Conflict de competenţă. Sentința nr. 428/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 17081/4/2013
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 428
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 10.02.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria 4 și Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces – verbal de contravenție formulată de petentul R. C., in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- CESTRIN.
Cauza se judecă in Camera de Consiliu, fără citarea părților, în temeiul prevederilor art. 135 alin. 4 N. C. Pr. Civ..
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
În motivarea sentinței, in esență, s-a arătat că:
Prin procesul verbal de contravenție contestat în litigiul de fond s-a reținut că petentul a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin 1 din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art. 8 alin 2 din același act normativ.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr: 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost modificată OG 15/2002, și a fost Introdus art 10 ind 1 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.", iar potrivit art XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
2) Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
Procedând la interpretarea art XXIII din Legea 2/2013, instanta opinează că legiuitorul prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Ca urmare, se reține că prin Legea 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Mai constată instanța că dispozițiile art. XXIII alin 1 din Legea 2/2013 se referă inclusiv la litigiile contravenționale, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Față de aceste considerente, în baza art. 158 C.pr.civ., instanța a admis excepția lipsei competenței teritoriale.
Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, la rândul său, prin sentința civilă nr. 286/17.01.2014 a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Cornetu și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel Bucuresti pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor Legii nr. 2/2013, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.
Deliberând asupra conflictului negativ de competentă, Curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea judecatoriei de la locul săvârșirii contravenției.
Curtea reține că, pe parcursul procesului, la data de 15.02.2013 a intrat in vigoare LEGEA Nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu următoarele prevederi incidente în speță:
SECȚIUNEA a 2-a
Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal
ART. III
După articolul 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 10^1, cu următorul cuprins:
"ART. 10^1
Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
CAPITOLUL III
Dispoziții tranzitorii și finale
ART. XXIII
(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.
Dispozițiile art. XXIII din Legea 2/2013 au caracter special, derogatoriu de la regula generală prev. de art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă potrivit căreia „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.
Prin urmare, dispozițiile art. XXIII trebuie interpretate restrictiv în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.
Or, în alin. 1 al art. XXIII din Legea 2/2013 se prevede că modificarea de competență se aplică doar proceselor în curs de judecată în primă instanță, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Prin urmare, regula derogatorie prevăzută de acest articol se aplică doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese din denumirea secțiunii a 2-a a legii intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Curtea reține că dispozițiile alin. 1-4 ale art. XXIII din legea 2/2013 trebuie interpretate corelat, între prevederile celor 4 alineate existând o strânsă legătură, iar în urma unei astfel de interpretări rezultă că modificarea de competență se aplică doar litigiilor în curs de judecată aflate în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție sau în fond la curțile de apel, iar trimiterea dosarelor nu se face prin declinare de competență, ci pe cale administrativă.
In fine, în ceea ce privește noțiunea de „contencios administrativ” și faptul că noțiunea nu cuprinde și dreptul contravențional, trebuie avuta în vedere și definiția legală a acestei noțiuni, cuprinsă în dispozițiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”. Din cuprinsul acestei definiții rezultă în mod clar faptul că noțiunea de „contravenție” nu este înțeleasă de legiuitor ca fiind circumscrisa aceleia de „contencios administrativ”.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că schimbarea de competență realizată prin Legea 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG nr. 15/2002, nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data schimbării competenței, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției, care în cazul de față este Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul R. C., cu domiciliul în Mun. București, ., ., ., care se judecă în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, bul. I. M., nr. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, 10.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 915/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2807/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
