Pretentii. Decizia nr. 8350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 7109/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8350
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 4217/05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, obiect „pretenții.”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.P.C., după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - SCAF la data de 02.03.2014 sub nr._ reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI a solicitat în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V. PRIN PRIMAR pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la virarea către bugetul local al sectorului 2, în contul IBAN RO24TREZ__ deschis la trezoreria sector 2, a sumei de 140 lei reprezentând contravaloare amenzii contravenționale stabilite prin procese verbale de contravenție încheiate unui contravenient cu domiciliul fiscal pe raza sectorului 2.
În fapt, reclamanta a solicitat pârâtei virarea către bugetul local al sectorului 2 a sumei de 140 lei reprezentând amenzi contravenționale achitate de către contravenientul N. M., ce își are domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
Prin adresa nr. 3778/13.06.2013 înregistrate la instituția reclamantă sub nr._/20.06.2013 pârâta i-a comunicat răspunsul său negativ, motivând că în raport de dispozițiile art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plățile ar fi fost virate corect.
Reclamanta a susținut că argumentele expuse de pârâtă în justificarea refuzului sau de a da curs solicitării DVBLS2 sunt lipsite de orice fundament juridic, în raport de dispozițiile statuate de legiuitor prin OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, rep., cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, a invocat reclamanta dispozițiile art. 8 alin. 3, 4 din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. 1 lit. a) din OG nr. 92/2003 și art. 35 din OG nr. 92/2003. Din coroborare acestor dispoziții legale, reclamanta a arătat că voința legiuitorului a fost în sensul ca sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale să se facă venit la bugetul local aparținând circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului. Cu alte cuvinte, toate sumele provenite din amenzi aplicate contribuabililor ce își au domiciliul fiscal în circumscripția teritorială a sectorului 2, trebuie să se facă venit la bugetul local al sectorului 2.
În speță, sumele încasate de pârâtă cu titlu de amenzi contravenționale achitate de contravenienții care își au domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2, trebuie virate bugetului local sector 2.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 14.04.2014 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că potrivit art. 8 alin. 4 OG 2/2001 sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale, fără a se specifica că acestea se achită la bugetul local al unității administrative pe raza căruia își are domiciliul contravenientul și că art. 28 alin. 2 OG 2/2001 nu prevede că amenda ar trebui achitată la domiciliul contravenientului. Cât privește dispozițiile art. 2, 31, 35 OG 92/2003 a precizat că au caracter general și stabilesc procedurile de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, iar în situația în care legiuitorul a dorit ca veniturile încasate să se facă venit la bugetul local a precizat în mod expres, cum este cazul OUG 80/2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 17.04.2014 Orașul V. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei Orașului V. și excepția lipsei calității procesuale active a Direcției V. Buget Local Sector 2.
În ședința publică din 05.06.2014, tribunalul a respins excepțiile invocate, pentru motive expuse pe larg în încheierea de ședință.
La termenul din 05.06.2014 tribunalul în baza art. 258 Cod procedură civilă a încuviințat părților proba cu înscrisuri, considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, au fost atașate actele din dosarul administrativ.
Prin sentința civilă nr. 4217/05.06.2014 tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să vireze către reclamantă în contul IBAN RO24TREZ__ deschis la Trezoreria Sector 2 beneficiar DVBL S2 suma de 140 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale achitate în baza proceselor-verbale de constatare a contravenției nr._/20.06.2012 și nr._/16.02.2012 de numitul N. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa nr._/05.06.2013, reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI a solicitat pârâtei PRIMĂRIA ORAȘULUI V. în baza art. 8 alin. 3 și 4 OG 2/2001 virarea sumei totale de 140 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale achitate de N. M. în baza proceselor verbale nr._/20.06.2012 și nr._/16.02.2012, contravenient ce își are domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
Prin adresa nr. 7028/22.07.2013 înregistrată la instituția reclamantă sub nr._/27.08.2013 pârâta i-a comunicat acesteia răspunsul său negativ la cererea de virare a sumei totale de 140 lei, pe motiv că în dispozițiile art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu se menționează în mod expres că amenzile încasate se fac venit la bugetul local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială își are domiciliul contravenientul, că art. 28 alin. 2 OG 2/2001 nu prevede că amenda ar trebui achitată la domiciliul contravenientului și că art. 2, 31, 35 OG 92/2003 au caracter general și stabilesc procedurile de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, iar în situația în care legiuitorul a dorit ca veniturile încasate să se facă venit la bugetul local a precizat în mod expres, cum este cazul OUG 80/2013.
Potrivit art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale iar sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.”
Potrivit art. 39 din OG 2/2001 Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege; b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri. În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești definitive prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit definitivă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.
Potrivit art. 31 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 prin domiciliu fiscal în cazul persoanelor fizice se înțelege adresa unde își au domiciliul potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu.
Potrivit art. 35 OG 92/2003 Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Din analiza dispozițiilor mai sus citate, tribunalul a reținut, contrar susținerilor pârâtei, că sumele provenite din amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice se fac venit la bugetul local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul fiscal contravenientul, indiferent dacă sunt achitate în mod voluntar în termen de 48 de ore sau de 30 de zile sau dacă se procedează la punerea în executare silită a sancțiunii amenzii și că dispozițiile art. 28 alin. 2 OG 2/2001 nu conduc la schimbarea destinației bugetare a sumelor reprezentând amenzi aplicate persoanelor fizice, ci au doar rolul de a crea un sistem care să permită persoanelor fizice să achite în mod facil amenzile ce le-au fost aplicate.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că suntem în prezenta unui refuz nejustificat, în sensul art. 8 alin. 1 Legea 554/2004, al pârâtei de efectuare a operațiunii administrative de virare a unei sume ce se face venit la bugetul local al sectorului 2, motiv pentru care în baza art. 18 alin. 1 Legea 554/2004 va admite cererea și a obligat pârâta să vireze în contul IBAN RO24TREZ__ deschis la Trezoreria Sector 2 beneficiar DVBL S2 suma de 140 lei reprezentând contravaloarea amenzilor contravenționale achitate de un contravenient cu domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PRIMĂRIA ORAȘULUI V., PRIN PRIMAR, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs a invocat prevederile art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Intimata reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate curtea reține că acesta este nefundat,urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 499 din C. ,prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.
Instanța va analiza recursul formulat de către recurentul-reclamant în lumina prevederilor art. 486 alin 1 litera d din C. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În lumina prevederilor art. 486 alin 1 litera d din C. instanța de recurs este limitată la analiza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin 1 din C., putând să examineze cauza doar sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin 1 din C..
Incidența în cauză a prevederilor art. 486 alin 1 litera d din C. are ca semnificație juridică limitarea criticilor formulate împotriva hotărârii recurate la motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin 1 din C..
În lumina prevederilor art. 486 alin 1 litera d din C. instanța de recurs nu poate să examineze hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs care antamează greșita reținerea a situației de fapt incidentă în cauză, deci partea nu poate invoca orice motiv de nemulțumire împotriva hotărârii recurate, ci doar motive de nelegalitate.
În raport de considerentele menționate anterior curtea reține că motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant care vizează greșita reținerea a situației de fapt incidentă în cauză nu pot fi avute în vederea la soluționarea prezentului recurs având în vedere prevederile imperative ale art 486 alin 1 litera d din C. .
Din întreaga construcție juridică a cererii de recurs rezultă o singură critică de nelegalitate îndreptată împotriva hotărârii recurate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin 1 punctul 9 din C..
Critica referitoare la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria orașului V. este nefondata, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru rigoarea si acuratețea demersului juridic, curtea reține faptul că pârâta Primăria orașului V. este lipsita de capacitate procesuala de folosință si nu poate sta in judecata în litigiile patrimoniale de drept comun.
Însă pentru a sta în judecată în calitate de pârâtă în materia contenciosului administrativ existența capacității de folosință a unei autorități publice este irelevantă ,în materia contenciosului administrativ legitimarea calității procesuale pasive a unei autorități publice nu se face prin raportare la existența capacității de folosință a acesteia, ci prin raportare la capacitatea de drept public a autorității pârâte care presupune abilitarea acesteia de a emite acte administrative în regim de putere publică.
În materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual capacitatea administrativă conferă capacitat autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci capacitate juridică în sensul civil al noțiunii, fapt ce produce efecte juridice asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorității emitente în determinarea instanței competente.
În această privință curtea va da eficiență juridică prevederilor art. 28 alin 1 din Legea 554/2004 potrivit căruia dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Or, prin raportare la prevederile art. 28 alin 1 din Legea 554/2004 curtea reține că prevederile art. 41 alin 1 din C. sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Potrivit art. 77 din legea 215/2001 primăria este o structura functională fără personalitate juridică cu structura permanenta constituita din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Deși primăria nu este definita de lege ca o persoana de drept public sau ca un subiect de drept administrativ de sine - statator, paralizarea unei cereri de chemare in judecata care are ca obiect anularea unui act administrativ emis de aceasta structura functionala, în care figureaza ca pârâta primăria, ca efect al admiterii lipsei capacității procesuale de folosința a acesteia ar fi disproporționata față de interesul protejat prin normele care guvernează astfel de litigii pentru următoarele considerente:
-notiunea sui generis de structura funcțională instituita prin prevederea legală obliga interpretul legii la un demers de interpretare a art. 77 din legea 215/2001, pentru clarificarea posibilitatii includerii acestei notiuni în categoriile conceptuale cu care opereaza contenciosul administrativ.
Potrivit regulii de interpretare logica prevazute de art 978 din Codul civil, legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu în sensul neaplicarii.
-în cazul primariei, legiuitorul nu s-a oprit la solutia de a o califica pur si simplu drept sediul in care autoritatea locala isi desfasoara activitatea, asa cum a facut-o in privinta prefecturii, prin art 3 din Legea 340/2004, care defineste prefectura drept sediul institutiei prefectului.
-structura functionala prevazuta de art 77 din legea 215/2001 include si primarul si aduce la indeplinire dispozitiile acestuia .
Din intreaga reglementare a procedurii contenciosului administrativ în prezent rezulta ca în calitate de pârâtă poate sta autoritatea publica indicată de către reclamantă drept autoarea refuzului administrativ nejustificat, respectiv Primăria orașului V. reprezentată prin Primarul orașului V..
Notiunea de autoritate publica, asa cum este definita de art 2 alin 1 litera b din Legea 554/2004 include orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar nu statul sau unitatile administrativ -teritoriale insesi.
Însa toata aceasta calitate procesuala pasiva a Primăria orașului V. reprezentată prin Primarul orașului V. este circumstantiată doar în litigiile în care aceasta poate sta in judecata in calitate de parata în virtutea capacitatii de drept administrativ, nu si in litigiile având civile patrimoniale de drept comun.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondat motivul de recurs referitor la lipa capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria orașului V. reprezentată prin Primarul orașului V. .
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI V. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 4217/05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red. și dact. Jud. O.S./gref. E.S.M./4ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8331/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2791/2014.... → |
|---|
