Conflict de competenţă. Hotărâre din 23-01-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 13494/4/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr.
Ședința din Camera de Consiliu din data de 23.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DRĂGHICI DANIEL MARIAN
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria Cornetu, în ceea ce privește plângerea contravențională formulată de petentul C. A. în contradictoriu cu intimata CNADNR.
Fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 24.01.2013, petentul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/02.05.2012, prin care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OUG nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula în . Ilfov fără a deține rovinietă valabilă.
Prin sentința civilă nr. 4036 din 23.05.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței material și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, considerând că aceasta din urmă a devenit competentă în temeiul art. III și art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 10.06.2013, care, prin sentința civilă nr._ din 21.11.2013, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. 1 și 4 cu referire la art. III din Legea nr. 2/2013.
În consecință, Judecătoria sectorului 4 București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională formulată de petentul C. A. în contradictoriu cu intimata CNADNR este Judecătoria Cornetu.
Astfel, art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește, ca regulă de drept comun, o competență teritorială absolută/exclusivă de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin art. III alin. 2, a adus o completare OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introducând art. 101, potrivit căruia „prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Această normă de competență teritorială absolută, derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale OG nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de “Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”,legiuitorul înțelegând așadar, prin reglementarea respectivă și în vederea aplicării corecte a acesteia, să facă distincție între cele două materii.
O astfel de distincție este, de altfel, firească, întrucât procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție este cea prevăzută de OG nr. 2/2001, iar nu cea prevăzută de Legea nr. 554/2004. În acest sens, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede un fine de neprimire pentru instanțele de contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. f din lege, determinat de existența unui recurs paralel, legiuitorul prevăzând expres că “nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora legea prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Reținând distincția dintre materia contravențională și cea a contenciosului administrativ-fiscal sub aspectul reguliolor de procedură aplicabile, Curtea constată în continuare că, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul “Dispoziții tranzitorii și finale”, „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." A.. 2 și 3 din art. XXIII precizează în mod expres la ce instanțe și la ce tipuri de cauze se referă alin. 1: „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel", iar „procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Analizând sistematic aceste dispoziții legale, Curtea constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Prin urmare, din moment ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă procesul-verbal de contravenție este tot un act administrativ, supus însă unui recurs paralel, motiv pentru care controlul legalității sale nu este în competența instanțelor de contencios administrative, ci a judecătoriei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior completării OG nr. 15/2002 prin art. III din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar nu cele art. 10¹ din OG nr. 15/2002.
Așadar, având în vedere că locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentului a fost A2 km 12+450m, Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, Curtea constată că această instanță este competentă să soluționeze plângerea, potrivit art. 32 alin. l din OG nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Față de aceste considerente, în baza art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă cu referire la art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petentul C. A. în contradictoriu cu intimata CNADNR, în favoarea Judecătoriei Cornetu-județul Ilfov.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red/thred. jud. DDM/ 4 ex/ 23.01.2014.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4718/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
