Obligaţia de a face. Decizia nr. 4421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4421/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 30674/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4421/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. M. V. împotriva sentinței civile nr. 2778/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimatul – pârât – chemat în garanție M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 27.05.2014 recurentul a depus la dosar, în copie certificată, adeverința de absolvire a formei de învățământ.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2778/17.05.2013 a Tribunalului București a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul D. M. V., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligarea pârâtei U. S. Haret la emiterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și obligarea pârâtului M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor de diploma de licența și suplimentele la diplomă, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Pronunțând această hotărâre, Tribunalul a reținut în esență că reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Educație Fizică și Sport din București, specializarea Educație Fizică și Sport, forma FR, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverinței mai sus-menționate, reclamantul s-a adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență, prevalându-se de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat. Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Reține instanța de fond că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
Reține instanța fondului că la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamantă, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și FR. În consecință, reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, acesta nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Prin urmare, cererea formulată de reclamant nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la recunoașterea ei odată eliberată. Față de acestea, nu are temei legal nici cererea de obligare a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, s-a constatat că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializarea urmată de reclamant, forma de învățământ FR, nici la data la care acesta a început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamantului în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Împotriva sentinței civile nr. 2778/17.05.2013 a Tribunalului București a formulat recurs reclamantul D. M. V. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii si pe cale de consecința obligarea intimatei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, si de asemenea obligarea intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului la recunoașterea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma aprobând tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.
În motivare, recurentul arată că deține adverință de studii eliberată de USH, care constituie un act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod de către instantele de judecata.
Atat M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cat si U. S. Haret, trebuiau sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol I la CEDO, precum si dreptul educație potrivit Constitutiei României.
Precizează recurentul că a făcut demersurile necesare in fata paraților pentru eliberarea diplomei, parata U. S. Haret comunicând acesteia ca pana la data solicitării reclamantului, comanda de formulare de diplome nu a fost onorata decât parțial.
Parata U. S. Haret a fost infiintata prin Legea 443/5.07.2002 ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, iar prin HG nr 693/2003 si HG nr 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de invatamant la zi, domeniile de licența drept, sociologie, psihologie, management, stiinte ale educației, informatica si altele.
In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la 7.03.2006 Ordinul nr 3404, in cuprinsul caruia se stabileste la art 2 ca „Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizeaza pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate" iar la art 8 se prevede ca „Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizeaza cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Specializările urmate de reclamanta respectiv Psihologie la forma de invatamant, au fost confirmate de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, parata bucurandu-se de autonomie universitara, prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei U. S. Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa, sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci și pentru specializarea urmata de reclamant, aceasta tinand de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constitutie si de lege.
Adeverința ce i-a fost eliberată a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanta de judecata sau de o autoritate administrativa.
Mai mult, in ipoteza in care specializarea reclamantului nu ar fi fost recunoscuta, acesta a fost de buna-credința, necunoscand acest aspect iar eroarea .-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept „error communis facit ius", in sensul validitatii adeverinței de licenta care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.
Recurentul mai arată că nu au fost constate nereguli semnificative in procesul educațional privind pe parata U.. OUG nr 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditarii sa transmita anual ARAClS rapoarte anuale de evaluare interna. M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activitatii educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz, hotarare de guvern sau lege, ori decizia prin care inceteaza definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Nici dupa încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art.8 din Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr 75/2005 privind asigurarea calitatii educației, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfasurare a procesului educațional la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care să conducă la concluzia ca U. a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea ca, in conformitate cu prevederile art 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv drepul de a propune încetarea activitatii de invatamant si desființarea prin lege a acestei institutii de invatamant superior.
Arată recurentul că refuzul pârâtei M. de a –i tipări tipizatele pentru eliberarea actelor de studii este nejustificat, in sensul art. 2 alin (1) lit. i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completarile ulterioare, intrucat Ordinul nr 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizarii de către universitățile areditate la formei de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi deci si pentru domeniul urmat de reclamant.
Acest refuz constituie un exces de putere, in condițiile in care in perioada 2005-2009 M. Educației sau Agenția R. de asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedura administrativa in urma careia sa se constate funcționarea in afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputand fi imputat reclamanților care au actionat cu buna-credinta.
În continuare, recurentul- reclamant a invocat existența unei discriminări între situația sa și cea a celorlalți absolvenți laID.
De asemenea, a invocat că dreptul său la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept castigat, opozabil oricărui subiect de drept.
MECTS își invocă în apărare propria culpă, în sensul ca subit in anul 2009 a refuzat eliberarea de formulare tipizate a binevoit sa adopte OG nr.10/2009, pe care insa prin legea nr.1/2011 - Legea Educației Naționale a abogat-o si oricum nu putea sa retroactiveze conform art.15 alin 2 din Constitutia României. Prin urmare, apare evident ca MECTS nu are argumente de natura legala sa împiedice USH sa-si valorifice dreptul derivat din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant "aprobat prin Ord nr.2284/2007 M.0f._, art. 7, si ca atare,trebuie sa aprobe formularele,sens in care solicitari obligați MECTS sa respecte dreptul absolvenților din anul 2009.
Poziția chematei in garanție, nu poate sa fie generatoare de consecințe in planul nerecunoașterii parcurgerii unei forme de invatamant prin promovarea uni examen de licența, făcând loc la crearea unei situatii discriminatorii, atâta vreme cat pentru alți absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma, pentru ca in fata domniilor voastre sa să pună la adăpost invocându-și propria culpa si sa adopte o poziție diferita. Poziția de refuz in parte a MECTS vine in totala contradicție cu conduita abordata pana in anul 2009, când absolvenții; aflați in aceeași situație cu reclamanta (care au absolvit anterior acestui an), sunt beneficiarii eliberării formularelor de diplome,ele producându-și efecte juridice pentru ca au intrat in circuitul civil, in timp ce absolvenților din anul 2008 si 2009 li se creează o situație discriminatorie.
Intimata – pârâtă U. "S. HARET" a depus întâmpinare solicitând ca în cazul în care se admite recursul să se admită și cererea de chemare in garanție
Arată că U. S. Haret, a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național. Prevederile legale la momentul inscrierii reclamantului la cursurile USH, obligau obținerea acreditării numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. Haret si nicidecum pe formele de invatamant.
În concluzie, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurentul reclamantera OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, iar conf. art.29 alin.3 si 4 „in învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciciul de licenta.care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: auautorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea ia studii b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat"
În concluzie, art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduce la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamanț ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior.in condițiile legii.pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de invatamant absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa si urmata.
Asa cum a remarcat si subliniat înalta Curte de Casație si Justiție dreptul recurentului la eliberarea actelor de studii nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat în fapt sau in drept de divergentele ce au aparutjn decursul timpului între U. "S. Haret" si M. Educației.
Arată intimata că a încercat să se conformeze solicitărilor recurentului, dar M. a refuzat eliberarea și tipărirea formularelor de diplomă.
Intimatul- chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Arată intimatul că în mod corect instanța de fond a apreciat că în baza art. 5 din HG 536/2011 privind organizarea și funcționarea MECTS. nu figurează ca atribuție eliberarea diplomelor de licență în sarcina Ministerului, iar în baza art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior acesta doar desemnează unitatea de specialitate care tipărește și difuzează formularele actelor se studii și nu are nici o altă sarcină din care să rezulte o altă situație de fapt și de drept.
U. era autorizată să funcționeze provizoriu numai la forma de învățământ zi, nu și la FR sau ID.
Arată intimatul că, așa cum bine a constatat instanța de fond, pentru forma de organizare ID-învățământ la distantă, U. S. Haret nu era nici acreditată, nici autorizată să funcționeze provizoriu. Pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare conform HG 1011/2001 care trebuiesc analizate după solicitarea autorizării de funcționare în vederea desfășurării activității, situație reținută corect de către instanța de judecată.
Mai mult de atât în art. 3 din Legea nr. 443/2002 este prevăzut expres prin însăși legea de înființare a instituției de învățământ faptul că în structura USH intră numai facultățile și specializările acreditate și autorizate provizoriu prin hotărâre de Guvern, situație reținută corect de către instanță.
Reclamantul avea posibilitatea, ca de altfel și alți studenți care se aflau în aceeași situație, să susțină și să promoveze examenul de licență în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, efectul fiind recunoașterea diplomelor obținute, fapt care nu s-a întâmplat și instanța de fond în mod corect a apreciat că fată de aceste aspecte acțiunea formulată împotriva pârâtei USH este nefondată.
Pentru forma de învățământ ID la data înmatriculării reclamantului, această unitate nu avea o acreditare specială, acesta fiind și motivul pentru care în adeverința eliberată reclamantului, unitatea școlară a simțit nevoia de a cita prevedrile art. 60 din Legea 84/1995.
Nu se poate reține un fapt care este într-o flagrantă și vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ precum și cu spiritul în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației.
Nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura procedura de evaluare.
Dispoziția legală prevăzută în art. 60 din Legea 84/1995 nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui proces de evaluare academic, astfel cum este el prevăzut de art. 3 din HG nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1003 și OUG 75/2005.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prevederile art. 60 alin 4 din Legea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005 rezultă faptul că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Solicită intimatul să se constate că adeverința care se afla în posesia reclamantei nu este un act de studii si este un act eliberat prin voința unilaterala a Universității, care nu a fost recunoscut de MEN (fost MECTS), astfel încat se poate naște un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul sau, adeverința a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale intre reclamant si universitatea parata, in sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
Arată intimatul că Tribunalul nu a îmbrățișat punctul de vedere conform căruia USH avea deja o acreditare pentru această specialitate în forma la zi de învățământ astfel încât să fie îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile în forma ID sau FR, din contră legal apreciază instanța de judecată faptul că U. este într-o flagrantă si vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ precum si cu spiritul în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației.
Forma de învățământ la distanță (ID) este supusă, în mod distinct procedurii de evaluare academică, astfel încât Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul Superior a dat aviz de neacreditare în urma evaluării.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari, situație apreciată corect și legal de către instanța de judecată.
Față de acest aspect nu există alte motive temeinice invocate de către reclamanți care să înlăture caracterul legal al actului de studiu și efectul juridic al acestuia, conferit de normele speciale în materie.
Analizând cererea de recurs pin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul D. M. V. a urmat cursurile Faculății de Educație Fizică și Sport, Specializarea Educație Fizică și Sport din cadrul pârâtei U. S. Haret, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit adeverinței eliberată de pârâta U. S. Haret, reclamantul a obținut titlul de licențiat în drept, promovând examenul de licență din sesiunea februarie 2010, menționându-se că pârâta, având învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentului-reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Cod de Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte cererea principală; va admite în parte cererea de chemare în garanție; va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în favoarea reclamantului; va obliga pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de stabilire a penalităților de întârziere și a daunelor interese, precum și a cererii USH de stabilire a termenului de executare a hotărârii și de plată a penalităților de întârziere și a cererii de recunoaștere a diplomelor, formulată de reclamant.
În privința stabilirii termenelor de executare a hotărârii și de plată a penalităților, Curtea va constata că ipoteza prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/ 2004, presupune existența unei hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate de bunăvoie de debitor în termenul de 30 de zile. Cum nu se poate prezuma o astfel de neexecutare viitoare, principiul respectării hotărârilor judecătorești irevocabile și al executării de bunăvoie a acestora de către debitori prevalează, astfel că o astfel de solicitare a reclamantului și a pârâtei U., este neîntemeiată.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond, Curtea în raport de prevederile art. 274 C. va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 12,9 lei, reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar. De asemenea, va obliga chematul în garanție M. la plata către pârâta U. a cheltuielilor de judecată, în sumă de 4,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pe cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate în recurs, solicitate de intimata – pârâtă USH de la chematul în garanție, Curtea va constata că acestea nu se cuvin intimatei, cât timp USH nu a formulat calea de atac a recursului cu privire la soluția asupra cererii de chemare în garanție, iar intimatul- chemat în garanție M. nu a căzut în pretenții ca efect al apărărilor intimatei U., ci ca efect al susținerilor recurentului- reclamant pe cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant D. M. V. împotriva sentinței civile nr. 2778/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimatul – pârât – chemat în garanție M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că: Admite în parte acțiunea. Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și obligă chematul în garanție, M. Educației,Cercetării Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamant.
Respinge cererile reclamantului și a pârâtei U. având ca obiect stabilirea unui termen de executare a hotărârii pronunțată asupra cererii principale și a cererii de chemare în garanție.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 12,9 lei.
Obligă chematul în garanție M. la plata către pârâta U. a cheltuielilor de judecată, parțial, în sumă de 4,3 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.05.2014.
Președinte, A. P. | Judecător, R. I. C. | Judecător, A. J. |
Grefier, M. P. |
Red/tehn A.P./ 2 ex – 17.07.-2014
Jud. fond: O. D. P. – Tribunalul București - SCAF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2066/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3287/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
