Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 995/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 995/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 7653/2/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 995
Ședința publică din data de 25 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cerere având drept obiect „litigii C. de C.”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 4.03.2014, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când C., din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea hotărârii la datele de 11.03.2014, la 18.03.2014 și la 25.03.2014, când a hotărât:
C.,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2013, reclamanta A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a chemat în judecată pârâta C. de C. a României, solicitând anularea Încheierii nr. 120/4.11.2013 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei și, în consecință, admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 15/30.08.2013 emisă de Departamentul III al Curții de C., precum și suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea acțiunii a arătat că prin această încheiere a fost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 15/2013 emisă ca urmare a acțiunii de audit financiar a contului de execuție pe anul 2012 efectuat la instituția reclamantă în perioada 22.04- 30.07.2013.
La art. 2 din decizie, auditorii publici externi ai Curții de C. au constatat "mentinerea în inventarul și dotarea institutiei a unui număr de autoturisme mai mare decât cel stabilit prin HG nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia. "
S-a mai reținut că, în conformitate cu datele și informațiile din inventarul aferent exercițiului financiar al anului 2012, A.N.S.V.S.A. deține în folosință un număr de 29 de autoturisme și autolaboratoare față de 28 cât are dreptul legal, dispunându-se luarea măsurilor pentru eliminarea cauzelor care au generat existența în dotarea instituției a unui număr de autoturisme mai mare decât cel stabilit prin HG nr. 1415/2009 și menținerea în dotarea și inventarul instituției a unui număr de autoturisme stabilit conform prevederilor legale.
Reținerea auditorilor publici externi ai Curții de C. în sensul că A.N.S.V.S.A. deține în folosință un număr de 29 de autoturisme și auto laboratoare față de 28 cât are dreptul legal este neîntemeiată, întrucât un număr de 8 autovehicule au fost propuse spre casare și aprobate de ordonatorul principal de credite, fiind total amortizate și uzate 100%, așa cum reiese din Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri materiale cu nr. 1219/22.03.2012 urmând procedura legală potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 841/2005 privind procedurile de transmitere fara plata si de valorificare a bunurilor aparținând instituțiilor publice, cu modificările și completările ulterioare.
Autovehiculele propuse pentru casare erau în stare tehnică necorespunzătoare, expirate fizic si moral, nefiind deloc utilizate în anul 2012 si nici nu s-au efectuat cheltuieli cu privire la aceste autovehicule (ITP, RCA, CASCO, alimentări cu carburant, reparații, revizii tehnice, etc.).
Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României a respins aceste susțineri ale reclamantei, motivând că "A.N.S. V.S.A. nu a adus documente suplimentare din care să rezulte efectuarea propriu-zisă a casării pentru cele 8 autovehicule la care face referire în contestație. "
La art. 3 din decizia contestată s-a constatat majorarea nejustificată a cheltuielilor instituției cu suma de 21.213 lei reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit d-nei D. A. M. "determinate de calculele eronate pentru aplicarea Sentinței civile nr. 5530/28.06.2010 dispusă de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1819/23.03.2011 a Curții de Apel București" și cheltuieli de executare silită în sumă de 4.159 lei, ca urmare a refuzului instituției de punere în aplicare a hotărârilor instanțelor de judecată.
La capitolul II - Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, la pct. 1, s-a dispus în sarcina reclamantei inițierea procedurilor legale și recuperarea pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului, a cheltuielilor nejustificate efectuate de instituție în sumă de 21.213 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit d-nei D. A. M., cheltuieli de executare silită în sumă de 4.159 lei și majorările și/sau penalitățile legale aferente sumelor de la bugetul statului utilizate nelegal.
Și această reținere este neîntemeiată raportat la următoarele:
S-a reținut, la pag. 5-8 din Procesul-verbal nr. 13.356/30.07.2013, că prin sentința civilă nr. 5530/28.06.2010 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia nr. 1819/23.03.2011 a Curții de Apel București, A.N.S.V.S.A. a fost obligată să achite reclamantei suma de 31.126 lei brut și a sumei corespunzătoare reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la nașterea dreptului la acțiune și până la data plății efective, precum și a contribuțiilor legale obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada ianuarie-aprilie 2009.
Auditorii externi ai Curții de C. a României au reținut că "executarea silită s-a efectuat în mod eronat la nivelul brut al salariilor (31.126 lei - care include contribuțiile legale ale angajatului și ale angajatorului) în condițiile în care obligațiile fiscale aferente drepturilor salariale neachitate pentru perioada ianuarie-aprilie trebuiau reținute și virate la buget de către A.NS. V.S.A. în calitate de angajator și doar salariul net (rezultat în urma deducerilor legale din salariul brut) trebuia să fie achitat reclamantei, în conformitate cu precizările cuprinse în sentință. Obligațiile fiscale achitate nejustificat reclamantei, respectiv contribuțiile individuale și ale angajatorului aferente perioadei ianuarie-aprilie, se ridică la suma de 10.217 lei. "
Această susținere a auditorilor externi ai Curții de C. a României este nejustificată, în condițiile în care în dispozitivul hotărârii judecătorești ce a constituit titlu executoriu s-a reținut că A.N.S.V.S.A. a fost obligată să achite reclamantei suma de 31.126 lei brut și suma corespunzătoare reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la nașterea dreptului la acțiune și până la data plății efective, precum și a contribuțiilor legale obligatorii aferente a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada ianuarie-aprilie 2009.
O hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se execută în tot și întocmai, astfel încât consideră că reținerea auditorilor externi ai Curții de C. a României în sensul că "executarea silită s-a efectuat în mod eronat la nivelul brut al salariilor" este nejustificată, în condițiile în care așa a decis instanța de judecată, iar executarea silită, exceptând cheltuielile de executare, s-a efectuat la suma de 31.126 lei, conform dispozitivului titlului executoriu.
Dacă instituția reclamantă ar fi procedat în alt mod decât cel stabilit, în mod irevocabil, de către instanța de judecată, ar fi atras consecințe de natură penală.
În ceea ce privește reținerea auditorilor externi ai Curții de C. a României în sensul că în recursul formulat de către A.N.S.V.S.A. "nu s-a invocat cumulul eronat al debitului solicitat de reclamantă ", se fac următoarele precizări:
Cu privire la cuantumul salariilor pentru lunile ianuarie-aprilie 2009, a depus la dosarul cauzei (la prima instanță) ordonanțările la plată pentru aceste luni, documente care atestă că reclamantei i se cuvenea pentru luna ianuarie 2009 suma de 5992 lei, pentru luna februarie suma de 5488 lei, pentru luna martie 2009 suma de 6929, iar pentru luna aprilie 2009 suma de 5880 lei, date pe care le-a indicat și reclamanta în cererea precizatoare, efectuând însă un cumul eronat.
În acest context, se arată că activitatea juridică este una de diligență și nu de rezultat, hotărârea judecătorească fiind o consecință a convingerilor și raționamentelor proprii ale magistraților în urma analizei probelor depuse la dosar.
Instanța a trecut peste aceste apărări ale A.N.S.V.S.A. și a pronunțat o hotărâre bazată pe un calcul efectuat cu rea credință de către reclamantă, care a indus în mod voit instanței faptul că suma pe care o solicită ar reprezenta salariile pentru lunile ianuarie-aprilie 2009.
La articolul 4 din decizie s-a constatat "majorarea nejustificată a cheltuielilor de personal pe anul 2010 cu suma de 62.175 lei la D.S. V.S.A. D., ca urmare a menținerii în funcția de director executiv/coordonator a câte două persoane, personal încadrat pe funcție de ordonatorul principal de credite al A.NS. V.S.A.", abaterea fiind consemnată la pag. 5-8 din procesul-verbal de constatare.
La capitolul II - Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, la pct. 2, s-a dispus în sarcina reclamantei inițierea procedurilor legale și recuperarea pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului, a cheltuielilor nejustificate efectuate de D.S.V.S.A. D. în sumă de 62.175 lei.
Auditorii publici externi au reținut că "aceeași abatere a fost constatată de către Camerele de C. ca urmare a unor măsuri de audit anterioare (care au vizat situațiile anterioare ale anilor 2010-2011)".
Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României a respins și această contestare a reclamantei, reținând că "prin contestația formulată, A.N.S. V.S.A. aduce argumente prin care acuză C. de C. fără nicio justificare. "
Precizează că prin contestația formulată nu a adus nicio acuzație Curții de C. a României, neputând fi interpretată ca o acuzație invocarea, în susținerea apărărilor formulate, a concluziilor auditorilor publici externi reținute în procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012, din care rezultă că plata a două persoane pe aceleași funcții (de directori executivi/directori coordonatori) este rezultatul carențelor cadrului legislativ și că de acest prejudiciu se fac vinovați semnatarii OUG nr. 37/2009 și OUG 105/2009.
În contestația formulată a fost citat procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012 (aferent anului 2011), în care auditorii Curții de C. au reținut că: "Persoanele cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea nu sunt din cadrul A.N.S. V.S.A., sunt semnatarii O.U.G. nr. 37/2009 si OUG nr. 105/2009. ordonanțe care, de altfel, au fost declarate în totalitate neconstituționale de către C. Constituțională. "
La pag. 30 din procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012, auditorii Curții de C., în mod corect, au reținut, la capitolul intitulat "Carențe ale cadrului legislativ care au condus la nerespectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în administrarea patrimoniului", că :"Emiterea O. U. G. nr. 37/2009, ordonanță care a fost declarată de C. Constituțională ca fiind neconstituțională și emiterea ulterioară a O. U. G. nr. 105/2009, ordonanță care a păstrat și toate prevederile declarate anterior neconstituționale, a condus la efectuarea de cheltuieli publice neeconomicoase, respectiv la plata a două persoane pe aceleași funcții de director executiv/director coordonator și de director executiv adjunct/director coordonator adjunct, funcții pentru care personalul avea stabilite aceleași sarcini ".
Prin urmare, chiar auditorii publici externi ai Curții de C. au stabilit că efectuarea de cheltuieli publice neeconomicoase, prin plata a două persoane pe aceleași funcții de directori executivi/directori coordonatori, este rezultatul carențelor cadrului legislativ, în speță emiterea O.U.G. nr. 37 /2009 și a O.U.G. nr. 105/2009.
După declararea ca neconstituționale a O.U.G. 37/2009 și a O.U.G. nr. 105/2009, persoanele care au fost eliberate din funcție ca urmare a acestor acte normative au formulat acțiuni în instanța de contencios administrativ, întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare în anul 2010), iar instanțele au anulat ordinele emise de reclamantă în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, ca efect al declarării lor ca neconstituționale, fără a mai cerceta legalitatea emiterii lor.
Reclamanta precizează că în privința acestei apărări, Comisia de soluționare a contestației nu s-a pronunțat în niciun fel și că urmare a declarării ca neconstituțională a O.U.G. 105/2009, la data de 26.02.2010 reclamanta a procedat la emiterea ordinelor de încetare a raporturilor de muncă ale tuturor directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți din cadrul structurilor din subordinea sa, temeiul juridic al emiterii acestor ordine fiind art. 147 alin. 1 din Constituție și Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009.
De la data de 26.02.2010 nu au mai existat directori coordonatori și directori coordonatori adjuncți, astfel că nu au fost efectuate cheltuieli nejustificate cu salariile aferente posturilor de conducere de director executiv și de director coordonator, precum și de director adjunct și de director coordonator adjunct.
Reclamanta arată că sunt neîntemeiate și susținerile auditorilor din cadrul Camerei de C. D., în sensul că la emiterea Ordinelor nr. 1170/07.05.2010 și nr. 1104/05.05.2010, precum și a ordinelor "de numire ale lui T. A. pe perioada 05.11._11, respectiv C. M. C. pe perioada 05.11._11 ", nu s-a "ținut cont de Deciziile Curții Constituționale ", pentru următoarele argumente:
Urmare a declarării ca neconstituțională a O.U.G. nr. 105/2009, instituția reclamantă a solicitat puncte de vedere de la Ministerul Justiției și Agenția Națională a Funcționarilor Publici cu privire la modalitatea de reintegrare în funcție a directorilor executivi și a directorilor executivi adjuncți care au fost eliberați din funcție ca urmare a O.U.G. nr. 37/2009.
Așa cum rezultă din adresa nr._/06.08.2010 a Ministerului Justiției, înregistrată la Registratura A.N.S.V.S.A. sub nr._/10.08.2010, precum și din adresa nr._/29.07.2010 a A.N.F.P., "modalitatea de repunere în funcțiile publice de conducere deținute anterior datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 este reintegrarea, în baza hotărârilor definitive și irevocabile ale instanțelor de contencios administrativ competente, obținute în urma soluționării acțiunilor introduse potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. "
În sprijinul celor de mai sus, Ministerul Justiției a menționat art. 1 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă că nu este posibilă revocarea unui act administrativ unilateral nelegal care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
De asemenea, au mai fost aduse ca argumente în sprijinul acestei teorii art. 9 și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta arată că din toate aceste texte de lege rezultă că declararea ca neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009 și a O.U.G. nr. 105/2009 nu putea avea ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente acestora, reintegrarea în funcțiile publice de conducere deținute anterior datei intrării în vigoare a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 (director executiv și director executiv adjunct) putându-se face numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de anulare a acestora, pronunțată de instanța de contencios administrativ și a cererii reclamantului de reintegrare (în temeiul art. 106 și 99 alin. (1) lit. c din Legea nr. 188/1999, așa cum rezultă din adresa nr._/6.08.2010 a Ministerului Justiției și din adresa nr._/29.07.2010 a A.N.A.F.
A.N.F.P., instituția care gestionează funcția publică, precizează foarte clar în finalul adresei nr._/29.07.2010 că "având în vedere prevederile legale de mai sus (art. 106 și 99 alin. (1) lit. c din Legea nr. 188/1999) care dispun condițiile în care se realizează reintegrarea în funcția publică, consideră că declararea ca fiind neconstituționale a O.U.G. nr. 37/2009 și a unor dispoziții din O. U. G. nr. 105/2009, nu poate constitui temei legal pentru reintegrare" persoanelor care au deținut funcții publice de conducere desființate în baza acestor acte normative, reintegrarea putând fi dispusă de către instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și irevocabilă”.
Reclamanta susține că a procedat în termenele și condițiile prevăzute de Legea 554/2004 la punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile prin care au fost admise acțiunile în anularea ordinelor de eliberare din funcțiile de conducere sus menționate, dar la aceste apărări Comisia de soluționare a contestațiilor nu a răspuns.
Chiar în Încheierea nr. 120/4.11.2013 s-a constatat că efectuarea unor plăți salariale suplimentare este rezultatul aplicării OUG nr. 37/2009 și cu toate acestea, C. de C. a concluzionat că responsabilitatea pentru acestea aparține persoanelor din conducerea instituției care au emis actele administrative de încetare a raporturilor de serviciu.
La art. 8 din decizie s-a constatat "diminuarea veniturilor bugetului de stat cu suma de 10.485 lei reprezentând penalități de întârziere necalculate neînregistrate, facturate și încasate conform clauzelor contractuale nr. 20/30.11.2011 și nr. 11/12.06.2012 încheiate cu S.C. GAMA IT SRL, în timpul controlului fiind calculate și foloase nerealizate în sumă de 476 lei. "
Abaterea a fost consemnată la paginile 22-26 din procesul-verbal de constatare.
La capitolul II - Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, la pct. 4 din decizie, s-a dispus în sarcina A.N.S.V.S.A. recuperarea pe toate căile a sumei de 10.485 lei reprezentând penalități de întârziere necalculate neînregistrate, facturate și încasate conform clauzelor stabilite prin contractele nr. 20/30.11.2011 și nr.. 11/12.06.2012 încheiate cu S.C. GAMA IT SRL și a sumei de 476 lei reprezentând foloasele nerealizate stabilite în timpul auditului financiar pentru veniturile necalculate și neîncasate, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului, dacă va fi cazul.
Cu privire la situațiile cu tichetele înregistrate în anul 2012 și transmise de către D.S.V.S.A.- uri, precizează următoarele:
În baza contractelor nr. 20/30.11.2011 și nr.11/12.06.20l2, reprezentanții A.N.S.V.S.A. pot transmite către GAMA IT tichete care conțin raportări de defecte, cerințe noi și solicitări de modificare a programului. Astfel, în sistem există următoarele tipuri de tichete:
Cerințele: sunt tichetele care în conținutul lor cuprind solicitări de adăugare de noi funcționalități în sistemul informatic.
Modificările: sunt tichetele care prin conținutul lor solicită schimbări în funcționalitățile sistemului informatic, a modelelor de formulare (ex: Buletine de analiză), a interfețelor grafice, etc.
Defectele: sunt tichetele care se înregistrează manual sau se generează automat de către sistemul informatic în momentul apariției unor erori de natură tehnică. Aceste erori sunt în marea majoritate a cazurilor erori locale (la nivelul unei componente sau a unui câmp) și nu afectează funcționarea întregului program.
Task-uri: sunt tichete ce conțin modificări sau dezvoltări de noi funcționalități ale aplicației, ce aduc îmbunătățiri și/sau optimizări în aplicația software. Aceste tichete pot fi adăugate de către echipa de dezvoltare software a GAMA IT ca urmare a cerințelor, modificărilor sau defectelor înregistrate în sistemul informatic.
Test Case-uri: sunt tichete care conțin un set de condiții sau pași de rulare, prin care se testează dacă o aplicație sau un sistem software funcționează după caracteristicile stabilite inițial. Durata unui tichet de tip testcase depinde de complexitatea modificărilor făcute asupra sistemului, acesta se închide atunci când sistemul software este suficient examinat pentru a fi lansat în producție.
Prin procedurile interne ale sistemului de management al calității (conform IS0900 1 :2008) al GAMA IT sunt stabilite următoarele etape de rezolvare a tichetelor de tip defect:
Imediat după primirea tichetului de tip defect se identifică problema tehnică ce a dus la generarea erorii și se aplică în acel moment o corecție. Această corecție durează un timp scurt (în general se realizează în același timp în care se discută telefonic sau online cu utilizatorul) și duce la înlăturarea problemei pe moment, activitatea în acea componentă a sistemului informatic putând fi reluată imediat.
Pentru eliminarea definitivă a problemei care a dus la generarea erorii se iau acțiuni corective care, în general, sunt modificări în structura programului și care necesită etape de dezvoltare și testare. Durata de implementare a acțiunii corective, cât și actualizarea sistemului informatic cu noile modificări aduse poate dura mai multe zile, în funcție de gravitatea problemei și prioritate.
În situația în care defectul sesizat este de gravitate ridicată sau este de natură să împiedice utilizarea întregului sistem informatic, tichetul nu se mai înregistrează doar ca defect, ci ca reclamație. În acest caz, prioritatea defectului este critică și este necesară depanarea în cel mai scurt timp posibil a sistemului informatic. Acțiunea de depanare reprezintă acțiunea de repunere în funcțiune, în cazul acesta a sistemului informatic.
În anul 2012, a fost înregistrată o reclamație de la LSVSA CJ cu privire la sistemul informatic în data de 09.10.2012 prin Tichet-CJ-918 în care se semnala că "LIMS-ul nu mai merge!". Imediat dupa primirea acestei reclamații s-au luat măsurile necesare pentru corectarea problemei, sistemul fiind repus în funcțiune în aceeași zi. Ca dovadă a faptului că sistemul a funcționat încă din ziua respectivă este faptul că au fost înregistrate 55 de cereri de analiză în data de 9.10.2012 și au fost finalizate 5 cereri de analiză cu buletinele de analiză BA-CJ-_, BA- CJ-_, BA-CJ-227l4, BA-CJ-_, BA-CJ-_.
De asemenea, în anul 2012, de la LSVSA CJ au mai fost trimise tichete cu sesizări cu privire la diferite probleme, toate fiind corectate pe loc. Pentru identificarea problemelor care au dus la apariția erorilor în program și pentru găsirea de soluții, echipa GAMA IT s-a deplasat și la sediul LSVSA CJ unde a fost verificată rețeaua locală și accesul în rețeaua STS.
Deși problemele raportate au fost remediate în cel mai scurt timp (chiar în ziua respectivă) _ dovadă fiind cererile de analiză înregistrate în continuare și buletinele emise în ziua raportării problemei - data închiderii tichetelor poate fi după câteva zile de la înregistrarea acestora datorită acțiunilor corective care au trebuit luate în continuare. Din aceasta cauză, durata totală a unui tichet poate fi de mai multe zile lucrătoare, dar sistemul poate funcționa și funcționează fără întrerupere în timpul acestor acțiuni, dovada fiind emiterea buletinelor de analiză.
Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, prin Încheierea nr. 120/04.11.2013, a respins contestația reclamantei cu motivarea că "nu se face nicio justificare care sunt cauzele pentru care la unele defecțiuni actualizarea bazei de data a durat 3 zile, iar altele 53 de zile. "
La art. 9 din decizie s-a constatat că la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C. S. nu au fost calculate, încasate și virate la bugetul statului penalități, ca urmare a executării cu întârziere a obiectivului de investiții "Modernizare și extindere laborator D.S. V.S.A. C.-S.", fapt ce contravine prevederilor din contractul de lucrări nr. 3108/27.12.2007.
În timpul auditului au fost calculate penalități în sumă de 77.698,53 lei în funcție de rata dobânzii de politică monetară a Băncii Naționale Române, întrucât prin contract nu s-a precizat cota procentuală aferentă acestor întârzieri.
Abaterea a fost consemnată la paginile 35-42 din procesul-verbal de constatare.
La capitolul II- Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, la pct. 5 s-a dispus în sarcina D.S.V.S.A. C. S. să inițieze procedurile legale și să recupereze pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului dacă va fi cazul, penalitățile în sumă de 77.698,53 lei ca urmare a executării cu întârziere a obiectivului de investiții "Modernizare și extindere laborator D.S. V.S.A. C.-S. ".
Prin adresa nr. 2202/20.09.2013, D.S.V.S.A. C.-S. a comunicat reclamantei că "nu putem fi de acord cu cuantumul acestor penalități”, deoarece acest calcul „a fost făcut pe o perioadă a cărei determinare în timp nu a putut fi apreciată corect, întrucât constructorul . nu a înștiințat beneficiarul D.S.V.S.A. C. S. printr-o adresă oficială data la care a fost terminată lucrarea”.
Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, prin Încheierea nr. 120/04.11.2013, a respins contestația reclamantei cu motivarea că "afirmațiile formulate de contestator nu se referă la abaterile de la legalitate și regularitate propriu-zise, așa cum au fost prezentate în procesul-verbal de constatare, ci la cuantumul penalităților calculate în timpul misiunii de audit la suma de 77.698,53 lei, valoare considerată a fi estimativă tocmai pentru faptul că până la finalizarea misiunii de audit nu a fost încheiat actul de recepție la terminarea lucrărilor, act de recepție prin care se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție, inclusiv la termenele stabilite. "
La art. 10 din decizie s-a constatat realizarea parțială a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/13.01.2012 și Decizia nr. 11/26.07.2012.
În ceea ce privește Decizia nr. 14/05.08.2011, C. de C. a reținut realizarea parțială a măsurilor dispuse la pct. I1, I.2, I.4, II.1, II.2, II.3, II.4, II.5 din aceasta, dispunând la pct. 5 din capitolul II - Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, stabilirea măsurilor legale și urmărirea realizării integrale a acestora până la data de 31.12.2013.
Referitor la măsura dispusă la pct. I.1 din Decizia nr. 14/05.08.2011, arată că aceasta prevedea: "Se vor iniția măsuri legale de recuperare/refacere a documentelor financiar contabile justificative aferente bunurilor (active fixe, obiecte de inventar și materiale consumabile), în valoare de 90.048,43 lei, preluate prin transfer de la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transportului și Infrastructurii.
Totodată, se va stabili modul de evidențiere a acestora în contabilitatea A.NS.V.S.A în concordanță cu datele și informațiile din documentele de proveniență. "
Auditorii externi ai Curții de C. a României au constatat că A.N.S.V.S.A. nu a intrat în posesia documentelor financiar-contabile justificative aferente bunurilor preluate prin transfer de la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transportului și Infrastructurii, recomandând analiza și, după caz, reconstituirea documentelor financiar contabile, conform prevederilor art. 26 din Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată) și a Normelor Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile (pct. E și F din Anexa nr. l la O.M.F.P. nr. 3512/2008).
Recomandarea echipei de audit, de reconstituire a documentelor financiar-contabile, conform prevederilor art. 26 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată nu este îndreptățită, având în vedere că reconstituirea se face în caz de pierdere, sustragere sau distrugere.
Reclamanta arată că a solicitat documentele Ministerului Transportului și Infrastructurii, care a răspuns că Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transportului și Infrastructurii a încheiat protocoalele de predare-primire pe baza listelor și a proceselor verbale de inventariere și nu facturilor fiscale și proceselor verbale de predare-primire, acestea fiind considerate documente justificative.
În aceste condiții, A.N.S.V.S.A. a făcut toate demersurile pentru obținerea documentelor solicitate de C. de C., dar în condițiile în care Ministerul Transportului și Infrastructurii nu deține aceste documente, A.N.S.V.S.A. nu poate reconstitui niște documente pe care nu le-a detinut niciodată.
Referitor la măsura dispusă la pct. II.2 din Decizia nr. 14/05.08.2011 și la pct. 4 din Decizia nr. 2/13.01.2012, precizează că măsura dispusă la pct. II.2 este următoarea: "Se vor calcula și recupera, în condițiile legii, cheltuielile nejustificate generate de plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție la D.S. V.S.A. Hunedoara și respectiv plata unei persoane care a ocupat fără temei legal funcția de conducere beneficiind nelegal de indemnizația de conducere și sporurile aferente la D.S. V.S.A. Satu M..
Totodată, se vor calcula și recupera cheltuielile nejustificate efectuate de Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor A., București, G. și Bacău, reprezentând plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție.
Se va stabili întinderea prejudiciului în situația în care și la alte direcții sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor a fost generată o situație asemănătoare. "
La pct. 4 din Decizia nr. 2/13.01.2012 s-a dispus:"se va recupera suma de 48.197 lei, reprezentând plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție de conducere, pentru care A.N.S. V.S.A. a emis ordine de imputare. "
În cadrul misiunii de audit aferentă anului 2011, s-au reținut ca abateri cheltuieli nejustificate cu salariile aferente posturilor de conducere (director executiv/director coordonator și director coordonator adjuncți director coordonator adjunct) ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, dar în procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012 (aferent anului 2011), consilierii Curtii de C. au concluzionat că: "Persoanele cu atributii în domeniul în care s-a constatat abaterea nu sunt din cadrul A.N.S.V.S.A., sunt semnatarii O.U.G. nr. 37/2009 și 105/2009, ordonanțe care, de altfel, au fost declarate în totalitate neconstitutionale de către C. Constitutională. "
Pentru a concluziona astfel, la pag. 30 din procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012, auditorii Curții de C., în mod corect au reținut, la capitolul intitulat "Carențe ale cadrului legislativ care au condus la nerespectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în administrarea patrimoniului", că :"Emiterea O.U.G. nr. 37 /2009, ordonanță care a fost declarată de C. Constituțională ca fiind neconstituțională și emiterea ulterioară a O. U. G. nr. 105/2009, ordonanță care a păstrat toate prevederile declarate anterior neconstituționale, a condus la efectuarea de cheltuieli publice neeconomicoase, respectiv la plata a două persoane pe aceleași functii de director executiv/director coordonator și de director executiv adjunct/director coordonator adjunct, funcții pentru care personalul avea stabilite aceleași sarcini. "
În condițiile în care în anul 2012 auditorii publici externi au constatat că plata a două persoane pe aceleași funcții (de directori executivi/directori coordonatori) este rezultatul carențelor cadrului legislativ și că de acest prejudiciu se fac vinovați semnatarii OUG nr. 37/2009 și 105/2009, apreciază că și prejudiciile reținute la pct. II.2 din Decizia nr. 14/05.08.2011 și la pct. 4 din Decizia nr. 2/13.01.2012, fiind generate de aceleași acte normative (OUG nr. 37/2009 și 105/2009) nu ar trebui reținute ca abatere în sarcina institutiei reclamante.
Precizează că termenele pentru realizarea integrală a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 14/05.08.2011, Decizia nr. 2/13.01.2012 și Decizia nr. 11/26.07.2012, stabilite de către auditorii externi ai Curții de C. a României în Decizia nr. 15/30.08.2013 sunt foarte scurte, având în vedere că realizarea doar parțială a acestor măsuri este cauzată de faptul că pentru recuperarea unora dintre aceste prejudicii s-au formulat cereri de chemare în judecată sau pentru care s-au emis ordine de imputare care au fost contestate la instanțele de judecată și executarea unora dintre acestea a fost suspendată până la soluționarea acțiunilor în anularea acestora.
Așadar, raportat la durata soluționării în mod irevocabil a litigiilor de către instanțele de judecată și la faptul că în Procesul-verbal nr. 13.356/30.07.2013 auditorii publici externi au dispus ca "în cazul în care instanțele de judecată pronunță hotărâri judecătorești (definitive și irevocabile) favorabile funcționarilor publici în calitate de pârâți, prin dispunerea anulării ordinelor de imputare, se vor analiza cauzele care au generat această situație și se vor lua măsurile legale de recuperare a sumelor respective ", se arată încă o dată că termenele acordate de către auditorii externi ai Curții de C. a României în Decizia nr. 15/30.08.2013 sunt foarte scurte.
Cu privire la cererea de suspendare a executării, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea 554/2004, motivele pentru care solicită anularea Încheierii nr. 120/4.11.2013 fiind argumente de natură a dovedi existența cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004.
Referitor la paguba iminentă a menționat că punerea în executare a actului administrativ contestat ar produce o perturbare a bunei desfășurări a activității sale, raportat la oportunitatea executării acestuia înainte de soluționarea acțiunii în anulare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat, cu privire la cererea de suspendare a executării Încheierii nr. 120/2013, excepția lipsei de interes întrucât înseamnă în fapt a suspenda o soluție pronunțată la o contestație, în condițiile în care măsurile ce trebuie aduse la îndeplinire de reclamantă sunt cele dispuse prin Decizia nr. 15/2013.
În subsidiar, dacă reclamanta înțelege să solicite suspendarea măsurilor dispuse prin decizie, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
A apreciat că dacă instanța suspendă actele de control ale Curții de C., prin care se constată faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru înlăturarea acestor nereguli, înseamnă că va da girul încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public și denaturării ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept care este legalitatea, în general, și cheltuirea banului public, în particular.
Astfel, va fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept care este C. de C., autoritate supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii prezentând măsurile dispuse prin Decizia nr. 15/30.08.2013 și argumentele în baza cărora a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei decizii, argumente ce se regăsesc în Încheierea nr. 120/2013.
Au fost depuse la dosar actele administrative contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză, C. reține în fapt că în urma efectuării auditului financiar al contului de execuție pe anul 2012 la instituția reclamantă, a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr._/30.07.2013 în baza căruia C. de C. - Departamentul III a emis Decizia nr. 15/30.08.2013 prin care a stabilit în sarcina reclamantei mai multe măsuri ce trebuie realizate pentru înlăturarea neregulilor constatate.
Reclamanta contestă unele dintre aceste măsuri, respectiv cele care au fost stabilite prin raportare la următoarele constatări, menționate la pct. 2, 3, 4, 6, 8, 9 și 10 în considerentele deciziei:
2. Mentinerea în inventarul și dotarea institutiei a unui număr de autoturisme mai mare decât cel stabilit prin HG nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia.
În conformitate cu datele si informatiile din inventarul aferent exercitiului financiar al anului 2012, rezultă că ANSVSA deține în folosință un număr de 29 autoturisme și autolaboratoare fată de 28 cât are dreptul legal.
Abaterea a fost consemnată la pagina nr. 4 - 5 din Procesul verbal de constatare.
3. Majorarea nejustificată a cheltuielilor instituției cu suma de 21.213 lei reprezentând: drepturi salariale acordate necuvenit d-nei D. A. M. 17.054 lei determinate de calculele eronate efectuate pentru aplicarea Sentinței civile nr. 5530/28.06.2010 dispusă de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.1819/23. 03.2011 a Curții de Apel București; cheltuieli de executarea silită în sumă de 4.159 lei ca urmare a refuzului instituției de punere în aplicare a hotărârilor instanțelor de judecată.
Abaterea a fost consemnată la paginile 5-8 din procesul verbal de constatare.
4. Majorarea nejustificată a cheltuielilor de personal pe anul 2010 cu suma de 62.175 lei la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., ca urmare a menținerii în funcția de director executiv/coordonator a câte două persoane, personal încadrat pe funcție de ordonatorul principal de credite al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Abaterea a fost consemnată la paginile 9-11 din procesul verbal de constatare.
6. Diminuarea veniturilor bugetului de stat cu suma de 25.035 lei reprezentând prejudicii constatate în anii anteriori de C. de C. a României, pentru care ANSVSA nu a dispus măsurile legale care se impuneau în vederea recuperării de la personalul cu statut de funcționari publici, respectiv nu a respectat condițiile și procedura angajării răspunderii funcționarilor publici pentru prejudiciile provocate cu vinovăție prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul că nu a emis un ordin sau o dispoziție de imputare ci a formulat cereri de chemare în judecată în temeiul Codului civil.
Abaterea a fost consemnată la paginile 18 – 19 din procesul-verbal de constatare.
8. Diminuarea veniturilor bugetului de stat cu suma de 10.485 lei reprezentând penalități de întârziere necalculate neînregistrate, facturate și încasate conform clauzelor stabilite prin contractele nr. 20/30.11.2011 și nr. 11/12.06.2012 încheiate cu ..R.L.
În timpul controlului, pentru veniturile necalculate și neîncasate au fost calculate foloase nerealizate, (până la data de 25.07.2013) potrivit ratei dobânzii de politică monetară a Băncii Naționale a României în sumă de 476 lei.
Abaterea a fost consemnată la paginile 22-26 din procesul verbal de constatare.
9. La Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C. S. nu au fost calculate, încasate și virate la bugetul statului penalități, ca urmare a executării cu întârziere obiectivul de investiții "Modernizare și extindere laborator DSVSA C.-S." fapt ce contravine prevederilor din contractul de lucrări nr.3108/27.12.2007.
În timpul auditului au fost calculate penalități în sumă de 77.698,53 lei în funcție de rata dobânzii de politică monetară a Băncii Naționale Române întrucât prin contract nu s-a precizat cota procentuală aferentă acestor întârzieri.
Abaterea a fost consemnată la paginile 35-42 din procesul verbal de constatare.
10. Realizarea parțială a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 14/5.08.2011, după cum urmează:
- Măsura de la pct. I.1 prin care s-a dispus să se inițieze măsurile ,,...legale de recuperare/refacere a documentelor financiar contabile justificative aferente bunurilor (active fixe, obiecte de inventar și materiale consumabile), în valoare de 90.048,43 lei, preluate prin transfer de la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor Și Infrastructurii";
- Măsura de la pct. I. 2 prin care s-a dispus să se ia măsuri pentru " .. la clarificarea diferenței de_ lei, intre sumele raportate de instituție și prezentate în Anexa 71r.1 a HG. nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului și valoarea totală bunuri de natura activelor fixe (terenuri și clădiri) aparținând domeniului public al statului evidențiate centralizat la nivelul A.NS. V.S.A ".;
- Măsura de la pct. 1. 4 prin care s-a dispus să se ia măsuri pentru "completarea procedurilor de control intern, întocmirea registrului riscurilor și stabilirea indicatorilor de rezultate și performanță pentru fiecare activitate/operațiune, conform prevederilor O.MF.P. nr. 946/2005 (actualizat) pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial.
Totodată, se vor actualiza, după caz, și procedurile elaborate în anii anteriori, inclusiv Normele metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu ".
- Măsura de la pct. II. 1 prin care s-a dispus să se ia măsuri pentru "valorificarea rezultatelor acțiunilor de inventariere efectuate in anul 2010, cu privire la diferențele în minus în sumă de 369.178,3 lei și se vor lua măsuri de recuperare a eventualelor prejudicii de la persoanele vinovate, conform prevederilor legale in vigoare. "
- Măsura de la pct. II. 2 prin care s-a dispus să se ia măsuri pentru a se "calcula și recupera, in condițiile legii, cheltuielile nejustificate generate de plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție la DSVSA Hunedoara și, respectiv, plata unei persoane care a ocupat fără temei legal funcția de conducere beneficiind nelegal de indemnizația de conducere și sporurile aferente la DSVSA Satu M..
Totodată, se vor calcula și recupera cheltuielile nejustificate efectuate de direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor A., București, G. și Bacău, reprezentând plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție.
Se va stabili întinderea prejudiciului in situația in care și la alte direcții sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor a fost generată o situatie similară. "
- Măsura de la pct. II. 3 prin care s-a dispus să se ia măsuri pentru recuperarea " .. plăților nelegale in cuantum de 2.024,13 lei, reprezentând penalizări și/sau majorări de întârziere contractuale facturate de diverși furnizori pentru neachitarea în termenul scadent a facturilor emise (1.024,13 lei), precum și contravaloarea unei amenzi contravenționale in cuantum de 1000 lei aplicată instituției.
- Măsura de la pct. II. 4 prin care s-a dispus să se ia măsuri în vederea "încasării veniturilor suplimentare in sumă de 16.359 lei (din care 10. 545 lei la ANSVSA ordonator principal de credite și 5.814 lei la nivelul direcțiilor județene și a municipiului București – ordonatorii terțiari de credite) și a penalităților calculate în sumă de 3730 lei, ca urmare a neactualizării, în raport cu rata inflației, a tarifelor stabilite de A.N.S.V.A. aferente anului 2010.
Totodată, se vor elabora proceduri prin care să se stabilească o metodologie clară și unitară de actualizare a tarifelor conform prevederilor legale, a modului de colaborare intre structurile organizatorice implicate precum și atribuțiile și responsabilitățile actualizate cu fișa postului pentru persoanele împuternicite. "
- Măsura de la pct. II. 5 prin care s-a dispus să se ia măsuri în vederea "recuperării în condițiile legii, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe în acest sens dacă va fi cazul, a sumei de 2.091,22 lei, reprezentând sumă datorată (penalități) de S. C. PETROM SA, și neachitată de această societate în cadrul termenului de prescripție.
Totodată, se vor calcula și încasa și dobânzile și majorările aferente.
Abaterea a fost consemnată la paginile 44 – 52 din procesul-verbal de constatare.
Având în vedere aceste constatări, au fost stabilite următoarele măsuri:
I. 1. Se vor lua măsurile legale pentru eliminarea cauzelor care au generat existenta în dotarea instituției a unui număr de autoturisme mai mare decât cel stabilit prin HG nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unitătilor din subordinea acesteia.
Totodată se va urmări menținerea în dotarea și inventarul instituției, a unui număr de autoturisme stabilit conform prevederilor legale. Termen de realizare: 30 septembrie 2013.
II. 1. Se vor iniția procedurile legale și se va recupera pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului, a cheltuielilor nejustificate efectuate de instituție în sumă de 21.213 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit d-nei D. A. M. 17.054 lei și cheltuieli de executarea silită în sumă de 4.159 lei ca urmare a refuzului instituției de punere în aplicare a hotărârilor instanțelor. de judecată.
Totodată, se vor calcula, recupera și vira la bugetul de stat majorările și/sau penalitățile legale aferente sumelor de la bugetul statului utilizate nelegal.
Termen de realizare: 30 noiembrie 2013.
II. 2. Se vor iniția procedurile legale și se vor recupera pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului dacă va fi cazul, a cheltuielilor nejustificate efectuate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D. în sumă de 62.175 lei, ca urmare a menținerii pe aceeași funcție de director executiv/coordonator a două persoane, personal încadrat pe funcție de ordonatorul principal de credite al Autorității Nationale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Totodată, se vor calcula, recupera și vira la bugetul de stat majorările și/sau penalitățile legale aferente sumelor de la bugetul statului utilizate nelegal.
Termen de realizare: 31 decembrie 2013
II. 3. Se vor iniția proceduri legale și se va recupera pe toate căile, însumă de 476 lei, a sumei de 25.035 lei reprezentând prejudicii constatate în anii anteriori de C. de C. a României, pentru care ANSVSA nu a dispus măsurile legale care se impuneau în vederea recuperării de la personalul cu statut de funcționari publici, respectiv nu a respectat condițiile și procedura angajării răspunderii funcționarilor publici pentru prejudiciile provocate cu vinovăție prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Astfel, ANSVSA nu a emis un ordin sau o dispoziție de impunere, ci a formulat cereri de chemare în judecată în temeiul Codului civil.
Totodată, se vor calcula, recupera și vira la bugetul de stat și/sau penalitățile legale aferente.
Termen de realizare: 31 decembrie 2013.
II. 4. Se va recupera pe toate căile suma de 10.485 lei reprezentând penalități de întârziere necalculate neînregistrate, facturate și încasate conform clauzelor stabilite prin contractele nr. 20/30.11.2011 și nr.11/12.06.2012 încheiate cu ..
Totodată se vor recupera și foloasele nerealizate stabilite în timpul auditului în sumă de 476 lei, pentru veniturile necalculate și neîncasate, .: inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin fișa postului dacă va fi cazul.
Termen de realizare: 31 decembrie 2013.
II. 5. Conducerea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C. S. va iniția procedurile legale și se vor recupera pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuții și competențe stabilite prin " fișa postului dacă va fi cazul, penalitățile în sumă de 77.698,53 Iei ca urmare a executării cu întârziere obiectivul de investiții "Modernizare și extindere laborator DSVSA C.-S."
Termen de realizare: 31 decembrie 2013.
II. 6. Se vor stabili măsurile legale si se va urmări realizarea integrală a măsurilor dispuse prin Decizia nr.14/05.08.2011 emisă pentru înlăturarea neregulilor consemnate în procesul verbal de constatare nr.14.494/12.07.2011 încheiat în urma efectuării auditului financiar al contului de execuție pe anul 2010, respectiv:
- Măsurile I.1, I.2, și I.4, pentru înlăturarea neregulilor în activitatea financiar – contabilă și/sau fiscală controlată;
- Măsurile de la pct. II.1, II.2, II. 3, II.4, II.5 pentru recuperarea prejudiciilor, stabilirea întinderii acestora.
Termen de realizare: 31 decembrie 2013.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestor măsuri, contestație care a fost respinsă prin Încheierea nr. 120/4.11.2013 a Curții de C..
Referitor la cererea de suspendare a executării, instanța reține că aceasta are ca obiect Încheierea nr. 120/2013 și nu Decizia nr. 15/2013.
Deși ulterior invocării de către pârâtă a excepției lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării instanța a solicitat reclamantei să precizeze dacă înțelege să solicite suspendarea executării Deciziei nr. 15/2013, reclamanta, în conformitate cu principiul disponibilități – principiu fundamental al procesului civil, care își găsește reglementarea în art. 9 din noul Cod de procedură civilă, a precizat că cererea de suspendare a executării are ca obiect Încheierea nr. 120/2013.
Potrivit art. 9 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, astfel că instanța are a se pronunța cu privire la cererea de suspendare a executării încheierii prin care pârâta a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de stabilire a măsurilor pe care reclamanta trebuie să le îndeplinească pentru înlăturarea deficiențelor constatate de către pârâtă.
Înainte de a se pronunța cu privire la excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării, C. apreciază că se impun câteva precizări cu privire la unele dintre susținerile din întâmpinare referitoare la această cerere.
Pârâta susține că, dacă instanța de judecată procedează la suspendarea actelor de control ale Curții de C. prin care se constată, conform competențelor actuale, faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru înlăturarea acestor nereguli, înseamnă că va da girul încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public.
Susținerea este vădit nefondată din moment ce actele administrative emise de C. de C. nu sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea 554/2004, astfel că dacă instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții reglementate de aceste texte de lege (cazul bine justificat și paguba iminentă) poate dispune suspendarea executării unui act administrativ al acestei autorități publice.
Câtă vreme actele administrative emise de C. de C. sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, în condițiile Legii 554/2004, instanța poate face aplicarea art. 14 și art. 15 din această lege, fără a se putea considera că prin această măsură este golită de conținut activitatea Curții de C. sau este girată încălcarea legilor ce reglementează cheltuirea banului public, cum în mod eronat se arată în întâmpinare.
În speță, cererea de suspendare a executării Încheierii nr. 120/2013 este lipsită de interes, întrucât în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ care este supus executării este Decizia nr. 15/2013, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei măsurile pe care trebuie să le îndeplinească pentru înlăturarea neregulilor constatate.
Suspendarea executării actului administrativ este operațiunea de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, or, în cauză, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este decizia de stabilire a măsurilor și nu încheierea prin care se respinge contestația formulată împotriva deciziei respective.
Solicitarea de suspendare a executării Încheierii nr. 120/2013 este lipsită de interes în condițiile în care suspendarea executării acesteia nu duce la întreruperea temporară a efectelor Deciziei nr. 15/2013, respectiv a executării măsurilor menționate în cuprinsul acesteia, C. urmând să admită excepția invocată de către pârâtă și să respingă ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării.
Pe fondul cauzei, C. apreciază că acțiunea este neîntemeiată, față de următoarele considerente:
Cu privire la măsura dispusă la pct. I.2 în dispozitivul Deciziei nr. 15/2013, reclamanta susține că un număr de 8 autovehicule au fost propuse spre casare și aprobate de ordonatorul principal de credite, fiind total amortizate și uzate 100 %, așa cum reiese din procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri materiale nr. 1219/22.03.2012, urmând procedura legală conform H.G. 841/2005.
Aceste autovehicule erau în stare tehnică necorespunzătoare, expirate fizic și moral, nefiind deloc utilizate în 2012, cu privire la acestea nefiind efectuate cheltuieli.
Sub acest aspect, C. reține că potrivit Situației parcului auto la 31.12.2012 – anexa 3 la procesul-verbal de constatare nr._/30.07.2013, reclamanta avea în dotare 29 de autovehicule, deși potrivit H.G. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea ANS VSA și a unităților din subordinea acesteia numărul maxim de autovehicule care putea fi deținut de instituția reclamantă era de 28.
Faptul că nu se încadra în acest număr maxim rezultă și din aspectele declarate de conducerea instituției reclamante la data de 29.07.2013 la care a avut loc concilierea, potrivit cărora „s-a aprobat procesul-verbal de casare a 8 autovehicule fiind în desfășurare procedura de casare”.
În condițiile în care acțiunea de audit financiar a vizat contul de execuție și situațiile financiare la 31.12.2012, dată la care reclamanta avea în dotare 29 de autovehicule, iar procedura de casare a 8 dintre acestea era în curs de desfășurare la data de 29.07.2013, se constată că este legală măsura prevăzută la pct. I.2 din dispozitivul Deciziei nr. 15/2013.
Simpla încheiere a procesului-verbal nr. 1219/22.03.2012, prin care s-a aprobat casarea celor 8 autovehicule, nu este suficientă pentru a se considera că acestea nu se mai află la data de 31.12.2012 în dotarea reclamantei, atât timp cât procedura de casare nu era finalizată nici în luna iulie 2013, iar reclamanta nu a depus înscrisuri care să ateste finalizarea procedurii de casare și scoaterea din circulație a autovehiculelor respective.
Referitor la măsura prevăzută la pct. II.1 din dispozitivul Deciziei nr. 15/2013 se arată în cererea de chemare în judecată că în dispozitivul hotărârii judecătorești ce a constituit titlu executoriu s-a reținut că ANSVSA a fost obligată să achite reclamantei D. A. M. suma de_ lei brut și suma corespunzătoare reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la nașterea dreptului la acțiune și până la data plății efective, precum și a contribuțiilor legale obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada ianuarie – aprilie 2009.
Susține reclamanta că o hotărâre judecătorească irevocabilă se execută în tot și întocmai, apreciind că este nejustificată reținerea auditorilor publici externi ai pârâtei în sensul că executarea silită s-a efectuat în mod eronat la nivelul brut al salariilor.
Este vorba despre sentința civilă nr. 5530/28.06.2010 a Tribunalului București, prin care ANSVSA a fost obligată să-i plătească reclamantei D. A. M. suma de_ lei brut reprezentând drepturi salariale neachitate și suma corespunzătoare reprezentând legală aferentă, calculată de la nașterea dreptului la acțiune și până la data plății efective, precum și a contribuțiilor legale obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada ianuarie – aprilie 2009.
De asemenea, ANSVSA a fost obligată la plata contribuțiilor legale, obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada ianuarie – aprilie 2009.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1819/23,.03.2011 a Curții de Apel București.
În mod corect a apreciat pârâta că executarea silită s-a efectuat eronat la nivelul brut al salariilor, având în vedere că suma de_ lei brut menționată în dispozitivul sentinței include contribuțiile legale, atât cele individuale, cât și cele ale angajatorului, acestea din urmă având ca destinație bugetele publice, fiind rezultatul însumării cuantumului salariilor brute și a contribuțiilor angajatorului înscrise în ordonanțările de plată aferente lunilor ianuarie – mai 2009.
De altfel, în considerentele sentinței civile nr. 5530/2010, instanța arată că va obliga pârâta (ANSVSA) la plata contribuțiilor legale obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada ianuarie – aprilie 2009, având în vedere și prevederile art. 5 din Legea 19/2000, coroborate cu art. 22 din același act normativ, ceea ce înseamnă că din suma brută de mai sus, angajatorul trebuie mai întâi să facă deducerile legale, urmând ca efectiv reclamanta să primească suma netă cuvenită pentru munca prestată.
Rezultă, fără echivoc, că în temeiul acestei hotărâri judecătorești, reclamanta D. A. M. urma să primească de la ANSVSA suma rezultată în urma deducerii din suma brută de_ lei a deducerilor legale la care instanța face referire în considerentele hotărârii.
Reclamanta apreciază că este neîntemeiată reținerea de către consilierii de conturi a faptului că i se cuvenea acesteia doar salariul net pentru munca prestată, rezultat din diminuarea salariului brut cu deducerile legale, de vreme ce partea din sentință care se execută este dispozitivul, iar prin dispozitiv instanța a obligat-o să-i achite suma de 31.126 lei brut.
C. reține că, într-adevăr, dispozitivul sentinței se pune în executare, rezultând că reclamantei îi revenea obligația de a pune în executare și dispoziția referitoare la obligația sa de a plăti contribuțiile legale obligatorii aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei D. A. M. în perioada ianuarie – aprilie, dispoziție care este menționată în dispozitivul respectivei sentințe.
Executarea acestei obligații prin plata acestor contribuții către bugetele publice și nu către reclamantă ar fi asigurat corecta executare a sentinței și evitarea majorării nejustificate a cheltuielilor instituției cu suma de 21.213 ei reprezentând: drepturi salariale acordate necuvenit de 17.054 lei, determinate de calculele eronate făcute pentru aplicarea sentinței și cheltuieli de executare silită în sumă de 4159 lei.
Cât privește susținerea reclamantei că a depus în instanță înscrisuri din care rezultă cuantumul salariului pentru fiecare dintre lunile ianuarie – aprilie 2009, instanța reține că în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 5530/2010 a Tribunalului București se impunea ca reprezentantul ANSVSA să invoce calcularea eronată de către reclamantă a drepturilor salariale solicitate pentru această perioadă și să formuleze concluzii de admitere în parte a acțiunii, numai pentru suma reprezentând drepturile salariale aferente lunilor ianuarie – aprilie 2009, în condițiile în care drepturile aferente lunii mai 2009 îi fuseseră achitate reclamantei în luna iulie 2009, anterior pronunțării sentinței.
Măsura prevăzută la pct. II.2 în dispozitivul Deciziei nr. 15/2013 vizează recuperarea cheltuielilor nejustificate efectuate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., în sumă de 62.175 lei, ca urmare a menținerii pe aceeași funcție de director executiv/coordonator a două persoane, personal încadrat pe funcție de ordonatorul principal de credite al ANSVSA.
Reclamanta contestă și această măsură, făcând trimiterea la procesul-verbal nr. 5107/16.07.2012 (aferent anului 2011) în care auditorii Curții de C. au menționat că emiterea O.U.G. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională și emiterea ulterioară a O.U.G. 105/2009, care a păstrat toate prevederile declarate anterior neconstituționale, au condus la efectuarea de cheltuieli publice neeconomicoase, respectiv la plata a două persoane pe aceleași funcții de director executiv/coordonator și de director executiv adjunct/director coordonator adjunct, funcții pentru care personalul avea stabilite aceleași sarcini.
Reclamanta consideră că auditorii publici externi au stabilit că efectuarea acestor cheltuieli este rezultatul carențelor cadrului legislativ de care se fac vinovați semnatarii celor două ordonanțe de urgență.
C. reține că, examinând deficiențele consemnate în procesul-verbal de constatare nr._/12.07.2011, încheiat în urma efectuării auditului financiar al contului de execuție pe anul 2010 al ANSVSA, C. de C. – Departamentul III a emis Decizia nr. 14/5.08.2011 prin care au fost stabilite mai multe măsuri, printre care și cea referitoare la recuperarea cheltuielilor nejustificate generate de plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție la DSVSA Hunedoara și respectiv plata unei persoane care a ocupat fără temei legal funcția de conducere beneficiind nelegal de indemnizația de conducere și sporurile aferente la DSVSA Satu M..
De asemenea, s-a dispus recuperarea cheltuielilor nejustificate efectuate de DSVSA A., București, G. și Bacău reprezentând plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție, precum și stabilirea întinderii prejudiciului în situația în care și la alte direcții ale instituției reclamante a fost generată o situație similară.
Se constată, așadar, că dispunerea acestei măsuri infirmă susținerea reclamantei că auditorii publici externi ai Curții de C. au constatat că de plata a două persoane pe aceleași funcții se fac vinovați semnatarii O.U.G. 37/2009 și O.U.G. 105/2009.
Este adevărat că prin Decizia Curții de C. nr. 11/26.07.2012 emisă în baza procesului-verbal nr. 5107/16.07.2012 invocat de reclamantă nu s-a reținut ca abatere plata a două persoane pe aceleași funcții de director executiv/director coordonator, dar acest fapt nu a fost determinat de împrejurarea că auditorii publici externi au considerat vinovați semnatarii celor două ordonanțe de urgență, cum eronat apreciază reclamanta, ci de împrejurarea că nu se făcuse plata și nu se generase încă un prejudiciu instituției, pentru a cărui recuperare să fie necesară stabilirea unei măsuri în acest sens de către C. de C..
Abia în anul 2012 a fost efectuată plata concomitentă a salariilor pentru două persoane care ocupau aceeași funcție, iar prejudiciul produs de această plată a fost constatat cu ocazia efectuării auditului financiar al contului de execuție pe anul 2012, dispunându-se în scopul recuperării acestuia măsura prevăzută la pct. II.2 în dispozitivul Deciziei nr. 15/2013 contestată în prezenta cauză.
Conform art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992 și pct. 32 lit. d și e din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, conducerea instituției verificate are obligația de a aduce la îndeplinire măsurile dispuse prin deciziile Curții de C..
În raport de aceste prevederi, instanța reține că revenea conducerii instituției reclamante obligația de a pune în executare măsura stabilită prin Decizia Curții de C. nr. 14/5.08.2011, aceea de a stabili întinderea prejudiciului în situația în care și la alte direcții sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor se efectuează plata concomitentă a salariilor pentru două persoane pe aceeași funcție.
Or, o astfel de situație a apărut în anul 2012 la DSVSA D., ceea ce impunea luarea de către conducerea instituției reclamante a măsurilor necesare pentru stabilirea și recuperarea prejudiciului înregistrat, dar asemenea măsuri nu au fost luate, rezultând că în mod legal a fost dispusă prin Decizia nr. 15/2013 măsura prevăzută la pct. II.2 în dispozitivul acesteia.
Se arată în cererea de chemare în judecată că instanțele au anulat ordinele emise de reclamantă în aplicarea O.U.G. 37/2009 și O.U.G. 105/2009, ca efect al declarării ca neconstituționale a acestora, fără a mai cerceta legalitatea emiterii ordinelor și că reclamanta a procedat la punerea în executare a tuturor hotărârilor judecătorești irevocabile prin care ordinele au fost anulate, invocând în acest sens adresele emise de Ministerul Justiției și ANFP în care se menționează că modalitatea de repunere în funcțiile publice de conducere deținute anterior datei intrării în vigoare a O.U.G. 37/2009 și O.U.G. 105/2009 este reintegrarea, în baza hotărârilor definitive și irevocabile ale instanțelor de contencios administrativ competente obținute în urma soluționării acțiunilor introduse potrivit art. 106 din Legea 188/1999.
Aceste susțineri ale reclamantei nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a cauzei, împrejurarea că au fost puse în executare hotărârile judecătorești irevocabile anterior menționate nefiind de natură să înlăture răspunderea ce revine instituției sub aspectul modului de punere în aplicare a celor două acte normative, care a cauzat prejudiciul reținut de către pârâtă.
C. constată că, deși reclamanta solicită anularea în integralitate a Încheierii nr. 120/4.11.2013, iar prin această încheiere a fost respinsă contestația care viza și măsura prevăzută la pct. II.3 din dispozitivul Deciziei nr. 15/30.08.2013, în cerere de chemare în judecată nu sunt formulate critici cu privire la legalitatea celor două acte administrative contestate, referitoare la măsura de la pct. II.3, astfel că instanța nu este învestită să se pronunțe asupra legalității acestei măsuri.
O altă măsură contestată de reclamantă este cea menționată la pct. II.4 din dispozitivul Deciziei nr. 15/30.08.2013, cu privire la care se susține că, deși problemele raportate au fost remediate în cel mai scurt timp (chiar în ziua respectivă), data închiderii tichetelor poate fi după câteva zile de la înregistrarea acestora datorită acțiunilor corelative care au trebuit luate în continuare. Din această cauză, durata totală a unui tichet poate fi de mai multe zile lucrătoare, dar sistemul poate funcționa și funcționează fără întreruperi în timpul acestor acțiuni, dovada fiind emiterea buletinelor de analiză.
Referitor la această măsură, C. reține că reclamanta a încheiat cu . contractele nr. 20/30.11.2011 și nr. 11/12.06.2012, iar potrivit pct. 8 din Oferta tehnică – anexă la contractul nr. 20/30.11.2011 și pct. 8.5 lit. h din contractul nr. 11/12.06.2012, ., în calitate de prestator, era obligată să furnizeze servicii de mentenanță (întreținere, actualizare și suport tehnic), angajându-se să intervină remote (de la distanță) asupra sistemului, pentru a efectua depanarea într-un timp garantat de 2 zile lucrătoare.
Din documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate rezultă existența unor situații în care depanarea s-a efectuat cu întârziere, înregistrându-se întârzieri cuprinse între 3 și 53 de zile, acesta impunând calcularea penalităților de întârziere conform clauzelor contractuale.
Reclamanta nu a procedat la calcularea acestor penalități, invocând argumentul conform căruia defectul a fost remediat în termen dar aplicația s-a actualizat cu întârziere, argument ce nu poate fi reținut, din moment ce depanarea implică și actualizarea bazei de date, astfel că măsura constând în recuperarea sumei de 10.485 lei reprezentând penalități de întârziere necalculate, neînregistrate, facturate și încasate conform clauzelor celor două contracte, precum și a sumei de 476 lei reprezentând foloase nerealizate este o măsură legală.
Reclamanta contestă, de asemenea, și măsura prevăzută la pct. II.5 din dispozitivul Deciziei nr. 15/30.08.2013, referitoare la recuperarea penalităților în sumă de 77.698, 53 lei, ca urmare a executării cu întârziere a obiectivului de investiții „Modernizare și extindere laborator DSVSA C. S.”.
Aceste penalități ar fi trebuit calculate în temeiul contractului de lucrări nr. 3108/27.12.2007, iar cuantumul acestora a fost calculat de auditorii publici externi în funcție de rata dobânzii de politică monetară a BNR, având în vedere că în contract nu se precizează cota procentuală aferentă acestor întârzieri.
Singurul motiv pentru care reclamanta contestă această măsură se întemeiază pe adresa nr. 2202/20.09.2013 emisă de DSVSA C.-S., în care se precizează că nu este de acord cu cuantumul penalităților deoarece calculul acestora a fost făcut pe o perioadă a cărei determinare în timp nu a putut fi apreciată corect, întrucât constructorul . nu a înștiințat beneficiarul DSVSA C. S. printr-o adresă oficială data la care a fost terminată lucrarea.
C. reține că nu se contestă faptul că penalitățile pentru executarea cu întârziere a obiectivului de investiții trebuie recuperate, deci nu se contestă măsura propriu-zisă dispusă prin decizie, ci doar se exprimă dezacordul cu privire la cuantumul penalităților menționat în decizia Curții de C..
Instanța constată că suma de 77.698, 53 lei reprezintă o valoare estimativă a penalităților, iar în conformitate cu art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992: „(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”
Rezultă, așadar, că stabilirea cu exactitate a întinderii prejudiciului constând în penalitățile datorate potrivit contractului de lucrări nr. 3108/27.12.2007 este o obligație ce revine conducerii instituției reclamante care urmează să aibă în vedere în acest sens actul de recepție încheiat la terminarea lucrărilor, în raport de acesta putând fi stabilită întârzierea înregistrată în executarea obiectivului de investiții.
În condițiile în care reclamanta nu invocă motive de nelegalitate cu privire la această măsură dispusă de pârâtă, ci aduce în discuție doar valoarea estimativă a penalităților, menționată în decizia contestată, instanța reține că măsura respectivă este legală, cuantumul acestor penalități urmând a fi stabilit în funcție de durata întârzierii în executarea investiției, după încheierea actului de recepție la terminarea lucrărilor.
Ultima măsură contestată de reclamantă este cea prevăzută la pct. II.6 din dispozitivul Deciziei nr. 15/30.08.2013, care vizează realizarea integrală a măsurilor dispuse prin Decizia Curții de C. nr. 14/5.08.2011, la pct. I.1, I.2, I.4, II.1, II.2, II.3, II.4 și II.5.
Cu privire la măsura prevăzută la pct. I.1 din Decizia nr. 14/5.08.2011, reclamanta susține că nu este îndreptățită recomandarea echipei de audit, de reconstituire a documentelor financiar contabile, conform dispozițiilor art. 26 din Legea 82/1991, întrucât reconstituirea se face în caz de pierdere, sustragere sau distrugere.
A făcut toate demersurile pentru obținerea documentelor solicitate de pârâtă, dar Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu deține aceste documente, astfel că reclamanta consideră că nu poate reconstitui documente pe care nu le-a deținut niciodată.
În privința acestei măsuri, C. reține că reclamanta avea obligația ca la momentul preluării patrimoniului Agenției de Sănătate Publică să preia și documentele justificative care să ateste proveniența bunurilor, documente pentru care art. 25 din Legea 82/1991 reglementează obligația arhivării pe o perioadă de minimum 10 ani.
Având în vedere că respectivele documente financiar contabile justificative aferente bunurilor preluate prin transfer de la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nu au intrat în posesia reclamantei, sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea 82/1991 care reglementează reconstituirea lor, nedeținerea acestor documente putând fi rezultatul pierderii, sustragerii sau distrugerii lor.
Aducerea la îndeplinire a acestei măsuri se impune prin prisma faptului că doar pe baza documentelor justificative aferente bunurilor preluate este posibilă verificarea realității și exactității patrimoniului preluat și înregistrat în evidența contabilă a reclamantei.
În privința măsurii prevăzute la pct. II.2 în Decizia nr. 14/5.08.2011 și a măsurii de la pct. 4 din Decizia nr. 2/13.01.2012, instanța reține că reclamanta invocă aceleași motive de fapt și de drept la care a făcut referire atunci când a susținut că este nelegală măsura stabilită la pct. II.2 din dispozitivul Deciziei nr. 15/2013 vizând recuperarea cheltuielilor nejustificate generate de menținerea a două persoane pe aceeași funcție.
Întrucât instanța a analizat deja aceste motive referitoare la carențele cadrului legislativ și la persoanele vinovate de producerea acestui prejudiciu – semnatarii O.U.G. 37/2009 și O.U.G. 105/2009 nu vor mai fi reluate considerentele pentru care aceste motive au fost apreciate neîntemeiate.
Cu privire la contestarea măsurii prevăzute la pct. II.6 din dispozitivul Deciziei nr. 15/2013, care are în vedere realizarea parțială a unora dintre măsurile dispuse prin Decizia nr. 14/15.08.2011, C. reține, de asemenea, că atât timp cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost anulată Decizia Curții de C. nr. 14/15.08.2011, conducerii instituției reclamante îi revine obligația de a aduce la îndeplinire măsurile respective, potrivit Legii 94/1992.
Mai mult, criticile formulate de reclamantă în privința măsurii sus menționate reprezintă, de fapt, critici aduse Deciziei nr. 14/15.08.2011, întrucât ele se referă la legalitatea măsurilor a căror realizare parțială s-a constatat cu ocazia efectuării auditului financiar al contului de execuție al reclamantei pe anul 2012.
Reclamanta nu critică măsura de la pct. II.6 în raport de gradul de realizare a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 14/5.08.2011, ci invocă nelegalitatea acestor măsuri în privința cărora pârâta a constatat că au fost realizate parțial.
În condițiile în care Decizia nr. 14/5.08.2011 nu a fost anulată irevocabil de instanța de contencios administrativ, iar din proba cu înscrisuri administrată în cauză rezultă că reclamanta nu a realizat în totalitate măsurile stabilite la pct. I.1 și II.2 (la care se referă în contestația soluționată prin Încheierea nr. 120/4.11.2013 și în prezenta cerere de chemare în judecată), C. constată că este legală măsura de la pct. II.6 din dispozitivul Deciziei nr. 15/2013.
Reclamanta susține că termenele pentru realizarea integrală a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 14/5.08.2011, Decizia nr. 2/13.01.2012 și Decizia nr. 11/26.07.2012, stabilite de auditorii externi ai Curții de C. în Decizia nr. 15/30.08.2013 sunt foarte scurte, susținere ce nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a cauzei din moment ce reclamanta are posibilitatea de a solicita pârâtei prelungirea acestor termene, conform pct. 239 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010.
Față de aceste considerente, C. va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării Încheierii nr. 120/4.11.2013 emisă de C. de C. și, în consecință, respinge ca lipsită de interes această cerere.
Respinge în rest acțiunea formulată de reclamanta A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) cu sediul în București sector 1, Piața Presei Libere, nr. 1, Corp D 1, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, sector 1, .. 22 -24, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C.-M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./ 4 ex./22.05.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 8569/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6851/2014.... → |
|---|
