Pretentii. Decizia nr. 441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 2528/122/2011
Dosar nr._ /2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.441
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: E. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de recurentul-reclamant P. S. și recurenta-pârâtă SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. V. prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE POLIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 288/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
Înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă dl avocat Dobrogeau P. M. N. în calitate de apărător al recurentului-reclamant P. S. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, solicitând dosarul pentru studiu în sală.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului recurentului-reclamant faptul că recursul a rămas în pronunțare la prima strigare a cauzei și totodată, dispune repunerea cauzei pe rol și acordarea posibilității de a studia dosarul în sală și eventual, de a pune concluzii ulterior.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșit pe lista de ședință se prezintă recurentul-reclamant P. S. prin avocat Dobrogeau P. M. N. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost depusă în timpul ședinței publice, de către recurentul-reclamant P. S., prin fax, la serviciul registratură, cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul pe recursul formulat de recurentul-reclamant P. S., apărătorul acestuia arată că, în cauză, s-a fixat inițial taxă judiciară de timbru în cuantum de 43 lei, ulterior dosarul fiind suspendat, din eroare, instanța neobservând faptul că înscrisurile erau depuse la dosar, punându-i-se în vedere să timbreze la jumătate. Arată că prin cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat, instanța a considerat că este vina lui și nu i s-au restituit și ceilalți 22 lei, dar așa cum a învederat, înscrisurile au fost depuse la dosar, motiv pentru care consideră că este îndreptățit să primească acea sumă de bani. De asemenea, arată că este vorba și de dobânda legală fiscală învederând că multe instituții ale administrației fiscale restituie sumele de bani calculând doar dobânda legală, prevalându-se de acest cuvânt, fiscală, și dau dobânda legală prevăzută de Codul de procedură civilă, motiv pentru care solicită înlocuirea dispoziției „dobânda legală” cu „dobânda legală fiscală”.
În ceea ce privește recursul formulat de partea adversă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
De asemenea, arată că onorariu de avocat a fost solicitat pe cale separată, iar în sentința atacată, din eroare, acest aspect a fost omis, solicitând să se ia act de faptul că va solicita cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și le reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 288/09.04.2013 a Tribunalului G., a fost respinsă excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B. V. prin Direcția G. a Finanțelor Publice a județului G., a fost admisă cererea formulată de reclamantul P. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului B. V. – Direcția G. a Finanțelor Publice a județului G., fiind anulată decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/26.11.2009, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B. V. să restituie reclamantului suma de 6763 lei reprezentând taxă de poluare, la care se adaugă dobânda legală de la data plății până la data plății efective, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție, fiind obligată pârâta-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. V. suma de 6763 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant.
Prin sentința instanței de fond a fost respinsă cererea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a județului G. de obligare a pârâtei-chemate în garanție la plata dobânzii legale.
Pronunțând această soluție, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a achitat la data de 26.11.2009 suma de 6763 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România autoturismul AUDI, Tip 4B/LAVFF1/A6, nr. de identificare WAUZZZ4B64NO32728, an de fabricație 2004, înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 05.11.2003.
Tribunalul a făcut referire la faptul că prin deciziile pronunțate, CJUE a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, astfel că este evident că perceperea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul a reținut că perceperea taxei este unul nejustificat, cu exces de putere, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare, în cauzele T. și N..
În acest sens, s-a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, a constatat că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Asupra cererii de chemare în garanție Tribunalul a constatat că potrivit disp. art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art.5 din același act normativ, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Instanța de fond a respins cererea pârâtei de obligare a chematului în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr.50/2008, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție.
Împotriva sentinței civile nr. 288/2013 a Tribunalului G. a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE solicitând casarea acesteia și transmiterea dosarului către organul fiscal.
Arată recurenta că instanța de judecată fără nici un temei legal, a respins excepția de necompetentă generală, deși trebuia să decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent să restituie taxa de poluare respectiv, AFP B. V., având în vedere că, la data de 10.01.2012 în Monitorul Oficial al României nr.17 a fost publicată Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abrogă OG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule iar prin art. 12 dispune: "(1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi”
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi, arată că este competentă în soluționarea cauzei competenta de soluționare a prezentei cauze aparține AFP B. V., solicitând admiterea excepției de necompetentă generală a instanței de judecată.
În subsidiar, recurenta solicită în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr.9/2012 întrucât la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale.
Reclamantul P. S. a formulat, la rândul său, recurs împotriva aceleiași sentințe civile a Tribunalului G., arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la actualizarea sumei a cărei restituire s-a dispus cu dobânda legală în materie fiscală calculată de Ia data plății taxei auto pe poluare până la data restituirii efective.
Prin hotărârea pronunțată la data de 18.04.2013, în afacerea c - 565/2011, M. I. contra România, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Cu atât mai mult cu cât art. 120 C proc. civ. privind majorările de întârziere prevede la alin. (7) că nivelul majorării de întârziere este de 0.1% (perioada 01.01._10). 0.05% (perioada 01.07._10) și 0.04% (începând cu data de 01.10.2010) pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale, iar art. 124 C. proc. civ. referitor la dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget prevede la alin. (1) că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă, acordarea dobânzilor fccându-se la cererea contribuabililor. în ceea ce privește dobânda datorată, aceasta este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori - art. 124 alin. (2).
Cât privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale, derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Arată recurentul că organul fiscal trebuia obligat și la plata dobânzii legale fiscale"aferente taxei prelevate, determinată potrivit hotărârii pronunțată de Curtea Europeană de Justiție la data de 18.04.2013 în afacerea c - 565/201 M. I. contra România, la nivelul majorării de întârziere, adică 0.1% (perioada 01.01._10). 0.05% (perioada 01.07._10) și 0.04% (începând cu data de 01.10-2010) pentru fiecare zi de întârziere
De asemenea, arată recurentul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la «cheltuielile de judecata pe care le-a solicitat, dovedite cu bonul fiscal reprezentând costul deplasării avocatului la instanța de judecată, onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar urmând a fi solicitate pe cale separată.
Instanța, în raport de prevederile OUG nr. 74/2013 privind reorganizarea ANAF, va lua act de preluarea dreptului de reprezentare în instanță a AFP B. V. de la Direcția G. a Finanțelor Publice G. la Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, care a fost legal citată pentru termenul din 23.01.2014.
Analizând cele două cereri de recurs prin prisma motivelor invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. și prin raportare la lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
1/ Recursul formulat de fosta Direcția G. a Finanțelor Publice G., în numele AFP B. V.:
În ceea ce privește motivul de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cpcv, referitor la aceea că instanțele de judecată nu sunt competente să judece cererea de restituire formulată de reclamant, Curtea urmează a-l înlătura, având în vedere că, în speță, s-a făcut dovada existenței unei cereri de restituirea adresată organului fiscal anterior sesizării instanței,, reclamantul urmărind cenzurarea răspunsului la această cerere, prin care s-a refuzat restituirea.
Curtea va înlătura alegațiile recurentei fosta DGFP G. cu privire la aceea că organul competente să dispună restituirea este organul fiscal, obiectul cererii de chemare în judecată fiind cenzurarea unui refuz de restituire și nu soluționarea, în mod direct, a unei astfel de cereri.
În orice caz, aspectele vizate vizează mai degrabă lipsa procedurii prealabile, respectiv inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și nu competența instanțelor judecătorești de a da dezlegare cererii, iar în legătură cu acest aspect există deja o decizie în interesul legii, nr. 24/2011, prin care s-a constatat admisibilitatea cererilor formulate în fața instanțelor judecătorești, având ca obiect anularea deciziilor de calcul al taxei pe poluare, în lipsa unei contestații fiscale prealabile, precum și posibilitatea formulării cererii de restituire, în situația în care o astfel de cerere a fost adresată anterior organului fiscal, astfel încât instanța de judecată să poată cenzura un eventual refuz nejustificat.
2/ Recursul formulat de recurentul P. S., cu privire la acordarea dobânzilor fiscale și a cheltuielilor de judecată:
a/ În ceea ce privește cererea de obligare a organului fiscal la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal, reprezentat de taxa pe poluare achitată în mod nedatorat, Curtea va constata că instanța de fond a dispus obligarea organului fiscal la plata dobânzii legale, datorată de la data achitării efective a taxei pe poluare și până la data restituirii acesteia.
Așa cum în mod corect a observat și recurentul, dobânda legală este datorată în cazul raporturilor juridice civile, în temeiul art. 1489 C.civil, și poate fi acordată cu acest titlu în cazul convențiilor civile sau dispozițiilor legale aplicabile acestuia, cu titlu de beneficiu nerealizat ca efect al neîndeplinirii la termen a obligațiilor.
În speță, fiind în prezența unui raport juridic fiscal, ceea ce i se cuvine recurentului –reclamant este dobânda legală fiscală, prevăzută de art. 124 C. pr. Fisc, dar cu amendamentele enunțate în hotărârea CEJ pronunțată în cauza I., privind data de la care se calculează dobânda fiscală, respectiv data achitării efective a sumei nedatorate.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că în mod eronat instanța de fond a obligat pârâta AFP la plata dobânzii legale, în loc de dobânda fiscală, având în vedere că aceasta din urmă are un regim juridic diferit și, în consecință, un cuantum mai ridicat.
Nu prezintă relevanță faptul că recurentul- reclamant a solicitat prin cererea introductivă plata dobânzii legale, fără a face distincție între dobânda legală în materie civilă și dobânda legală în materie fiscală, instanța având obligația clarificării obiectului cererii anterior pronunțării hotărârii.
În concluzie, Curtea va aprecia că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., astfel că va dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii fiscale și nu la plata dobânzii legale, astfel cum s-a dispus inițial.
b/ Referitor la cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a reținut ca și cuantum al acestor cheltuieli suma de 93, 3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru de 43, 3 lei și cheltuieli ocazionate cu deplasarea, în sumă de 50 lei.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată pentru redeschiderea judecății în urma suspendării cauzei, Curtea va aprecia că aceasta în mod corect a fost înlăturată, neputând fi reținută în speță culpa părții adverse în provocarea acestor cheltuieli și, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 274 C..
Se constată că dosarul de fond a fost suspendat de instanță în temeiul art. 155/1 C., motivat de neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor puse în sarcina sa.
Aspectele invocate, în legătură cu greșita suspendare a cauzei de către instanța de fond, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs în prezentul demers procedural, câtă vreme recurentul nu a exercitat calea de atac a recursului, pe toată durata suspendării, împotriva încheierii pronunțată la 06.03.2012.
De asemenea, corecta sau incorecta aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 155/1 C. nu poate fi, sub nicio formă, imputabilă părții adverse, astfel încât aceasta să fie obligată la suportarea cheltuielilor ocazionate cu repunerea cauzei pe rol.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că în mod corect instanța de fond a limitat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului la suma de 93, 3 lei, detaliată mai sus, soluția pe acest capăt de cerere urmând a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE POLIEȘTI, în numele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. V. cu sediul în Prahova, .. 22, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 288/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu recurentul-reclamant P. S. cu domiciliul în . G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 6.
Admite recursul reclamantului P. S. cu domiciliul în . G. .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. V. la plata către reclamant a dobânzii fiscale, calculată de la data achitării taxei de poluare până la data restituirii efective, în loc de dobândă legală acordată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
E. S.
Red./ Tehnored. ..01.2014
Tribunalul G. -Jud. fond G. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2236/2014. Curtea de... | Despăgubire. Sentința nr. 352/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
