Anulare act administrativ. Sentința nr. 600/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 600/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 7076/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 600
Ședința publică de la data de 21.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII (CNCD), având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul T. D. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), solicitând anularea Hotărârii nr. 483/21.08.2013 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că la data de 4 aprilie 2013 a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (în continuare CNCD), prin intermediul poștei electronice o petiție cu privire la conținutul discriminatoriu la adresa sa, cetățean român necunoscător al limbii maghiare, a publicației "Kepes Vagyok" editată de către Primăria și Consiliul Local al comunei Remetea (în continuare Primăria), județul Harghita, după cum apare menționat pe pagina oficiala de internet a Primăriei Borsec, www.remeteahr.ro.
La data de 21.08.2013 CNCD a emis hotărârea nr. 483 în dosarul nr. 256/2013, comunicată la data de 11 octombrie 2013, prin care constată faptul că "faptele prezentate nu intră sub incidența O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare".
Colegiul Director al CNCD reține la punctul 5.17 a Hotărârea nr. 483/21.08.2013 dispozițiile Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice. Potrivit art. 1 alin. 2 din lege "Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau adaptarea în limba română (...) Însă, potrivit CNCD, art. 5 vine și face precizarea expresă a aspectelor care nu intră sub incidența prezentei legi: a). Denumirile mărcilor înregistrate; b). Textele având caracter științific; c). Publicațiile redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale; (...).
La punctul 5.18. din hotărâre "...Colegiul Director al CNCD consideră că, în ce privește aspectele prezentei cauze, nu poate fi reținută incidența O.G. nr. 137/2000...".
Consideră reclamantul că decizia CNCD nr. 483/21.08.2013 este nelegală și solicit anularea ei pentru următoarele motive:
Numele acestui ziar/publicație cu apariție lunară este "Kepes Vagyok", o denumire exclusiv în limba maghiară, ce ar fi putut fi tradusă în limba română fără nicio problemă.
Invocarea de către CNCD a prevederilor Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice s-a făcut în mod voit rău intenționat în scopul de a ascunde faptul că Primarul și Consiliul Local al comunei Remetea, județul Harghita, aduc la cunoștința cetățenilor informații cu caracter public cu privire la activitatea acestor instituții publice exclusiv în limba maghiară.
Publicația "Kepes Vagyok" este editată și finanțată de către partea reclamată, respectiv Primăria și Consiliul Local al comunei Remetea, fapt confirmat în scris de reclamat în fața CNCD.
Primăria si Consiliul Local al comunei Remetea nu sunt ONG-uri ale minorității maghiare din România ci sunt instituții publice ale administrației publice locale. Ca atare, aceste instituții publice sunt obligate să informeze opinia publică, și deci și pe reclamant, atât în limba minorității, acolo unde este cazul, cât și în limba oficială de stat în România, limba română.
De vreme ce publicația "Kepes Vagyok" (denumire exclusiv în limba maghiară) este editată de o instituție publică și conține informații de interes public cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, este de la sine înțeles că Primăria Remetea are obligația să aducă la cunoștința celor interesați informații de interes public în limba română. Invocarea criteriului geografic este în sine o discriminare, accesul la informațiile de interes public nefiind condiționat de o anumită poziționare geografică a celui care le solicită/caută.
Susține reclamantul că, fără o justificare obiectivă, cetățenii de limba română, care accesează pagina de internet a Primăriei comunei Remetea, și conținutul publicației "Kepes Vagyok", finanțat din fonduri publice, nu găsesc absolut nicio informație în limba română, publicația având un conținut exclusiv în limba maghiară, ceea ce reprezintă o deosebire, preferință, bazată pe limbă, care are ca efect restrângerea exercitării dreptului de acces la informații de interes public în limba română, astfel se refuză acordarea de servicii publice administrative, acordarea unor drepturi persoanelor de limbă română din județul Harghita, și astfel și subsemnatului.
Prevederile Legii nr. 500/2004 nu au absolut nicio legătură cu speța în cauză iar interpretarea cu rea credință a CNCD a prevederilor sale duce la paradoxul în care un text de lege adoptat tocmai pentru a proteja limba oficială de stat să fie folosit pentru a justifica nefolosirea limbii oficiale de stat de către o instituție publică din România, interpretare ce încalcă chiar spiritul acestei legi.
Legea nr. 500/2004 se referă la publicațiile în limba minorităților naționale nu Ia publicații editate de autorități publice locale în limba minorităților naționale.
În fapt, Primăria și CL Remetea ar trebui să folosească limba română pentru absolut toate actele și publicațiile pe care le emite/editează iar în baza prevederilor legale să le traducă în limba minorității naționale acolo unde este cazul.
În speța de față, autoritatea publică Primarul comunei Remetea și CL comunei Remetea editează un ziar exclusiv în limba maghiară, încălcând astfel si statutul de limbă oficială de stat al limbii române și dreptul la informare al românilor care nu cunosc limba maghiară, inclusiv al său.
În acest caz, discriminarea există nu pentru că există un ziar editat de o instituție publică exclusiv în limba maghiară ci pentru că nu există aceleași informații de interes public și în limba oficială de stat, limba română, asigurându-se astfel un tratament egal tuturor celor care doresc să se informeze cu privire Ia activitatea autorităților din județul Harghita, și deci și reclamantului.
Într-o speță identică cu cea de față, pârâtul CNCD a decis în mod just și legal faptul că editarea/finanțarea/promovarea de către Primarul orașului Cristuru S., jud. Harghita, a unei publicații exclusiv în limba maghiară reprezintă o discriminare pe criterii etnice a reclamantului. In acest dosar CNCD a recomandat Primarului orașului Cristuru S. să realizeze conținutul ziarului în limbile română și maghiară.
De asemenea, reclamantul arată că într-o speță identică cu cea de față. Curtea de Apel București a decis faptul că Primăria orașului Borsec îl discriminează pe reclamant, pe criterii etnice, prin editarea și finanțarea unei publicații exclusiv în limba maghiară. Prin Hotărâre 2991/2013, pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București a decis următoarele: "Admite în parte acțiunea. Anulează Hotărârea C.N.C.D. nr. 59/06.02.2013. Obligă pârâtul C.N.C.D. să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, cu privire Ia petiția nr. 3927/16.08.2012 depusă de reclamant. Respinge capătul de cerere privind obligarea C.N.C.D. la plata de daune morale, ca neîntemeiat. Cu recurs în termen de 15 zile de Ia comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2013".
Față de aceste considerente reclamantul solicită admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare, prin care solicită instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Arată pârâtul că prin memoriul înregistrat cu nr. 2478/05.04.2013, reclamantul a susținut faptul că pe pagina de internet a Primăriei Comunei Remetea www.remeteahr.ro, funcționează o publicație de interes public, în format PDF.
Publicația respectivă „Kepes Vagyok", este editată exclusiv în limba maghiară acest aspect fiind menționat și pe site.
În acest sens, petentul susține că se produce o discriminare la adresa sa, fiind cetățean român, necunoscător al limbii maghiare.
În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a hotărât că Faptele prezentate nu intră sub incidența O.G, 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu toate modificările și completările ulterioare, în sensul că editarea/finanțarea/promovarea ziarului „Kepes Vagyok", exclusiv în limba maghiară nu poate reprezenta o fapte de discriminare.
Pârâtul afirmă că în raport cu definiția discriminării, că pentru a ne putea situa în domeniul de aplicare al art. 2 deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă Ia bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior. Așa cum reiese din motivația invocată mai sus pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare trebuie să avem doua situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Subsecvent, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile. în materie, beneficiază de un tratament preferențial si că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă", (vezi CEDH, 18 februarie 1991, Fredin c/Suede, parag. 60, 23 iunie 1993, Hoffman C/Autriche, parag. 31, 28 septembrie 1995, Spadea ., 22 octombrie 1996 Stubbings .-Uni, parag. 75)
Prin petiție se invocă o presupusă faptă de discriminare nu pentru că există un ziar editat de o instituție publică exclusiv în limba maghiară ci pentru că nu există aceleași informații de interes public și în limba oficială de stat, limba romană, asigurându-se astfel un tratament egal tuturor celor care doresc să se informeze cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea.
Astfel, reclamantul tinde a dovedi că ziarul „Kepes Vagyok" trebuie tradus și în limba română, din moment ce este editat/promovat/finanțat de o instituție publică și conține informații de interes public, respectiv informații privind activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea.
Sub aspectul incidenței prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, relativ la definiția discriminării, pârâtul precizează că în situația persoanelor tratate diferit, tratamentul este datorat apartenenței lor la unul dintre criteriile prevăzute în textul de lege, art. 2 alin. 1 din O.G. nr.137/2000, republicată.
Un aspect definitoriu al discriminării îl constituie faptul că diferența de tratament este bazată pe o caracteristică, respectiv un criteriu interzis.
Raportat însă la elementele particulare ale petiției deduse soluționării, se poate reține un raport de cauzalitate între un criteriul interzis de lege (limbă) și tratamentul diferit aplicat (acces la informații de interes public).
Însă, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
•Existența unui tratament diferențiat manifestat prin: orice deosebire, excludere, restricție sau preferință
•existența unui criteriu de discriminare;
•tratamentul diferențiat are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege:
•existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile - art. 1. alin. 3 din O.G. nr. 137/2000;
•tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare;
În speța nu se întrunesc toate condițiile prevăzute de lege, în vederea constatării actelor/faptelor de discriminare prezentate de către actualul reclamant, așa cum sunt definite de prevederile O.G.137/2000, republicată, mai exact nu exista un drept încălcat al unei persoane aflată într-o situație comparabilă/analoagă/identică și acest tratament sa nu fie justificat obiectiv.
Același raționament este aplicabil și în cazul discriminării indirecte, prevăzută în art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000.
Trebuie precizat că, astfel cum rezultă din textul discriminării cuprins în art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, tratamentul diferențiat {deosebire, excludere, restricție sau preferință) pe baza unui criteriu interzis (din cele enumerate de legiuitor) este unul calificat.
Calificarea acestui tratament este dată de consecințele pe care le produce faptul discriminatoriu, în sensul în care aduce atingere unor drepturi, adică restrânge sau înlătură recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor persoanelor. Din acest punct de vedere, legiuitorul enumera limitativ drepturile protejate și potențial lezate: „drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege..."
Raportat la cele de mai sus, trebuie analizat dacă reclamantului i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. În acest sens, dreptul încălcat, în opinia reclamantului, este dreptul la informare.
Din documentația aflată la dosar rezultă că ziarul „Kepes Vagyok" nu constituie singura sursă de informare a cetățenilor cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, ipoteză în care ar fi evidentă o discriminare față de persoanele care nu cunosc limba maghiară.
Tot în acest sens, pârâtul arată faptul că reclamantul nu poate susține că nu are acces la informațiile de interes public privind activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, este evident că aceste informații pot fi obținute în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Față de aceste considerente, pârâtul susține că ziarul „Kepes Vagyok" nu constituie unica sursă de informare cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, astfel că reclamantul nu poate invoca o discriminare axată în jurul tezei încălcării dreptului la informare.
Pentru a întări considerentele conform cărora în speța de față nu se poate vorbi despre o discriminare, arată pârâtul că dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice, care prevede că orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caractere de interes public, trebuie să fie însoțită de traducere sau adaptare în limba română, dispozițiile art. 5 lit. c din același act normativ exceptează obligația de traducere în privința publicațiilor redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale.
Editarea/finanțarea/promovarea de către Primăria și Consiliului Local al comunei Remetea a unui ziar exclusiv în limba maghiară nu reprezintă o încălcarea a prevederilor legislației în vigoare, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică autorității publice locale editarea/finanțarea/promovarea unei publicații/ziar într-o limba aparținând minorității naționale.
Astfel, editarea/finanțarea/promovarea ziarului „Kepes Vagyok" trebuie văzuta ca pe o măsură afirmativă acordată unei comunități naționale având în vedere că ziarul respectiv nu este singura sursă de informare a cetățenilor cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea.
Față de toate aceste considerente, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată întemeiată acțiunea reclamantului, urmând a dispune anularea hotărârii contestate și obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre, prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din O.G. nr.137/2000.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din O.G. nr.137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul invocă discriminarea prin publicarea de către Primăria și Consiliului Local al comunei Remetea a unui ziar, conținând și informații de interes public, exclusiv în limba maghiară, considerând astfel că dreptul la informare îi este îngrădit.
Pârâtul nu contestă că prin publicația „Kepes Vagyok" Primăria și Consiliului Local al comunei Remetea difuzează și informații de interes publică, însă a respins sesizarea reclamantului pentru considerentul că ziarul „Kepes Vagyok" nu constituie singura sursă de informare a cetățenilor cu privire la activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, ipoteză în care ar fi evidentă o discriminare față de persoanele care nu cunosc limba maghiară.
Tot în acest sens, pârâtul arată faptul că reclamantul nu poate susține că nu are acces la informațiile de interes public privind activitatea Primăriei și a Consiliului Local Remetea, cât timp este evident că aceste informații pot fi obținute în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și nu în ultimul rând, pârâta afirmă că dispozițiile art. 5 lit. c din Legea nr.500/2004 exceptează obligația de traducere în privința publicațiilor redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale.
Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin.2 din Legea nr.500/2004, orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau de adaptarea în limba română.
În condițiile în care Primăria și Consiliului Local al comunei Remetea înțeleg să difuzeze, prin intermediul publicației „Kepes Vagyok", și informații de interes public, aspect necontestat de către pârât, este evident că aceste informații trebuie traduse în limba română, căci în caz contrar, accesul la informațiile de intere public este restricționat pe criterii lingvistice, aspect sesizat de altfel și în opinia separat exprimată de unul din membrii CNCD cu prilejul emiterii hotărârii contestate.
În ceea ce privește mijloacele alternative, avute la îndemână de către reclamant pentru accesul la informațiile de interes public, instanța constată nelegal argumentul pârâtului, dat fiind faptul că nici dispozițiile Legii nr.500/2004 și nici ale Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informații de interes public nu recunosc dreptul autorităților publice la instituirea unor mijloacele de acces la informațiile de interes public, cu caracter selectiv.
Ca atare, instanța constată că restricționarea accesului reclamantului la informațiile de interes public, difuzate de Primăria și Consiliului Local al comunei Remetea, prin intermediul publicației „Kepes Vagyok" exclusiv în limba maghiară, constituie o faptă de discriminare pe criterii lingvistice, în înțelesul art. 2 alin.1 din OG nr.137/2000.
Reclamantul justifică un drept recunoscut de lege, și anume dreptul de acces la informațiile de interes public, fiind de precizat că dispozițiile Legii nr. 544/2001 nu condiționează accesul la atare informații de justificarea unui interes, ci dimpotrivă, statuează, prin dispozițiile art. 1, că accesul liber si neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, in conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
Este necontestată împrejurarea că exercitarea dreptului de acces la informațiile de interes public conținute în publicația „Kepes Vagyok" este condiționată de cunoașterea limbii maghiare, context în care tratamentul diferențiat are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, iar acest tratament nu este justificat obiectiv de un scop legitim, în contextul în care dispozițiile legale incidente în speță impun obligația traducerii sau de adaptare în limba română a oricărui text scris sau vorbit într-o limbă străină, având caracter de interes public.
In fine, curtea constată că dispozițiile art. 5 lit. c din Legea nr.500/2004 sunt inaplicabile în cauză, cât timp publicația „Kepes Vagyok" aparține unor autorități publice locale, respectiv Primăria și Consiliul Local al comunei Remetea, conține și informații de interes public și nu reprezintă o publicație a minorităților naționale.
Față de aceste considerente curtea va admite acțiunea reclamantului, în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. D., domiciliat în S. G., .. 2, ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII (C.N.C.D.), cu sediul în București, Piața V. M. nr. 1-3, sector 1.
Anulează Hotărârea nr. 483/21.08.2013 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâtul să emită o hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 199/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2995/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
