Conflict de competenţă. Sentința nr. 2236/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2236/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 9688/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2236
Ședința cameră de consiliu de la 01 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 (dosar nr._/299/2012), privind cererea formulată de reclamantul reclamantul C. M. INDIVIDUAL PSIHIATRIC DR T. A. M., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN ILFOV,
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului1 București la data de 26.03.2012 sub nr._/299/2012 reclamantul C. M. Individual ORL „Dr. T. A. M.” l-a chemat în judecată pe pârâtul C. Județean Ilfov, solicitând obligarea pârâtului la încheierea actului adiționat la contractul de concesiune nr._/22.11.2004 la valoarea redevenței ce urmează a fi stabilită în urma efectuării unei expertize tehnice imobiliare, care să evalueze prețul real al redevenței.
Prin SC nr._/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt și de fapt și de drept:
Reclamantul a formulat o acțiune având ca obiect „obligația de a face” prin care solicită obligarea pârâtului la încheierea actului adițional la contractul de concesiune nr._/22.11.2004 încheiat de părți (f.6).
Obiectul acestui contract îl constituie exploatarea spațiului (bunului imobil) situat în B., ., jud.Ilfov, în care funcționează CMI Psiahiatrie Dr.A. M. T., în schimbul unei redevențe, contract încheiat în baza HG nr.884/2004 și HCJ Ilfov nr.49/13.10.2004 (privind aprobarea concensionării spațiilor medicale aflate în domeniul privat al județului Ilfov și în administrarea Consiliului Județean Ilfov).
Prin art.1 din HG 884/2004 „Bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 629/2001, republicată, cu completările ulterioare, trec în proprietatea privată a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.”
Potrivit art.12 din același act normativ Dispozițiile prezentei hotărâri se completează cu prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și ale Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999, cu modificările ulterioare.
Văzând și disp.art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că în cauză sunt incidente disp.art.2 pct.1 lit.d) din C.proc.civ. potrivit cu care „Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel”
Prin ..05.2014 Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, a constat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționarea conflictului Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 884/2004 bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit OG 124/1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea 629/2001, republicată, cu completările ulterioare, trec în proprietatea privată a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a HG nr. 884/2004.
Litigiul de față privește încheierea unui act adițional la contractul de concesiune având ca obiect un imobil cu destinația de cabinet medical și stabilirea redevenței datorate de reclamant, respectiv plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în cauză și a penalităților aferente, rezilierea contractului de concesiune și evacuarea din imobil.
Contractul de concesiune nr._/22.11.2004 a fost încheiat în temeiul HG 884/2004, astfel cum se menționează și în actul adițional din 13.04.2009 (fila 15 din dosarul judecătoriei), pentru un bun care face parte din domeniul privat, nu din domeniul public al județului Ilfov, după cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare (fila 38 din dosarul judecătoriei).
În activitatea lor, autoritățile administrației publice locale emit nu numai acte de drept administrativ, ci și acte de drept civil, de dreptul muncii etc., în funcție de calitatea în care acționează aceste autorități și de natura raporturilor juridice reglementate prin actele respective. Actele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată nu sunt acte administrative, ci acte juridice civile, iar litigiile care privesc aceste bunuri din domeniul privat nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 contractul administrativ este cel care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, nu și a bunurilor proprietate privată.
Soluționând conflictul negativ de competență curtea va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat în prezenta cauză instanța reține că litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, fiind incidente prevederile art 1 punctul din C. potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, deci și litigiile care derivă din aplicarea legilor fondului funciar, inclusiv plângerile formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
În litigiul dedus judecății reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalității și temeiniciei unui act administrativ tipic sau asimilat care să emane de la o autoritate a administrației publice centrale și care să atragă competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel potrivit art 10 din Legea 554/2004 coroborat cu art 3 punctul 1 din C. .
Astfel, litigiul dedus judecății în prezenta cauză nu se grefează pe un raport juridic de drept administrativ care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, SCAF.
Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de concesiune având ca obiect un imobil cu destinația de cabinet medical și stabilirea redevenței datorate de reclamant, respectiv plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în cauză și a penalităților aferente, rezilierea contractului de concesiune și evacuarea din imobil.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 curtea reține că nu sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de către autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată a statului și a unităților administrativ teritoriale, în privința acestor contracte se aplică prevederile de drept comun în ce privește natura juridică a acestora contracte și în ce privește stabilirea competenței de soluționare a litigiilor născute din executarea acestor contracte.
Conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 884/2004 bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit OG 124/1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea 629/2001, republicată, cu completările ulterioare, trec în proprietatea privată a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a HG nr. 884/2004.
Contractul de concesiune nr._/22.11.2004 a fost încheiat în temeiul HG 884/2004, astfel cum se menționează și în actul adițional din 13.04.2009 (fila 15 din dosarul judecătoriei), pentru un bun care face parte din domeniul privat, nu din domeniul public al județului Ilfov, după cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare (fila 38 din dosarul judecătoriei).
În activitatea lor, autoritățile administrației publice locale emit nu numai acte de drept administrativ, ci și acte de drept civil, de dreptul muncii etc., în funcție de calitatea în care acționează aceste autorități și de natura raporturilor juridice reglementate prin actele respective. Actele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată nu sunt acte administrative, ci acte juridice civile, iar litigiile care privesc aceste bunuri din domeniul privat nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 contractul administrativ este cel care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, nu și a bunurilor proprietate privată.
Însă, în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art 2 punctul 1 litera c din Legea 554/2004 potrivit cărora sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice întrucât bunul imobil care face obiectul contractului de concesiune nr._/22.11.2004 se află în proprietatea privată a autorității publice.
Curtea învederează că în cauză nu sunt incidente prevederile art 2 punctul 1 litera c din Legea 554/2004, pecum și faptul că litigiile privind nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice având ca obiect bunuri aflate în proprietatea privată a autorităților publice sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun .
În cauza dedusă judecății competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, ca instanță de drept comun conform art 1 punctul 1 din C., neexistînd vreun act normativ cu caracter special care să prevadă în competența instanței de contencios administrativ soluționarea unor astfel de litigii, în care nu sunt deduse judecății raporturi de drept public.
Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată o autoritate publică locală, C. JUDEȚEAN ILFOV, nu este de natură să atragă, de plano, competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, SCAF întrucât manifestarea de voință a autorității publice privind încheierea contractului de concesiune nr._/22.11.2004 cu privire la un imobil aflat în proprietatea privată a acesteia nu îndeplinește cerința de a fi emisă în regim de putere publică.
Așadar, obligarea pârâtei C. JUDEȚEAN ILFOV la încheierea unui act adițional la contractul de concesiune având ca obiect un imobil cu destinația de cabinet medical și stabilirea redevenței datorate de reclamant, respectiv plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în cauză și a penalităților aferente, rezilierea contractului de concesiune și evacuarea din imobil nu reprezintă acte administrative pe care autoritatea publică pârâtă să le poată dispune în virtutea capacitătii de drept administrativ a acesteia, care presupune aptitudinea acesteia de a emite acte administrative în regim de putere publică.
Așadar, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de HG 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medical, autoritatea publică pârâtă emite acte administrative care produc efecte juridice în sfera raporturilor de drept civil.
Însă, în privința instanței competente să soluționeze legalitatea și temeinicia acestor acte administrative prevederile art 3 din Legea 554/2004 trebuie să fi interpretate în mod nuanțat, în sensul că nu toate actele juridice emise de către pârâta C. JUDEȚEAN ILFOV pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ, instanța competentă urmând a fi determinată în funcție de specificul efectelor juridice pe care le generează fiecare act administrativ în parte.
De altfel ,potrivit art 5 alin 2 din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară ,or această situație de fapt și de drept se întâlnește în prezenta cauză, actele juridice ale pârâtei în legătură cu aplicarea HG 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale neputând fi contestate pe cale contenciosului administrativ.
Așadar ,invocarea ca temei de drept de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată a dispozițiilor Legii 554/2004 nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, SCAF ,pentru rigoarea și acuratețea demersului judiciar instanța reține că prevederile cuprinse în actul normativ menționat anterior nu reprezintă temeiul de drept substanțial al cererii de chemare în judecată ,ci doar temeiul de drept procesual ,Legea 554/2004 cuprinzând în esență în conținutul acesteia norme de procedură.
Noțiunea de autoritate publica, așa cum este definita de art 2 alin 1 litera b din Legea 554/2004 include orice organ de stat sau al unitaților administrativ-teritoriale care acționeaza în regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Reținând competența de soluționare a cauzei în raport cu prevederile art 1 punctul 1 din C. potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. M. INDIVIDUAL PSIHIATRIC DR T. A. M., cu sediul ales la C. avocat B. D., în București, .. 108, ., ., sectorul 3, în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN ILFOV, cu sediul în București, .. 18, sectorul 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
Red OS/4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3508/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
