Anulare act administrativ. Hotărâre din 05-12-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 1775/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la data de 28.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat A. P., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 17) și pârâta A.F.I.R. reprezentată de consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 312- versiunea 0.3 din septembrie 2009.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de judecată.
Apărătorul reclamantei depune extras de pe portalul Curții de Apel București și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor, ca o consecință a anulării deciziei prin care a fost respinsă contestația sa.
Învederează că în speța de față sunt puse în discuȚie două chestiuni, aceea a creării, sau nu, de condiții artificiale pentru accesarea fondurilor europene și aceea a existenȚei sau nu a culpei autorităților cu privire la neconstatarea acestor aspecte în aplicarea principiului potrivit cu care nimeni nu se poate prevala de propria culpă.
Cu privire la crearea de condiții artificiale, apărătorul reclamantei solicită a se avea în vedere considerentele deciziei C.J.U.E. în cauza Slancheva Sila, unde se arată că simplele elemente de legătură economică sau juridică între societățile comerciale nu sunt suficiente pentru a se constata existența condițiilor artificiale, fiind necesară și îndeplinirea condiției existenȚei elementului obiectiv și a elementului subiectiv precum și dovedirea faptului că Măsura 312 nu și-a atins scopul - respectiv dezvoltarea rurală.
Prin urmare, contrar constatărilor pârâtei, nu s-ar putea reȚine că reclamanta se face vinovată de crearea de condiȚii artificiale numai prin prisma faptului că cele 8 societăȚi comerciale au sediul în aceeași localitate și au salariaȚi comuni, unele având și administrator comun, fără însă a exista acționariat comun, la momentul accesării programului fiind respectate toate cerinȚele Ghidul solicitantului versiunea din 2003.
Arată că la art. 8 pct. 3 din Anexa 1 la contractul de finanțare se prevede că, dacă se constată o neregulă cu privire la executarea contractului, APDRP somează societatea și pune în vedere acesteia să remedieze neregula, or" acest lucru nu s-a întâmplat fiind decontate fără probleme cheltuielile efectuate pentru achiziționarea utilajelor agricole, situație ce impune efectuarea unei analize prin prisma prevederilor art. 7 din Regulamentul 2988/1995, valabil la data încheierii contractului de finanțare, dar și a celor ale art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 65/2011, valabil la data la care au fost achitate cele două tranșe de plată, ce reprezintă o aplicare a principiului potrivit cu care nimeni nu se poate prevala de propria culpă.
Arată că Raportul de audit al Comisiei Europene, depus la dosar la termenul anterior, evidențiază culpa pârâtei cu privire la toate aspectele ce se reproșează reclamantei situație în raport de care, conform art. 5 pct. 3 din Regulamentul 65/2011, nu se mai poate pretinde rambursarea sumelor de în condițiile în care între data ultimei tranșe de plată și data la care s-a încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor au trecut peste 2 ani.
Precizează că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de anulare a actelor administrative ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a creat condiții artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile prin înființarea a 8 societăți cu evidente legături între ele, în scopul de a depăși plafonul maxim al ajutorului financiar nerambursabil și de a eluda dispozițiile prin care se impune respectarea regulii ajutorului de minimis, conform căreia pe o perioadă de 3 ani fiscali unui beneficiar nu i se poate deconta mai mult de 200.000 euro. Chiar dacă, analizate individual, elementele comune proiectelor de finanțare depuse de cele 8 societăți nu au condus la concluzia că s-ar fi creat condiții artificiale, analizate împreună conduc indubitabil la această idee.
Menționează că, prin neregulile constatate, reclamanta a încălcat atât prevederile Regulamentului nr. 2988/1995 cât și pe cele ale Regulamentului nr. 65/2011, ambele prevăzând că nu se face nicio plată către beneficiarii care au creat condiții artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile.
Referitor la susținerile reclamantei conform cărora pârâta putea constata aceste nereguli încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, arată că acest lucru nu se putea face deoarece verificarea cererilor de finanțare nu se face în mod încrucișat, ci fiecare cerere este analizată în mod individual pe baza declarațiilor pe proprie răspundere date de solicitanții.
CURTEA,
în conformitate cu dispozițiile art.394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise dar, la solicitarea apărătorului reclamantei, pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 05.12.2014
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. M. G. M. H.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3315
Ședința publică de la data de 05.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluȚionarea acȚiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat la termenul din 28.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, la solicitarea apărătorului reclamantei, pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, Curtea a amânat pronunțarea la data de 05.12.2014:
CURTEA,
deliberând, constată:
I.C. procesual. SusȚinerile părȚilor
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. A. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI P. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT (brevitatis causa APDRP):
- anularea Deciziei nr._/18.11.2013 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 22.11.2013 și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, să se dispună anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 13.09.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/07.10.2013 și comunicat reclamantei la data de 11.10.2013;
- suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 13.09.2013, înregistrat la APDRP sub nr._/16.09.2013 și comunicat reclamantei la data de 25.09.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin procesul-verbal contestat, APDRP a dispus încetarea contractului de finanȚare C312M_/04.05.2010 și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 733.670,27 lei fără TVA, reȚinându-se că A. T. SRL a creat în mod artificial condiȚiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, prin constituirea a 8 firme ce au accesat aceste fonduri, depășind astfel plafonul maxim nerambursabil și încălcând dispoziȚiile care impun respectarea Regulii de „ajutor de minimis” în cadrul Măsurii 312.
ExistenȚa condiȚiilor artificiale a fost stabilită în raport de mai multe elemente, respectiv faptul că A. este administrată de o persoană ce are calitatea de administrator și în alte societăȚi comerciale; faptul că unui număr de alte 7 societăȚi comerciale, cu sediul în aceeași localitate, li s-au eliberat certificate constatatoare în aceeași zi, existând același număr de contract; faptul că și alte societăȚi care au accesat fonduri nerambursabile au încheiat contract de comodat cu același comodant; faptul că la potenȚialii clienȚi figurează aceleași societăȚi; faptul că toate cererile de finanȚare au fost depuse în aceeași zi, toate cele 8 firme au același consultant și toate au fost creditate de aceeași persoană fizică.
ContestaȚia formulată împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor a fost respinsă prin Decizia nr._/18.11.2013, ambele acte administrative fiind considerate de reclamantă netemeinice și nelegale întrucât, arată reclamanta, în situaȚia în care ar fi fost create condiȚii artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile, acestea ar fi fost descoperite de pârâtă la momentul semnării contractului sau ulterior, la momentul achitării tranșelor.
Solicită a se observa că Regulamentul CE nr.65/2011, în baza căruia s-au constatat neregulile, nu era în vigoare nici la data la care a formulat cererea de finanȚare și nici la data la care a fost semnat contractul, programul fiind accesat în anul 2009, cu respectarea strictă a condiȚiilor prevăzute în Ghidul solicitantului – versiunea 03, iar contractul a fost încheiat în anul 2010, singura restricȚie fiind aceea ce viza persoanele care aveau calitatea de acȚionar sau asociat majoritar în mai multe societăȚi comerciale și care nu puteau să deruleze mai multe proiecte în același timp și pentru aceleași tipuri de investiȚii în cadrul măsurii 312.
Regulamentul CE nr.65/2011, care stabilește normele de punere în aplicare a Regulamentului CE nr.1698/2005, a fost aprobat la data de 27 ianuarie 2011, iar în baza sa a fost modificat Ghidul solicitantului, apărând versiunea 06, valabilă din luna iulie 2012, la acel moment fiind deja acceptate la plată și achitate ambele tranșe ale ajutorului financiar.
Prin urmare, îndeplinirea condiȚiilor prevăzute de lege pentru acordarea sprijinului financiar în cadrul Măsurii 312 nu poate fi verificată în raport de prevederile Regulamentului CE 65/2011, ale cărui dispoziȚii nu pot fi aplicate retroactiv, iar achitarea celor două tranșe dovedește că nici în anul 2011 APDRP nu a considerat că A. ar fi creat condiȚii artificiale, astfel cum reȚine doi ani mai târziu, prin procesul verbal contestat, pe baza acelorași elemente care au existat la data formulării cererii de finanȚare, la data semnării contractului și pe tot parcursul executării sale, inclusiv la datele de 30.08.2011 și 30.10.2011, când au fost efectuate plăȚile.
Referindu-se la fiecare dintre elementele avute în vedere de pârâtă pentru a concluziona că au fost create condiȚii artificiale, reclamanta a precizat următoarele:
calitatea de administrator al unei societăȚi comerciale nu se confundă cu aceea de asociat sau proprietar al persoanei juridice, deoarece administratorul execută deciziile societăȚii;
A. are un asociat unic, persoană care nu are calitatea de asociat în niciuna dintre societăȚile comerciale menȚionate în procesul verbal contestat iar faptul că mai multe societăȚi comerciale din aceeași localitate, Voiteg, au avut același administrator, se explică prin numărul redus de persoane abilitate profesional să exercite o astfel de activitate într-o societate ce dorea să acceseze fonduri europene.
faptul că altor 7 firme din aceeași localitate li s-a eliberat în aceeași zi certificatul constatator se justifică tot prin faptul că, desfășurându-și activitatea într-un . a alege persoanele cu care lucrează este restrânsă;
încheierea contractului de comodat cu același comodant se explică prin aceea că, pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile, A. trebuia, ca și celelalte societăȚi, să facă dovada existenȚei unui spaȚiu de garare compus dintr-o platformă betonată suficient de mare pentru a adăposti utilajele în perioada de inactivitate, singura care deȚinea un astfel de spaȚiu fiind societatea comercială M. Trading SRL;
potenȚialii clienȚi pentru activitatea ce urma a fi desfășurată nu puteau fi decât persoanele care deȚineau terenuri în exploatarea în zona localităȚii Voiteg și care nu aveau suficiente utilaje pentru cultivarea solului;
cererile de finanȚare au fost depuse în aceeași zi de toate cele 8 societăȚi comerciale deoarece proiectele de finanȚare au fost elaborate de același consultant, alegerea firmei de consultanȚă fiind efectuată în funcȚie de tariful solicitat și de ratingul favorabil de implementare a proiectelor, posibilitatea de alegere fiind, de asemenea, limitată, deoarece existau puȚine societăȚi care aveau în portofoliu accesarea efectivă de fonduri europene;
potrivit prevederilor art.17 alin.2 din Ordinul MADR nr.567/2008, „contribuȚia proprie a beneficiarului schemei de ajutor de minimis trebuie să fie de cel puȚin 30% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile și va fi asigurată fie din resurse proprii ale beneficiarului, fie prin finanȚare externă”, o sursă de finanȚare externă fiind creditul pe care societatea nu a reușit să îl obȚină de la o bancă ci numai de la o persoană fizică, împrumutul fiind luat în condiȚii avantajoase, deoarece a fost fără dobândă;
firmele au angajaȚi comuni, deoarece fiecare s-a obligat să creeze un număr de locuri de muncă și, în condiȚiile în care utilajele achiziȚionate sunt de un nivel tehnologic înalt, este necesară o pregătire tehnică superioară și experienȚă în manipularea lor, numărul persoanele abilitate să desfășoare astfel de activităȚi fiind foarte mic;
nu este real că utilajele achiziȚionate de cele 8 societăȚi comerciale sunt complementare, A. achiziȚionând utilaje identice sau similare cu cele achiziȚionate de celelalte societăȚi concurente;
firma de consultanȚă a fost aceea care a dat titlurile proiectelor iar lipsa de inspiraȚie a acesteia nu poate fi interpretată drept dovadă a existenȚei condiȚiilor artificiale în accepȚiunea legii;
deși se susȚine că ar fi depășit plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro, se poate constata că A. nu a depășit acest plafon, prevăzut în cadrul ajutoarelor de minimis pentru trei ani consecutivi.
Concluzionând, reclamanta arată că a fost atins scopul urmărit prin accesarea ajutorului nerambursabil, întrucât a creat locuri de muncă și își desfășoară activitatea cu utilajele achiziȚionate, independent de celelalte 7 societăȚi comerciale, firme concurente pe o piaȚă liberă .
În justificarea îndeplinirii condiȚiilor impuse de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, reclamanta a arătat că există o îndoială serioasă în privinȚa legalităȚii actului administrativ în condiȚiile în care toate elementele pe baza cărora s-a ajuns la concluzia că au fost create artificial condiȚiile pentru obȚinerea finanȚării au existat încă de la data la care societatea a formulat cererea de ajutor financiar nerambursabil iar APDRP, la data la care a dispus efectuarea celor două tranșe de plată, a reverificat îndeplinirea condițiilor și a dispus efectuarea plăților, recunoscând implicit că nu sunt create nici un fel de condiții artificiale.
Prin urmare, atâta timp cât nici unul dintre elementele reținute în procesul verbal de control nu s-a modificat de la ultima tranșă de plată, în mod voit și cu rea-credință s-a procedat la întocmirea acestuia, fără vreun temei legal.
În ceea ce privește paguba iminentă, reclamanta a arătat că profitul aferent primului semestru al anului 2013 este net inferior sumei stabilite în titlul de creanță astfel că, în caz de executare silită, societatea ar fi adusă în imposibilitate absolută de a-și mai putea desfășura activitatea, de a plăti salariile, creditul la bancă și toate celelalte speze aferente oricărei activități economice.
Odată cu poprirea conturilor bancare, societatea nu și-ar mai putea achita ratele de credit, aspect care ar determina automat declararea, de către bancă, a creditului scadent anticipat, un prim pas în crearea unui pagube ireparabile în condițiile în care s-ar ajunge la anularea procesului-verbal.
Pe de altă parte, societatea deține cu titlu de active corporale doar utilajele achiziționate prin contractul de finanțare C312M_/04.05.2010, neavând alte utilaje în dotare și, chiar dacă instituirea unui sechestru asigurator permite debitorului să își desfășoare activitatea, trebuie mers pe firul logic al executării silite, în sensul că pasul imediat următor ar fi scoaterea la vânzare a acestor utilaje.
A solicitat a se avea în vedere faptul că nu se sustrage de la plata obligațiilor reale stabilite în sarcina sa, însă, atâta timp cât nu a creat condiții artificiale și nici nu a schimbat ceva în societate ulterior plății celor două tranșe de fonduri nerambursabile – creându-se astfel o prezumție de legalitate a tuturor demersurilor întreprinse - consideră că se impune admiterea cererii de suspendare, o eventuală executare având drept consecinȚă . de plăți, putând ajunge la faliment.
Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI P. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT a formulat întâmpinare la data de 25.04.2014, solicitând atât respingerea acȚiunii cât și a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ reprezentat de procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanȚelor bugetare nr._/16.09.2013.
A arătat pârâta că declanșarea verificărilor cu privire la contractul încheiat cu . a fost determinată de existenȚa unei suspiciuni de creare de condiȚii artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurilor FEADR de către beneficiarii Măsurii 312 – Sprijin pentru crearea și dezvoltare de micro-înteprinderi, fiind create 8 entităȚi juridice - ., ., ., . AGROMATEI T. SRL, ., . și ., cu evidente legături ce pot fi sintetizate astfel:
șapte din cei opt beneficiari au sediul în aceeași locaȚie;
toȚi cei opt beneficiari au fost înfiinȚaȚi la aceeași dată, au același cod CAEN, au avut contract de comodat cu același comodant, au contracte de colaborare cu aceiași furnizori;
cererile de finanȚare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeași zi la OJPDRP T., având numere de înregistrare consecutive;
data eliberării certificatelor constatatoare de către ORC este aceeași pentru toate cele opt firme;
toȚi cei opt beneficiari au același consultant;
proiectele celor opt beneficiari au același titlu.
SusȚine pârâta că nu se poate invoca desfășurarea unor activităȚi concurenȚiale de către societăȚile comerciale în discuȚie, atâta vreme cât unele dintre acestea au același administrator, toate au același unic client – societatea comercială AGRO NEVADA T. SRL, cu unic asociat M. C., persoana fizică ce a creditat toate cele 8 societăȚi comerciale cu sumele reprezentând contribuȚia proprie la proiect, iar utilajele achiziȚionate sunt unele identice iar altele complementare.
Toate aceste nereguli reprezintă încălcări ale dispoziȚiilor legale în materia accesării fondurilor europene dar și ale obligaȚiilor asumate prin contractul de finanȚare, atrăgând incidenȚa prevederilor art.4 alin.3 din Regulamentul (CE) nr.2988/1995, potrivit cu care: „Actele despre care se stabilește că au drept scop obȚinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaȚia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiȚiilor necesare pentru obȚinerea avantajului, au drept consecinȚă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia”, în același sens fiind și dispoziȚiile art.4 alin.8 din Regulamentul (CE) nr.65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.1698/2005.
Sunt amintite și prevederile art.2 (1) din OUG nr.66/2011, ce definește neregula drept „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit” și se arată că definiȚia este reluată și la art.17(1) din Anexa 1 la Contractul de finanȚare, astfel că necunoașterea, de către beneficiar, a prevederilor legale comunitare și naȚionale în vigoare nu îl absolvă de obligaȚia de respectare și aplicare a acestora.
Precizează că, în considerarea art. 21 alin. 2 din HG nr. 224/2008,cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile si obligațiile născute din contractul de finanțare" - pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul PNDR a fost elaborat un Ghid al Solicitantului, ce se distribuie gratuit tuturor persoanelor care doresc informații despre accesarea fondurilor europene nerambursabile, beneficiarul fiind în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007 - 2013 și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții.
Răspunzând susȚinerilor reclamantei privind faptul că s-ar fi putut descoperi condiȚiile artificiale la momentul semnării contractului sau la momentul la care s-a dispus achitarea tranșelor, pârâta arată că structurile APDRP efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne, ceea ce nu înseamnă, însă, că, în situaȚia în care, ulterior, sunt efectuate controale aprofundate, de către compartimente specializate sau de către instituȚii externe cu atribuȚii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acȚiunile întreprinse. AtribuȚiile și activităȚile desfășurate de serviciile din cadrul APDRP sunt clar definite iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar, în diferitele etape procedurale de selecȚie sau de implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea acestuia de răspundere faȚă de autoritatea contractantă.
Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, „(...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, „în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".
În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, „orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".
Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.
Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii si să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Léger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce . l"I., punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce . l"I., punctul 60).
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-Í99/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce . l"I., C-465/10, punctul 47), „inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii”. Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce . l"I., C-465/10, punctul 32).
Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).
Se poate concluziona, arată pârâta, că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE, iar obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.
Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.
Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11(3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.
APDRP are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare, indiferent de momentul constatării neregulilor, iar potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, APDRP trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și a obține astfel un avantaj care contravin obiectivelor măsurii de sprijin”.
În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării procesului verbal, pârâta a arătat că nu sunt întrunite condiȚiile cumulativ impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru admiterea cererii.
Prin încheierea pronunȚată la data de 31.10.2014, s-a dispus suspendarea executării procesului verbal încheiat de pârâtă la data de 13.09.2013, înregistrat sub nr._/16.09.2013, până la soluȚionarea definitivă a acȚiunii în anulare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar documentaȚia ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
II. SoluȚia instanȚei
Examinând înscrisurile depuse la dosar, Curtea reȚine:
La data de 04.05.2010, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, și A. T. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. C312M_ pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală în vederea finanțării proiectului „AchiziȚie de mașini și echipamente agricole în cadrul S.C. A. T. S.R.L. în vederea închirierii – Voiteg, JudeȚul T.”. Ulterior au fost încheiate două acte adiȚionale – primul la data de 10.08.2010, privind modificarea datei limită de depunere a dosarului de achiziȚii și cel de al doilea la data de 04.11.2011, prin care au fost aprobate modificări tehnice, fără modificarea valorii total eligibile și, totodată, au fost detaliate obligaȚiile beneficiarului în raport de prevederile legale, comunitare și naȚionale, incidente. (filele 115-145)
Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost de 1.095.680 lei, iar autoritatea contractantă s-a obligat să acorde o finanțare nerambursabilă din fondurile FEADR de maxim 766.975 lei (reprezentând 70% din valoarea totală eligibilă), din care contribuție UE de_ lei (80%) și contribuție publică națională de 153.195 lei (20%).
Perioada de implementare a proiectului a fost de 21 + 3 luni, respectiv de la data de 4 mai 2010 la data de 4 mai 2012, proiectul fiind finalizat, iar ultima plată fiind efectuată de către Agenție la data de 30.11.2011.
În baza Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă IRD 0.1, nr.7937/20.03.2013, Oficiul JudeȚean de PlăȚi pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit T. a efectuat un control documentar având drept scop verificarea existenȚei de condiȚii artificiale, și anume aglomerarea de proiecte în aceeași locaȚie, pentru a se obȚine finanȚare din fonduri nerambursabile FEADR pe măsura 312.
În urma controlului efectuat, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/16.09.2013 (filele 59-68), în cuprinsul căruia s-a reținut că, pentru a se eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind „regula ajutorului de minimis”, au fost create opt entităȚi juridice, respectiv - ., ., ., ., ., ., . și ..
Conform constatărilor echipei de control, însușite de Comisia de soluȚionare a contestaȚiei formulate de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanȚelor bugetare, elementele comune identificate între cele 8 societăȚi comerciale, toate înfiinȚate la aceeași dată, având același cod CAEN, cu sediul în aceeași localitate și care au accesat același program de finanȚare nerambursabilă prin Măsura 312, pentru același tip de proiect: „AchiziȚia de mașini și echipamente agricole în vederea închirierii” cererile de finanȚare fiind înregistrate în aceeași zi și având numere de înregistrare consecutive, probează crearea de condiȚii artificiale, fiind identificaȚi următorii indicatori care stau la baza criteriilor subiective:
-indicatori fizici – 7 din cei 8 beneficiari ai programului au sediul în aceeași locaȚie, având încheiate contracte de comodat cu același comodant;
-indicatori funcȚionali/legali – cele 8 societăȚi au același consultant, salariaȚi comuni, cu contract de muncă parȚial, iar unele au același administrator;
-indicatori de afacere/financiari – toate cele 8 societăȚi au încheiat contracte de colaborare cu aceiași furnizori și au ca unic client societatea comercială AGRO NEVADA T. SRL, al cărei asociat unic este domnul M. C., acela care, astfel cum a rezultat din balanȚele de verificare întocmite la data de 30.11.2010, a creditat toate cele 8 societăȚi.
Reclamanta nu neagă existenȚa niciunuia dintre aceste elemente de legătură, stabilite, de altfel, pe baza documentelor ce provin de la fiecare dintre cele 8 societăȚi și pe baza datelor comunicate de autorităȚi publice.
Pune, însă, în discuȚie previzibilitatea conduitei administrative, în condiȚiile în care toȚi acești indicatori existau la momentul la care a dispus efectuarea celor două plăȚi (tranșele fiind achitate la datele de 30.08.2011 și 30.11.2011) și majoritatea existau încă de la momentul depunerii cererii de finanȚare.
Or", nu se poate trece cu vederea împrejurarea că înseși autoritatea pârâtă este aceea care a aprobat finanțarea tuturor proiectelor, în urma analizării documentațiilor aferente din prisma îndeplinirii condițiilor legale, și a încheiat contractele de finanțare în baza cărora a plătit sumele la care s-a obligat.
Așadar, pârâta, în calitate de autoritate contractantă, a atestat în anul 2010 faptul că documentele depuse de reclamantă în susținerea proiectului sunt conforme cu prevederile legale și cu Ghidul solicitantului, în condițiile în care toate cererile de finanȚare pentru proiectele având aceeași denumire au fost depuse în aceeași zi, primind numere de înregistrare consecutive, astfel încât atât situația juridică a celor 8 solicitanȚi, cât și cea de fapt a fost adusă la cunoștința autorității contractante.
Ulterior implementării proiectului și acordării finanțării, în cadrul unui control documentar ex-post permis de clauzele contractuale, control efectuat în mare parte pe baza acelorași documente prezentate la momentul depunerii cererilor de finanȚare (singurul element nou constituindu-l balanȚele analitice din anul 2013, ce atestă că . S.R.L. este clientul tuturor celor opt societăȚi comerciale) A.P.D.R.P. și-a schimbat radical poziția, considerând că aceleași elemente probează că s-a urmărit eludarea restricȚiilor privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă a ajutorului per beneficiar, împrejurare în raport de care Curtea apreciază că în cauză devin incidente prevederile art. 5 alin. 3 din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora „obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.”, fiind îndeplinită și condiȚia prevăzută la paragraful II al textului legal, întrucât procesul verbal ce constituie și titlu de creanȚă a fost încheiat la data de 13 septembrie 2013, la 20 de luni după achitarea celei de a doua tranșe de plată.
În al doilea rând, Curtea constată că, în ceea ce privește „condițiile artificiale”, niciunul dintre actele europene care fac trimitere la acestea, și anume Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE nr. 1975/2006 și Regulamentul CE nr. 65/2011, nu cuprinde o definiție a noȚiunii, fiind lăsată în sarcina statelor membre.
Astfel, art. 4 alin. 8 din Regulamentul 65/2011 prevede doar că „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”
Din analiza textului legal citat și ținând cont de interpretarea dată în mod constant de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materie, Curtea arată că, pentru a se reține abaterea reținută de pârâtă prin procesul-verbal contestat, prin care s-a dispus recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum și existența unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
În această ordine de idei, relevantă este hotărârea preliminară pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12 Slancheva, prin care a statuat următoarele:
„1. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plata în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.
2. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare”.
Pornind de la această interpretare obligatorie, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu celelalte șapte entități menționate de autoritatea pârâtă, a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține finanțarea nerambursabilă, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Aceasta întrucât, chiar dacă se poate reȚine existența unei divizări artificiale a investiției, dovedită prin faptul că unele dintre utilajele achiziȚionate sunt complementare iar unicul client al celor 8 societăȚi comerciale este AGRO NEVADA T. SRL, al cărei unic asociat este persoana care le-a creditat, punându-le la dispoziȚie suma reprezentând contribuȚia proprie la proiect, o atare împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.
Astfel, tot prin hotărârea pronunțată în cauza C-434/12, CJUE a stabilit următoarele: „totuși, o astfel de împrejurare nu permite în sine excluderea faptului că proiectul de investiții va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute. În această privință, dacă se reproșează societății Slancheva că a urmărit să eludeze restricțiile privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă a ajutorului per beneficiar, este de competența instanței de trimitere să examineze dacă această intenție are drept consecință faptul că obiectivele prevăzute la art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005 nu pot fi atinse”.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea constată că în cazul de față, prin implementarea proiectului, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.
Astfel, cei opt beneficiari ai fondurilor europene desfășoară activități în sectorul agricol, constând în executarea de lucrări de semănat, arat și erbicidat, fiind așadar atins unul dintre obiectivele generale ale măsurii 312 din cadrul Axei III, constând în diversificarea economiei rurale. De asemenea, prin implementarea proiectelor au fost atinse obiectivele specifice, constând în încurajarea inițiativelor de afaceri promovate de tineri, creșterea economică, creșterea standardului de viață, dezvoltarea durabilă a economiei rurale, crearea unor locuri de muncă, cel puțin din această ultimă perspectivă fiind realizat și obiectivul general al Măsurii 312, constând în creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, precum și obiectivul specific constând în crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural.
De altfel, în procesul verbal nu se reȚine faptul că nu ar fi fost realizat obiectivul proiectului depus de reclamantă or", o astfel de constatare era necesară înainte de a se decide rambursarea finanȚării, mai ales prin prisma hotărârii pronunȚate de C.J.U.E. în cauza C-434/12 Slancheva, în care se arată că și atunci când se constată existenȚa unor indicii care pot permite să se concluzioneze în sensul creării artificiale a condiȚiilor necesare pentru a beneficia de o plată în sensul articolului 4 alineatul 8 din Regulamentul nr.65/2011, cererea de plată va fi respinsă numai dacă se constată că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, considerente ce își menȚin valabilitatea și atunci când este în discuȚie rambursarea sumelor în condiȚiile art.5 din Regulamentul (UE) 65/2011.
Față de aceste considerente, Curtea reține că obligarea reclamantului la rambursarea finanțării acordate din fondurile UE este nelegală, încălcând prevederile Regulamentul nr. 1698/2005, astfel cum au fost interpretate de CJUE, inclusiv în jurisprudența sa recentă și în consecinȚă, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004,
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în comuna Voiteg, ., . și cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 4, ., jud. T., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, cu sediul în București, .. 43, sector 1.
Anulează Decizia nr._/18.11.2013 și procesul verbal din data de 13.09.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. G. M. H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 13.02.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5570/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5980/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
