Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5570/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 26.06.2014, respectiv 27.06.2014, întâmpinare formulată de intimata – reclamantă la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății, transmisă prin fax și prin poștă la instanță.

Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatei – reclamant s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.284 / 16.01.2014, Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( fosta SECȚIE A IX-a): a admis acțiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii la restituirea către reclamantă a sumei de 23.058 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, la care se adaugă dobânda legală fiscală de la 02.08.2012 până la plata efectivă; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU; a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a sumelor la care aceasta a fost obligată față de reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

1. S-a criticat faptul ca instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii.

S-a învederat faptul că in conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribusbil cu ocazia înmatriculării autoturismului

Având în vedere faptul că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de către reclamant, intre recurentă și acesta, nu exista nici un raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. In ceea ce privește cererea reclamantului de restituirea a sumei de 23.058 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,recurenta a considerat ca cererea este inadmisibila.

Referitor la restituirea sumei de 23.058 lei, recurenta a solicitat sa se constate ca reclamanta nu se incadreaza in dispozițiile art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala pentru a fi indreptatita la restituire, în conformitate cu art.124 din același act normativ, taxa pe poluare fiind stabilita în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Reclamantul nu se încadrează in dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscala pentru a fi indreptatita la restituirea sumei de 23.058 lei, întrucât aceasta a fost stabilita în conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012.

3.Reclamantul nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.

Insa, in opinia recurentei, prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei. Prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Având in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamanta in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, recurenta a considerat ca suma nu poate fi restituita.

4 Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Conform art. 274 Cod de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuieli ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuieli de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față recurenta nu se încadrează în această categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina recurentei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, a fost intemeiat pe art. 304, alin.9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal,, Legea nr. 157/2005, Constituția României.

Intimatul reclamant, legal citat, a formulat intimpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:

Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Reclamanta .. a achiziționat la data de 08.05.2012, din Germania, autovehiculul rulat (utilaj de forare – foreză Nordmayer pe șasiu Unimog) marca Daimler-Chrysler, nr. de identificare WDB4371131W161989, data primei înmatriculări în țara de origine 15.10.1990. În vederea înmatriculării autovehiculului în România, reclamanta a trebuit să achite suma de 23.058 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, stabilită prin decizia nr. 327865A/31.07.2012 emisă de AFP pentru Contribuabili Mijlocii, pe care reclamanta a plătit-o prin ordinul de plată nr. 452/02.08.2012.

Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justitie Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonantei pronuntate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea natională în discutie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulatie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.

În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .

In ceea ce privește obligarea recurentei la plata dobânzii legale fiscale calculata de la data platii si pana la data restituirii efective, Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în Hotărârea din cauza C 565/11 I. împotriva României, având ca obiect cerere de hotărâre preliminară, că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Prin urmare, instanta de fond a procedat corect prin acordarea dobânzii legale fiscale, de la data platii acesteia.

Față de obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond, în mod corect, a reținut, conform art.451 NCPC, culpa procesuală a pârâtelor.

Pentru aceste motive în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței civile nr.284 / 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( fosta SECȚIE A IX-a) în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și cu intimata – reclamantă .> ca nefondat.