Conflict de competenţă. Sentința nr. 529/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 529/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 13193/4/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 529
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 14.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență, intervenit între Judecătoria Sectorului 4 și Judecătoria Cornetu, privind pe petentul V. D., cu domiciliul în București, .. 24, sector 4, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 17.12.2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul V. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Cornetu, Jud. Ilfov.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
A fost înaintat dosarul către Curtea de Apel București pentru regulator de competență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 încheiat de către intimata C.N.A.D.N.R SA - CESTRIN, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 din O.G nr. 15/2002, retinandu-se in sarcina acestuia faptul ca, in data de 29.07.2011, ora 19.17, pe Autostrada A2 km 12+450m, Glina, Jud. IF, vehiculul categoria A cu nr. de inmatriculare_ a parțând contestatorului a circulat fara a detine rovinieta valabila.
Din cuprinsul procesului verbal intocmit in cauza, rezultă că locul săvârșirii contravenției este reprezentat de Autostrada A2 km 12+450m, Glina, Jud. IF, localitate care, conform art. din HG nr. 337/993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul formularii prezentei contestații, plângerea trebuia solutionata de judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția.
Instanta apreciaza astfel faptul ca, la momentul sesizării Judecatoriei Cornetu, plângerea a fost formulata la o instanță competentă teritorial, iar norma de competență este de ordine publică, nefiind vorba despre o pricină privitoare la bunuri (art. 19 C.p.c.), motiv pentru care, in cauza, instanța constată întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei Gaesti.
Totodată, instanța apreciaza că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013, astfel cum a retinut Judecatoria Cornetu prin incheierea de scoatere de pe rol a cauzei si de trimitere a acesteia la Judecatoria Sector 4 Bucuresti.
Este adevărat că art. XXIII alin. 1 prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezenței legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezenței legi”, iar alin. 4 prevede că „în cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.”
Totuși, instanța apreciază că înțelegerea sensului și aplicabilității acestei norme se obține numai prin coroborarea acestor texte cu celelalte prevederi ale aceluiași act normativ.
Astfel, se constată că legiuitorul a înțeles să facă în Legea nr. 2/2013 o distincție explicită între materia contravențională și materia contenciosului administrativ, astfel că, art. XXIII alin. 1, întrucât se referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, nu este aplicabil materiei contravenționale, pe considerentul că materia contravențională ar putea fi considerată o ramură a materiei contenciosului administrativ.
Distincția făcută de legiuitor în Legea nr. 2/2013 rezultă din împrejurarea că, atunci când a înțeles să dea reglementări comune, a făcut-o menționând ambele materii. Astfel, Secțiunea a 2-a a Capitolului 1 din lege este intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, de unde rezultă în mod explicit ca legiuitorul a considerat aceste materii, în economia prezenței reglementări, ca fiind materii reglementate diferit.
Așadar, dacă ar fi intenționat să dispună aplicarea prevederilor art. XXIII atât materiei contenciosului administrativ, cât și materiei contravenționale, ar fi exprimat acest lucru prin menționarea ambelor materii, așa cum a făcut-o în denumirea Secțiunii a 2-a a Capitolului 1.
În acest sens sunt și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2475/23.04.2013 (dosar nr._ ) și nr. 2476/23.04.2013 (dosar nr._ ) pronunțate în soluționarea conflictelor negative de competență cu care a fost sesizată.
Examinând conflictul de competență, Curtea reține următoarele:
Locul săvârșirii faptei contravenționale este, Glina, Județul Ilfov, localitate ce intră în raza de competență a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (a căror aplicabilitate este determinată de prevederile art. 10 din O.G. nr. 15/2002), instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Dispoziția menționată este derogatorie de la dreptul comun, în sensul că este o normă imperativă care stabilește o competență absolută, conform art. 159 pct. 3 raportat la art. 19 Cod procedură civilă, justificată de respectarea principiului eficienței și celerității judecării cauzelor care au ca obiect plângeri contravenționale.
Referitor la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, potrivit căruia “prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului - verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, instanța reține că aceste dispoziții legale au intrat în vigoare ulterior sesizării instanței de judecată.
Dispozițiile ar. XXIII din același act normativ, Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, potrivit cărora „alin. 1 procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, nu se referă și la materia plângerilor contravenționale, date spre soluționare judecătoriilor, după cum rezultă din alin. 2 și 3 ale aceluiași act normativ.
Astfel aceste ultime două alineate în continuarea primului deja menționat, dar și în interpretarea sa, fac referiri la cauzele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (care se trimit la curțile de apel) și, respectiv, curților de apel (care se trimit la tribunale).
Față de considerentele reținute anterior, instanța va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul V. D., cu domiciliul în București, .. 24, sector 4, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2995/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 21-10-2014, Curtea de... → |
|---|
