Pretentii. Decizia nr. 5980/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5980/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 27262/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5980
Ședința publică din data de 04.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 2529/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. SECTOR 3 A F. PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, D. G. REGIONALĂ A F. PUBLICE BUCURESTI și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Soluția dată de instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Taxa a fost plătită în 2007, când nu erau în vigoare dispozițiilor OUG nr. 9/2013.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2529/03.04.2014 Tribunalul București – Secția a II-a C. a respins acțiunea formulată de reclamanta S. T. SRL în contradictoriu cu pârâtele A. SECTOR 3 A F. PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, D. G. REGIONALĂ A F. PUBLICE BUCURESTI și chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect taxă de poluare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 este aplicabil, iar efectul discriminator constatat de CJUE în cauzele T. și N. în privința OUG nr. 50/2008 nu poate fi reținut în privința timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013, deoarece timbrul de mediu se aplică atât la prima înmatriculare în România a unui autovehicul (art. 4 lit. a), dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (art. 4 lit. c).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
A arătat, în esență, că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța considerând că la momentul plății taxei speciale pentru autoturisme – 15.10.2007 erau valabile prevederile OUG nr. 9/2013. Toată argumentația soluției Tribunalului București de respingere a cererii de chemare în judecată se bazează pe concordanța OUG nr. 9/2013 cu normele de drept unional și că această din urmă prevedere și actuală nu contravine principiului nediscriminării prevăzut la art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, faptul că timbrul de mediu nu mai este un obstacol în libera circulație a mărfurilor în interiorul UE și nu mai contravine, astfel, principiilor consacrate de CJUE.
A mai arătat că taxa specială auto încalcă art. 110 par. I din Tratatul UE, respectiv principiul nediscriminării. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România, încălcându-se principiul liberei circulații a mărfurilor.
În drept a invocat art. 488 pct. 8 C., 90 din TCE, art. 110 din TUE.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 150 lei.
Intimații nu au depus întâmpinări.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Reclamanta a achitat la data de 15.10.2007 suma de_ lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare în România, taxă a cărei restituire a făcut obiectul cererii de chemare în judecată în prezentul dosar.
Instanța de fond, fără a observa că, în raport de momentul efectuării plății către pârâtă, erau incidente dispozițiile art. 214 indice 1 din Codul fiscal, a analizat pretenția prin prisma dispozițiilor OUG nr. 9/2013.
Față de situația de fapt expusă, Curtea constată că instanța de fond nu a analizat cauza dedusă judecății în raport de temeiul legal aplicabil, având în vedere că taxa specială a fost achitată de reclamantă în condițiile prevăzute de art. 214 indice 1 din Codul fiscal. Astfel, prima instanță nu a analizat dacă această dispoziție internă încalcă prevederile art. 110 TFUE și în consecință, dacă taxa achitată în temeiul Codului fiscal era sau nu datorată de către reclamantă.
Modul în care prima instanță a procedat la analiza cauzei echivalează în fapt cu o necercetare a fondului cauzei cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată, atitudine care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părțile litigante.
În aceste condiții, este evident că ceea ce legiuitorul a numit „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței” nu se regăsește în considerentele sentinței recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.
Constatând, astfel, că hotărârea este nelegală prin raportare la motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind greșita aplicare a legii, Curtea, în baza art. art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 C. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S. T. SRL CUI_, J40/_/2005, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Av. R. C., în București, sector 3, .. 10, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2529/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. F. PUBLICE SECTOR 3 REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul ales în București, sector 2, .. 13, D. G. REGIONALĂ A F. PUBLICE MUNICIPIUL BUCURESTI, cu sediul în București, sector 2, .. 13 și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect taxă de poluare.
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. jud. S.P./6 ex./15.09.2014
Judecător de fond: S. V. - Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 05-12-2014, Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7850/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
