Pretentii. Decizia nr. 8253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1067/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8253
Ședința publică din data de 06.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE Z. G. L.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.748 / 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și cu intimatul – reclamant P. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta – pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alineat 2 din Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 748/11.12.2013, Tribunalul G. – Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. J., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.995 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autoturismul marca Volkswagen Passat cu chitanța . nr._ din 17.09.2009, plus dobânda legală de la data plății, respectiv 17.09.2009 și până la data plății efective, a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei AJFP a orașului G. suma de 2.995 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul F. pentru mediu, conform art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008, plus dobânda legală menționată în alineatul precedent, în vederea restituirii acesteia către reclamant și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 748/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția civilă, a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 26.03.2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Critică recurenta sentința atacată pentru nelegalitate deoarece arată că instanța fără nici un temei legal nu s-a pronunțat in ceea ce privește excepția de necompetenta generala a instanței de judecata invocată.
Consideră ca instanța de fond trebuia sa admită excepția de necompetenta generala a instanței de judecata si sa decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent sa restituie taxa de poluare, respectiv A.J.F.P. G..
În subsidiar, pe fondul cauzei arată că OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 " obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România ".
Consideră că această taxă nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire al Comunității Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor cere se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul tarii, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG NR. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2 care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finalizate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o forma foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme într-o primă taxă de înmatriculare cum era prevăzuta de dispozițiile art. 214 din Codul Fiscal. Nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Analizând motivele de recurs, Curtea constată că nu sunt fondate.
În mod corect Tribunalul a constatat în ședința publică din 16.10.2013 că instanța este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile legale reținute- art. 8, 11 din Legea nr. 554/2004 și art. 95 pct. 1 C.p.civ.
Autoritatea chemată în judecată prin acțiunea în pretenții și-a exprimat refuzul de restituire a taxei de poluare prin adresa nr._/06.03.2012, instanța fiind competentă în analiza contestației împotriva acestui refuz (act administrativ asimilat).
Pe fond, Curtea constată că în mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii introductive, față de constatarea încălcării dispozițiilor tratatelor europene de către legislația internă, în speță a obligației plății taxei de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Această soluție este confirmată de Hotărârea pronunțată de CJUE la data de 07.07.2011 în cauza N. împotriva României în care s-au reținut următoarele:
„Este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare în cauză în acțiunea principală nu face deosebire nici între autovehicule, în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale”. (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, R.., p. I_, punctul 47).
În ceea ce privește o taxă precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, este necesar, astfel cum Curtea a arătat deja la punctul 38 din Hotărârea din 7 aprilie 2010, T. (C 402/09, nepublicată încă în Repertoriu), să se examineze neutralitatea taxei în cauză, în special între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a acestei taxe.
Desigur, astfel cum a subliniat guvernul român, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente (Hotărârile Nádasdi și Németh, punctul 49, și T., punctul 50, citate anterior).
În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Această din urmă împrejurare nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme (Hotărârea T., citată anterior, punctul 51).
Cu toate acestea, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale (Hotărârea T., citată anterior, punctul 52 și jurisprudența citată).
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, este cert că vehiculele prezente pe piață într un stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și cu aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate de pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre constituie produse concurente (Hotărârea T., citată anterior, punctul 55 și jurisprudența citată).
Rezultă că, în pofida constatărilor efectuate la punctele 21 și 22 din prezenta hotărâre, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea T., citată anterior, punctul 56).
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că Tribunalul a pronunțat o sentință temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. G., ., J. G. împotriva sentinței civile nr.748 /11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 291, . cu intimatul – reclamant P. J., G., BUCUREȘTI, .. E, ., J. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Z. G. L. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.A.Ș.
JUD. FOND M. Z. U. - Tribunalul G. – Secția Civilă
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 21-10-2014, Curtea de... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1842/2014.... → |
|---|
