând că reclamantul a fi avui punctajul cel mai mare dintre participanții din subdiviziune, dar nu pe detașament. Deoarece au fos vizate două posturi la nivelul detașamentului, rezultatele trebuiau să fie centralizate, astfel ca, ulterior s-stabilit tabelul cu mediile descrescătoare ale tuturor participanților pe întregul detașament, constatându-s< cu="" exactitate="" că="" punctajul="" reclamantului="" este="" al="" treilea="" și="" insuficient="" pentru="" a="" fi="">
4. Trecerea în rezervă
În ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la faptul că „NU EXISTĂ PREVEDERE LEGALĂ care să impună ca pentru trecerea în rezervă să fie necesar să se organizeze și să se susțina examen și cu atât mai puțin INTERVIURI", precizeaza că reclamantul nu a fost suspus unor examene îi scopul trecerii în rezervă, ci pentru ocuparea unui post, examinări în urma cărora a obținut punctaj* inferioare celor necesare pentru a fi încadrat, motiv pentru care a fost trecut în rezervă.
Astfel, temeiul de drept privind trecerea în rezervă a reclamantului îl constituie prevederile art. 85, alin (1) lit. e) și alin. (2) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completării ulterioare, iar temeiul de fapt 1-a reprezentat imposibilitatea încadrării într-o funcție disponibilă, deoarece nu a promovat niciuna dintre examinările susiiținute în acest sens; potrivit art. 85 alin.(1) lit. e) trecerea îi rezervă a cadrelor militare se realizează „când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii uno funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precun și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale" coroborat cu dispozițiile art. 109 dii. același act normativ, care se referă la cadrele din M.
In concluzie, reclamantul a fost trecut în rezervă deoarece nu a promovat nici etapa departajării prin aplicarea criteriilor de selecție și nici în etapa examinărilor, pentru care îndeplinea condițiile de participare, neîntrunind punctajul necesar pentru a fi încadrat.
Susținerea reclamantului referitoare la faptul că „punerea la dispoziție, examinarea sub form . interviului și ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate deoarece exced prevederilor art. 85, alin (1), lit. e) din legea 80/1995", în realitate exced oricărui raționament juridic.
5. Acordarea drepturilor
În primul rând, cadrele militare trecute în rezervă prin aplicarea măsurilor de restructurare reorganizare la nivelul MAI au beneficiat de acordarea ajutorului în vederea găsirii unui loc de muncă
In legătură cu susținerea reclamantului referitoare la faptul că pe perioada în care s-a aflat la dispoziția unității nu a beneficiat de grupa de muncă corespunzătoare menționăm că în temeiul art.3 din OMAI nr. 283/2002 referitor la încadrarea personalului MAI în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții cadrele militare, în perioada în care se află la dispoziția imitații (nu sunt numite în funcție) execută ordinele stabilite de comandantul unității și beneficiază de condiții normale de muncă.
In legătură cu susținerea reclamantului referitoare la faptul că nu a primit ajutorul prevăzut de OUC 54/2011 pentru luna octombrie precizeaza că acest fapt se datorează lipsei de diligente din partee reclamantului în sensul că acesta nu a depus înscrisurile doveditoare prevăzute de dispozițiile art. 8 îr termenul menționat de art. 6 din HG nr. 1007/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare i prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea uno] măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M. Administrației ș Internelor pentru anul 2011. De asemenea, cuantumul ajutorului prevăzut de actul normativ anterios menționat pentru luna ianuarie i-a fost acordat în luna februarie astfel cum rezultă și din probatoriul anexat urmând ca ajutorul pentru luna februarie să-i fie acordat în a doua decadă a lunii martie.
O parte din documentele pe care se întemeiază prezenta cauză cuprind informați clasificate conform dispozițiilor din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, dupî cum urmează: informații „secret de stat", nivel „secret" ce nu pot face obiectul declasifi carii (statele dt organizare, OMAI nr. 1/658 din 10.06.2011, OIG_/11.06.2011), informații „secret de serviciu" (ședințele de comandă), ce pot fi prezentate instanței în baza unor dispoziții prealabile exprese (ci respectarea dispozițiilor art. 38 și art. 39 din HG 585/2002), documente ce conțin informații nepublict care, de asemenea, pot fi prezentate instanței la solicitarea expresă (mijloacele audio-video pe care sun înregistrate procedurile de examinare-desf&șufarea interviului).
La 23.04.2012, reclamantul a depus o cerere completatoare, solicitând instanței să constate:
- nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I. nr. 1/658/10.06.2011, NESECRRBT SI NEPUBLICAT ;
- nulitatea absolută a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/11.06.2011, SECRET, NEPUBLICAT.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin cererea introductivă a solicitat sa se constate nulitatea absoluta de trecere in rezervă a sa, dar și constatarea nulității măsurii punerii la dispoziție și a celorlalte măsuri premergătoare si ulterioare ordinului de trecere in rezervă, precum și repunerea sa în situația anterioara emiterii ordinului de trecere în rezervă.
Potrivit disp. OUG nr. 30/2007privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 15/2008, structura organizatorică ȘI EFECTIVELE Ministerului Administrației și Internelor se aprobă prin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost emisă HGR nr. 416/2007 privind structura organizatorică a Ministerului Internelor și Re formei Administrative, cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare.
HGR nr. 1490/2004 reglementează pentru I. G. pentru Situații de Urgență organigrama, precum și regulamentul de organizare și funcționare.
Reclamantul a fost trecut în rezervă deoarece la nivelul Ministerului Admimstrației și Internelor s-a dispus diponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva MII de cadre militare.
Această disponibilizare, fiind de natură să modifice în mod substanțial structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor r trebuia dispusă NUMAI PRINACT NORMATIVDE ACEEAȘIPUTERE, respectiv numai prin HOTĂRÂREA GUVERNULUIROMâNIEI.
În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I. nr. 1/658/10.06.2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea - în fapt - a HGR nr. 416/2007, dar și a HGR nr. 1490/2004, care reglementează NUMĂRUL POSTURILOR PE TIMP DE P. ȘIMOBILIZARE.
Mai mult, în aplicarea acestui OMAI nr._ , este emis OIGSU nr._/11.06.2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru I. G. pentru Situații de Urgență.
Acest ordin al Inspectorului G. al IGSU este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGSU si repartizate pe unități posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15.06.2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin OZU ( ordin de zi pe unitate ) la data de 16.06.2011.
Rezultă faptul că, în disprețul legii, un act normativ superior (hotărâre a guvernului României) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului și respectiv Ordin al Inspectorului G. al IGSU.
Pe de altă parte, prin aceste două acte normative emise de autoritățile publice centrale SUBORDONATE GUVERNULUI ROMÂNIEI, s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus fie prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simulacrul de concurs/examen/interviu ), dar și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare și plăți compesnsatorii, calitatea de asiguratîn sistemul medical de stat etc.).
Apreciaza că ambele ordine au fost emise prin EXCES DE P..
În același timp, se poate observa cu ușurință că au fost încălcate și alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în Monitorul Oficial al României, dar și dispozițiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte normative și nepublicarea acestor acte în executarea legii.
Nepublicarea acestor ordine atrage ineficienta lor, inexistența practic din punct de vedere juridic.
Pe de altă parte, prin aceasta demonstreaza faptul că atât M. Administrației și Internelor, prin ministrul Administrației și Internelor, dar și I. G. pentru Situații de Urgență, prin inspectorul general, au calitate procesuală pasivă, deoarece au dispus modificarea structurii de personal, orgamizatorice, au dispus reducerea numărului de posturi pe timp de pace și mobilizare (potrivit datelor furnizate în mass-media, numărul persoanelor disponibilizate cadre mimare, funcționari cu statut special, funcționari publici trebuind să fie în anul 2011 de circa 10.500, deci o parte importantă a resursei umane din acest minister).
Măsura punerii la dispoziție, a trecerii în rezervă, a rechemării în activitate ca urmare a repunerii în situația anterioară, a acordării drepturilor pe întreaga perioadă solicitată nu este la îndemână comandantului Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență, deoarece vizează, așa cum chiar pârâții s-au exprimat, indicatorii aliați în plată.
Singurele entități care pot dispune asupra acestor măsuri sunt M. Administrației și Internelor, în cantate de ordonator principal de credite și I. G. pentru Situații de Urgență, deoarece numai în persoana acestora se se realizează identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportuljuridic dedus judecății, repectiv anularea ordinului de trecere în rezervă, precum și a actelor anterioare și ulterioare emiterii acestui ordin adminsitrativ cu caracter individual.
In acest context a înțeles să atace ordinul de trecere în rezervă, care a putut fi emis doar pentru că la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, dar și la nivelul IGSU, măsurile de disponibilizare s-au dispus prin aceste ordine criticate pentru nelegalitate.
Inspectoratele județene nu au competențe privitoare la reîncadrarea și plata drepturilor de natură salariată pe perioada până la reîncadrare, singurele instituții competente fiind în acest sens M. Administrației și Internelor și I. G. pentru Situații de Urgență.
În acest sens, competența de soluționare a cererii, astfel cum a fost precizată și completată, revine Curții de Apel București, Secția de C. Administrativ și Fiscal (art 10 al. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Ordinul MAI nr. 1/658/10.06.2011 și Ordinul IGSU nr._/11.06.2011 stabilesc în sarcina mutaților, organizarea examenelor pentru departajarea cadrelor militare, astfel încât, pe cale de consecință, fiecare unitate a elaborat regulamente proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor.
Dacă măsura diponibilizării s-a realizat UNITAR la nivelul Ministerului, dar și la nivelul Inspectoratului G., pentru care motiv s-a dispus ca fiecare comandant să realizeze și să aplice un regulament propriu ?
Legea nr. 80/1995 -Statutul cadrelor militare - NU PREVEDE O ASEMENEA MĂSURĂ în vederea trecerii în rezervă!
Pe de altă parte, având în vedere faptul ca mutarea sau promovarea personalului supus măsurilor de disponibilizare ( cadre militare ), pe funcțiile vacante, se putea face LA NIVELUL ÎNTREGULUI MINISTER AL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și nu numai la nivelul unității la care au fost desființate funcții, rezultă încă o dată faptul că prin delegarea competențelor până la nivelul comandantului de unitate, nu se putea realiza această dispoziție legală, deoarece numai șefii structurilor ierahice puteau dispune astfel de măsuri.
Astfel, dispoziția in baza căreia la nivelul unității ( respectiv la nivelul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență ) se întocmesc dosarele în vederea ocupării unor funcții ) a fost extinsă nepermis, deoarece APROBAREA SE FACE DE CĂTRE EȘALON pe baza celor întocmite la unitatea respectivă.
În același context, în mod eronat se face trimitere la dispozițiile prin care se face selecția personalului în vederea încadrării, ÎNSĂ SUBSEMNATUL AM FOST ÎNCADRAT ÎN CALITATE DE CADRU M. ACTIV LA DATA CHEMĂRII ÎN ACTIVITATE, deci acum mulți ani in urma și nicidecum la data de 15.06.2011, când am fost pus la dispoziție.
Deci, aceste două ordine sus menționate sunt în contradicție vădită și cu alte ordine emise anterior de aceeași autoritate ( OMAIA nr. 665/2008).
Prin Ordinul m.a.i. nr. I/658/10.06.2011 și a Ordinului IGSU nr._/1L06.2011 atributul stabilirii structurii și efectivelor Ministerului Administrației și Internelor, respectiv ale IGSU, a trecut de la guvern la comandantul unității militare, deoarece comandantul unității a apreciat asupra legalității și oportunității desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare în temeiul disp. art 82 și 85 al. 1 lit e) din Legea nr. 80/ 1995 - Statutul cadrelor militare, fapt ce constituie un alt motiv de nelegalitate al acestor ordine emise de ministru și respectiv de inspectorulngeneral.
Se invocă, de asemenea, in apărările formulate de pârâți, că s-a procedat la toate aceste măsuri de disponibilizare prin aplicarea HGR nr.656/2011, publicată în M. Of. la data de 30.08.2011, însă se omite, cu bună știință, să se arate faptul că această hotărâre vizează ALTE CATEGORII DE PERSONAL din M. Administrației și Internelor, nicidecum personalul ISU sau jandarmii ( a se vedea faptul că sunt vizate Departamentul Schengen, Serviciile publice de permise și înmatriculări auto, Rezervele de Stat și Arhivele Naționale ).
Mai mult, se invocă chiar de către M. Administrației și Internelor, un alt ordin secrete, respectiv Ordinul S/205/21.09.2011, prin care comnadanpi unităților militare sunt împuterniciți ca ORDONATORI TERȚIARI DE CREDITE pentru a duce la îndeplinire aceste ordine, implicit pentru a emite și semna ordinele de trecere în rezervă a cadrelor militare disponibilizate.
Extrem de important: acest ordin al ministrului este însă emis MAI T. CU O SĂPTĂMÂNĂ FAȚĂ DE DATA EMITERII TRECERII ÎN REZERVĂ (15.09.2011), deci
are efect retroactiv l!
In drept: disp. art. 132 C.pr. civ, rap. la disp. art. 6si 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Partea 1, rap. Ia disp. Legii nr. 554/2004, Legii nr. 80/1995.
Prin sentinta civila nr. 2822/7.09.2012, Curtea de Apel Bucuresti a admis excepția necompetenței materiale, a disjuns soluționarea capetelor de cerere privind anularea OMAI I/658/10.06.2011, Ordinul IGSU nr._/11.06.2011 de celelalte capete de cerere, a declinat competența soluționării capetelor de cerere privind anularea măsurii punerii la dispoziție, anularea măsurilor premergătoare și ulterioare punerii în rezervă, respectiv examinarea orală, anularea Ordinului nr.18.905/I/14.09.2011, repunerea în situația anterioară emiterii acestuia și plata drepturilor materiale restante la Tribunalul G. si a inaintat dosarul având ca obiect anularea OMAI I/658/10.06.2011 și Ordinul IGSU_/11.06.2011 la C.26 Fond pentru continuarea judecății.
Prin incheierea din 19.02.2013, Curtea de Apel Bucuresti a scos cauza de pe rol si a trimis-o la Tribunalul G..
Prin sentinta civila nr. 323/18.04.2013, Tribunalul G. a declinat competenta solutionarii cauzei la Curtea de Apel Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 2822/27.09.2013, Curtea de Apel Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale, a declinat competenta solutionarii cauzei la Tribunalul G., a constatat ivit un conflict negativ de competenta si a inaintat dosarul la ICCJ pentru solutionarea acestuia.
Prin decizia nr. 7564/3.12.2013, ICCJ a stabilit competenta solutionarii cauzei la Curtea de Apel Bucuresti.
Prin incheierea de sedinta din 28.03.2014, Curtea a respins exceptia lipsei procedurii prealabile si a admis esceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratuluiISU Vlasca al judetului G..
Examinand cererea completatoare, Curtea observa ca potrivit art. 12 din OG nr. 30/2007, incadrarea unitatilor pe categorii, functionarea, organizarea si dotarea acestora se aproba prin ordin al ministrului.
In baza art. 3 din HG nr. 416/2007, ministrul administratiei si internelor stabileste structura organizatorica a unitatilor proprii ministerului.
De asemena, in temeiul art. 22 alin. 2 din HG nr. 1490/2004, numarul de posturi pentru IGSU se stabileste prin ordin al ministrului.
Din aceste motive, este neintemeiata sustinerea reclamantului potrivit careia un act normativ cu forta juridica superioara a fost modificat printr-un act normativ cu o farta juridica inferioara.
Emiterea ordinelor atacate a fost determinată de necesități de ordin organizatoric adaptate la limitările impuse prin Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat, respectiv reducerea numărului de posturi finanțate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011.
Astfel, adâncirea efectelor crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a sumelor necesare plății drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, a determinat restrângerea cheltuielilor bugetare efectuate cu titlul „cheltuieli de personal".
Pentru punerea în aplicare a măsurilor de diminuare a cheltuielilor în cadrul M.A.I., a fost emis OMAI nr. I/658/10.06.2011 privind reorganizarea IGSU și a unităților subordonate, iar inspectorul general a IGSU a emis, în condiții de legalitate, OIG nr._/11.06.2011 privind statul de organizare a subscrisei. Aceste două Ordine (O.M.A.I. nr. 1/658/10.06.2011 și O.I.G.nr_/11.06.2011) sunt acte administrative normative ce cuprind în conținutul lor informații clasificate „secret de stat".
Subunitatea la care a fost încadrat reclamantul a fost afectată de măsurile de reorganizare instituțională, în sensul că numărul funcțiilor de subofițer operativ principal din noul stat de organizare este mai mic decât numărul acestor funcții din statul anterior. Prin urmare, începând cu data de 15.06.2011 persoanele care au încadrat aceste funcții au fost puse Ia dispoziția unității în conformitate cu prevederile art.82 alin. 1 lit. a din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, urmând a susține examinarea îi vederea departajării și numirii în funcție.
Deoarece O.M.A.I. nr. I/658/10.06.2011 și O.I.G.nr_/11.06.2011 sunt acte administrative normative clasificate „secret de stat", nu sunt supuse publicarii in Monitorul Oficial, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2004.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea completatoare ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea completatoare formulată de reclamantul M. I. M. I., cu domiciliul în G., ./1D, ., în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1A, I. G. pentru Situații de Urgență, cu sediul în București, ..46, sector 2, și I. G. pentru Situații de Urgență „V.” al județului G., cu sediul în G., ., județul G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red. jud. V.B./6 ex./14.07.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 8540/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4421/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
