Despăgubire. Decizia nr. 6730/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6730/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1684/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6730
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă B. S., împotriva sentinței civile nr. 107/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, prin reprezentant legal președinte G. B. și C. JUDEȚEANĂ IALOMIȚA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, prin reprezentant legal prefect G. P., având ca obiect „despăgubire – Legea nr. 9/1998” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 25.09.2014, prin C. Registratură, recurenta-reclamantă a transmis prin fax la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând răspunsuri primite de la instituțiile statului în legătură cu documentele privind bunurile aparținând autorului reclamantei (depuse la filele 30-34 dosar);
- în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 C.pr.civ..
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 107/20.01.2014, Tribunalul Ialomița- Secția civilă a respins cererea formulată de reclamanta B. S., în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI și C. JUDETEANA I. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 din cadrul Prefecturii Ialomița, ca nefondată .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. S. solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii instantei de fond, admiterea cererii introductive, anularea celor doua acte emise de parate si sa se constate dreptul acesteia la despagubiri pentru bunurile care au trecut in proprietate statului bulgar si pentru care legea a instituit acordarea de compensatii banesti.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat anularea Deciziei nr.790/21.05.2013 emisa de A. prin care s-a dispus validarea Hotararii nr.351/02.03.2009 emisa de C. Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, anularea Hotararii nr.351/02.03.2009 si acordarea de compensatii pentru bunurile proprietatea tatalui sau, L. I., decedat, trecute in proprietatea statului bulgar, in urma Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 07.09.1940.
A aratat ca, in baza Legii nr.9/1998, tatal sau, L. I., a formulat cerere pentru acordarea de compensatii banesti pentru bunurile ce i-au apartinut si care au ramas in Bulgaria. El a locuit in ., judetul Durostor, teritoriu ce a fost cedat statului bulgar in urma Tratatului din 1940, semnat la C..
Urmare a cedarii Cadrilaterului, tatal sau a pierdut intreaga avere, ramasa statului bulgar. Astfel, au ramas urmatoarele bunuri:
•Imobilul casa de locuit, compusa din 3 camere, bucatarie, camara, magazie de cereale, magazie de lemne, impreuna cu teren aferent in suprafata de 1885 mp. Casa era construita din caramida, cu temelie din piatra, acoperita cu tigla, fiind dobandita prin cumparare cu act sub semnatura privata de la un turc bogat, in anul 1938, si care a emigrat in Turcia dupa vanzarea imobilului;
•Teren arabil in suprafata de 10 ha cu care fusese improprietarit in anul 1938, ca urmare a angajarii sale in invatamant, . populatie de alta origine etnica. Terenul l-a avut in posesie, insa nu i s-a remis titlul de proprietate pentru faptul ca seful serviciului agricol al judetului Durostor, pe nume T. B., era legionar si facea presiuni asupra sa sa intre in aceasta organizatie;
•Recolta de porumb ramasa neculeasa de pe intreaga suprafata de 10 ha, ca urmare a refugierii din localitate, intervenita imediat dupa retrocedarea Cadrilaterului, in anul 1940.
Tatal său a decedat in urma cu doi ani, iar ea este singura sa mostenitoare, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor anexat.
A arătat că i s-a comunicat Decizia nr.790j21.05.2013 emisa de A. prin care mi se aducea la cunostinta ca a fost validata Hotararea nr.351j02.03.2009 emisa de C. Judeteana, prin care nu s-au acordat despagubiri tatalui meu.
A aratat ca defunctului ei tata nu i s-a comunicat Hotararea nr.351/02.03.2009, astfel ca nu si-a putut exercita dreptul la contestatie.
Apoi, a aratat ca nu poate fi de acord cu masurile dispuse de autoritatile competente in aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru faptul ca este inechitabil sa i se ceara dovezi multiple ale bunurilor abandonate in Bulgaria, in urma refugierii parintilor săi.
Are convingerea ca la nivel local si, indeosebi, la nivel central, exista dovezi cu privire la persoanele care au fost nevoite sa se refugieze si sa-si lase averea statului bulgar. A fost imposibil pentru tatal sau, care a trait pana la varsta de 97 de ani, imobilizat la pat in ultimii 7-8 ani de viata, sa mai umble pe la arhive sau pe la alte institutii sa gaseasca documente doveditoare ale dreptului sau de proprietate cu privire la bunurile detinute in localitatea bulgara.
In urma deliberarii, instanta de fond a respins cererea pe considerentul ca nu a fost formulata contestatie impotriva hotararii nr.351/2009 emisa de C. Judeteana si ca nu au fost depuse actele doveditoare ale proprietatilor detinute de defunct in Cadrilater, actele doveditoare pentru bunurile primite in Romania dupa recolonizare, cat si inscrisurile cuprinse in art.5(l) din Legea nr.9/1998.
Din punctul sau de vedere, instanta a stabilit o sarcina excesiva si imposibil de executat. Toate actele detinute de defunct au fost depuse la dosarul administrativ, iar altele nu mai detine. Considera ca instanta ar fi putut da dovada de rol activ si sa impuna paratelor sa depuna la dosarul cauzei toate inscrisurile detinute la institutiile statului care se refera la inventarele bunurilor preluate de Bulgaria in urma aplicarii Tratatului din 1940, semnat la C.. In anul 1940, dupa semnarea Tratatului, au fost constituite comisii mixte romano-bulgare, care au intocmit inventare ale persoanelor recolonizate si a bunurilor detinute de aceste persoane, ce urmau a intra in proprietatea statului bulgar.
În drept a invocat art.3041 C.pr.civ., Legea nr.9/1998 .
Intimata C. JUDETEANA I. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate în fond ca fiind temeinică și legală.
Intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate în fond.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea il apreciaza ca nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
Preliminar ,se impune precizarea ca recurenta-reclamanta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art.3041 din Vechiul Cod de procedura civila ,insa actiunea reclamantei a fost pornita la data de 01.07.2013 ,sub imperiul Noului Cod de procedura civila ,intrat in vigoare la data de 15.02.2013 .
Asa fiind recursul recurentei urmeaza a fi analizat in raport de dispozitiile Noului Cod de procedura civila ,astfel cum acesta a fost adoptat prin Legea 134/2010 .
Avand in vedere argumentele prezentate de recurenta in sustinerea recursului sau ,Curtea constata ca nu se identifica in prezenta speta incidenta niciunuia din motivele de casare reglementate la art.488 C.proc.civ.
Astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond ,prin cererea înregistrată cu nr. 82/2429/17.07.1998, L. I., tatăl reclamantei, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile abandonate în ., în urma aplicării Tratatului dintre Romania și Bulgaria semnat la C. la 7 septembrie 1940.
La cererea depusă de tatăl reclamantei nu au fost anexate actele doveditoare ale proprietăților deținute în Cadrilater, actele doveditoare ale bunurilor primite în România după recolonizare, precum si celelalte documente mentionate a fi prezentate de art. 5 alin 1 din Legea nr.9/1998, cu modificările și completările ulterioare .
Având în vedere inexistența documentelor cerute de actul normativ susmenționat, prin Hotărârea nr. 351/02.03.2009, C. Județeană Ialomița, a respins cererea autorului recurentei, motivat de faptul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art .5 alin 1, din Legea nr. 9/1998, aceleași considerente fiind avute în vedere și de către A. prin emiterea Deciziei nr. 790/21.05.2013.
Retinand ca reclamanta nu a depus nici in faza administrativa nici ,ulterior ,in cursul judecatii ,documentele impuse de lege pentru acordarea despăgubirilor pretinse, instanta de fond a respins in mod judicios cererea reclamantei de anulare a celor doua acte administrative .
Critica recurentei a privit lipsa de rol activ a instantei de fond, care nu a facut demersul de a ,,impune paratelor sa depuna la dosarul cauzei toate inscrisurile detinute la institutiile statului care se refera la inventarele bunurilor preluate de Bulgaria in urma aplicarii Tratatului din 1940”.
Practic recurenta afirma ,in mod indirect ,existenta unei obligatii a autoritatilor parate de a face demersuri pentru completarea documentelor necesare probarii cererii de acordare de despăgubiri formulata de autorul acesteia.
Un atare punct de vedere este in mod evident lipsit de vreun temei legal.
Recurenta era obligata sa-si probeze pretentiile cu documentele prevazute de lege, context in care nu se poate retine incalcarea vreunei obligatii legale de catre autoritatile parate si ,cu atat mai putin de catre instanta de judecata ,care, fata de obiectul cauzei deduse judecatii, a apreciat in mod corect ca actiunea reclamantei de anulare a celor doua acte administrative este neintemeiata.
Prin urmare ,retinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate ,Curtea in temeiul art.496 C.proc.civ ,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S., cu domiciliul în Țăndărei, ., jud. Ialomița, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 107/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, CUI_, cont bancar RO76TREZ23A_X deschis la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București și C. JUDEȚEANĂ IALOMIȚA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul în Slobozia, Piața Revoluției nr. 1, având ca obiect „despăgubire – Legea nr. 9/1998”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. B.L.P./5 ex.
Jud. fond M. A. G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2774/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4537/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
