Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8199/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8199/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 6617/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8199
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 NOIEMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.4467 din 17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. A. S.R.L, intimata-pârâtă AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI ILFOV, și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică,în ordinea listei de ședință nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 03.11.2014, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus întâmpinare 2 părțile, faptul că la data de 06.11.2014, doamna G. A., apărătorul intimatei-reclamante a depus cerere de lăsare la sfârșitul ședinței motivând că, trebuie să ajungă la Spitalul Budimex, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de disp. art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă prin avocat G. A. în baza împuternicirii avocațiale ._/2014, aflată la fila 15 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care,
Curtea arată că intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, nu a fost parte la fond și pentru acest motiv dispune eliminarea ei din citativ.
Intimata-reclamată precizează că nu a fost parte la fond, ci din eroare a fost introdusă in citativ in cadrul recursului.
La interpelarea Curții intimata-reclamantă arată că nu dorește să depuna înscrisuri noi.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurenta-reclamantă, prin avocat solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Precizează că Tribunalul București a făcut o corectă aplicare a legii în sensul că la data achitării taxei de poluare OUG nr.50/2008 nu se afla în concordanță cu prevederile art. 90 și 110 din Tratatul C.E, fiind incompatibile din acest punct de vedere.
Față de dobânzile legale, solicitate și acordate de Tribunalul București apreciază că acesta a făcut o corectă aplicare a legii, acestea fiind îndreptățite pentru că taxa a fost ilegal încasată de către Administrația financiară.
Solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, de asemenea, arată că solicită cheltuieli de judecată și depune dovada în acest sens și practică judiciară.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre pronunțare.
CERERILE
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 14.02.2013 reclamanta . a chemat in judecata pe paratele ANAF - Directia Generala a Finantelor Publice, Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, Administratia Finantelor Publice a Orasului Voluntari si Administratia F. P. Mediu solicitand instantei sa se dispuna anularea deciziei de stabilire a taxei de poluare, obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de 12.913 lei reprezentand taxa de poluare pentru autovehicule, cu dobanda legala aferenta, calculata de la platii si pana la restituirea efectiva, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a achizitionat autoturismul marca Audi tip 4F/A6, categorie auto M1, norme de poluare E4, . WAUZZZ4F46N020373, an de fabricatie 2006, . auto H_ cu data primei inmatriculari 9.06.2005 iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma de 12.913 lei, prin chitanta . nr._/26.05.2011 reprezentand taxa de poluare, calculata prin decizia de calcul a taxei nr._/24.05.2011.
Sustine reclamanta ca autovehiculul a fost pentru prima data inmatriculat in strainatate, respectiv Italia, si pentru prima data a solicitat imatricularea acestuia pe teritoriul Romaniei a fost nevoita sa achite aceasta taxa si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai mentioneaza ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale. In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 43 lei si tb. jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei nr._/24.05.2011CI, chitanta de plata . nr._/26.05.2011 carte de inmatriculare vehicul, dovada primei inmatriculari, plangere prealabila fiscala, contract de vanzare cumparare.
Parata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Ilfov a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP Ilfov pe motiv ca taxa de poluare a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu.
Odata cu intampinarea s-a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii suma reprezentand taxa de poluare catre reclamanta.
Parata a depus la dosar decizia nr._/24.05.2011 si documentatia aferenta.
Si parata ANAF a formulat intampinare care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat, conform HG520/2013, este un organ al administratiei publice centrale si nu este emitentul deciziei de stablire a taxei de poluare contestata.
In cauza a fost citat si paratul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE AORASULUI VOLUNTARI, emitent al deciziei contestata.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.4467/17.06.2014, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins acțiunea formulată față de această pârâtă ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de către reclamanta ..R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Administrația F. pentru Mediu, Administrația Finanțelor Publice Oraș Voluntari, a dispus anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/24.05.2011 ca nelegală, a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov să restituie reclamantei suma de 12.913 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă, a obligat pârâta să achite reclamantei 46 lei taxă de timbru și timbru judiciar și ia act că onorariul avocat se solicită pe cale separată si a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca neîntemeiată.
P. a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Conform contractului de vanazare cumparare pentru un vehicul folosit incheiat la 23.05.2011, reclamantaa dobandit din Italia, de la Fasola G. I., autoturismul marca autoturismul marca Audi tip 4F/A6, categorie auto M1, norme de poluare E4, . WAUZZZ4F46N020373, an de fabricatie 2006, . auto H_ cu data primei inmatriculari 9.06.2005.
In vederea inmatricularii in Romania a vehiculului dobandit reclamanta a achitat suma de 12.913 lei, prin chitanta . nr._/26.05.2011 reprezentand taxa de poluare, calculata prin decizia de calcul a taxei nr. ._/24.05.2011, in temeiul prev. O.U.G. 50/2008.
Conform certificatului de prima inmatriculare, autovehiculul in cauza a fost pentru prima data inmatriculat in Italia, stat membru al UE.
Referitor la fondul cauzei, considera Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile O.U.G.50/2008.
Reclamanta a achitat taxa de poluare prevazuta de dispozitiile art. 4 din O.U.G.50/2008, in vigoare la acel moment, in cuantum de 12.913 lei.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile O.U.G. 50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Din cuprinsul art. 1 din O.U.G. 50/2008 se desprinde cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administtatia F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Art. 4 din acest act normativ prevede obligatia platii acestei taxe, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul, in Romania. Mai departe, art. 6 are in vedere criteriile obiective-specificul motorului, capacitatea cilindrica a autovehiculului,capacitatea poluarii, deprecierea autoturismului, in raport de coeficientii prevazuti in Anexa 4.
Retine Tribunalul ca aceasta taxa este asimilata impozitelor interne (desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara.Ori, in conditiile in care, pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania taxa de poluare nu se mai percepe, cu ocazia vanzarii ulterioare, rezulta clar ca vointa legiuitorului a fost ca aceasta taxa sa se aplice doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare, fiind evident o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre reclamant in cuprinsul cererii sale, instanta considera ca acestea sunt pe deplin aplicabile, apararea paratei in sensul ca instantele nationale nu au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat, caci L.157/2005 privind ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E. ; art. 20, art. 148 al 2 si 4 din Constitutie permit aplicabilitatea aplicarii in mod driect (cu prevalenta ) a normelor comunitare, daca acestea sunt contrare legislatiei (aquis-ului comunitar) europene, principiile de drept comunitar aplicabile fiind prioritatea dreptului comunitar si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, atunci cand intra in conflict cu legislatia nationala (interna).Astfel, prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., conform careia Romania si-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozitiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare.Aplicarea directa a dreptului comunitar rezida din art. 220 din tratatul C.E., iar Curtea de Justitie a Comunuitatii europene, in cauzele supuse judecatii privind interpretarea tratatelor a statuat ca aceasta interepetare este obligatorie pentru statele membre (cauza Brzezinski, C-313/05, cauza Humboltc-112/84, cauza C. Enel (4964).
Aceasta prioritate a dreptului comunitar se expliciteaza cel mai bine in prevalenta sa asupra oricarei norme de drept intern, contrare normei comunitare care este integrata, existenta, asumata si inglobata . face parte din spatiul comunitar in care Romania a intrat ca membru, in beneficiul cetatenilor romani, ca cetateni comunitari; competenta instantelor nationale fiind o obligatie si nu o alegere/oportunitate de a asigura realizarea efectului deplin a normelor comunitare in favoarea cetatenilor Romaniei.Nu in ultimul rand, exista raspunderea statului, prin autoritatile sale competente care, daca incalca normele legislatiei comunitare, de a raspunde de prejudiciul creat propriilor cetateni pentru lipsa de implementare/implementarea insuficienta a aquis-ului comunitar in legislatia natoinala.
Astfel, art. 25 din Tratatul C.E. are in vedere ca ,,Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent.Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”.Art. 28 din Tratatul C.E. prevede ca ,,Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent”. De asemenea, art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.
Acest text se refera de fapt, la produsele provenind din alte state membre care sunt supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similareori, statul roman nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, adica autovehiculelor deja inmatriculate in Romania (de tip second-hand), cu ocazia vanzarilor ulterioare.
Potrivit jurisprudentei comunitare, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul C.E. trebuie sa eccluda de la aplicare orice posibilitate ca produsele nationale sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii.Ori, statul roman, prin instituirea taxei de poluare, independent de maniera de determinare a acesteia, prin raportare la art. 6 din O.U.G.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, instituie o discriminare in regimul fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, caci de fapt instituie o taxa similara taxei de prima inmatriculare, diferentierea constand in notiunea utilizata: taxa de poluare, in loc de taxa de prima inmatriculare.
Mai mult, este de notorietate Avizul motivat al Comisiei europene din 28.11.2007 care a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto (de prima inmatriculare), in sensul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, aspect tinut sub observatie de Comisie, care in luna iunie 2009 a solicitat Romaniei informatii in legatura cu evolutia legislatiei privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, existand temeri legate de actuala legislatie nationala (OUG50/2008) contine norme ce protejeaza industria auto nationala, sub aspectul impozitarii.
Asadar, concluzioneaza instanta ca dreptul comunitar se aplica in mod direct in cauza supusa judecatii, caci se resimte o discriminare intre produsele nationale si produsele altor state europene, membre ale Comunittii Europene, care consta in diferentierea de impozitare aplicata produselor europene, introduse in Romania si impozitarea interna, de orice natura, direct sau indirect asupra produselor natinale similare.
Mai considera instanta ca in speta sunt incidente si prevederile Deciziei nr. 24/ 14.11.2011 pronuntata de I.C.C.J. in recursul promovat de procurorul general in interesul legii, prin care s-a aratat ca actiunile aand ca obiect restituirea taxei de poluare ( cu noua forma reglementata de legiuitor ca taxa de emisii poluante, potrivit L. 9/2012) sunt supuse restituirii, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie si in lipsa unei cereri prealabile care sa fie formulate in fata organului fiscal de catre contribuabil.
Astfel, I.C.C.J. in solutia sus mentionata a statuat ca, ,,Principiul general este acela ca statele membre trebuie sa ramburseze taxele percepute in mod nelegal, Curtea de Justitie a Uniunii Europene insistand asupra ideii disponibilitatii unui remediu specific in cadrul sistemelor juridice nationale, ca remediu de drept european.
Relevanta in aceasta privinta este hotararea pronuntata in Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotararea preliminara prin care s-a solutionat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozitiilor art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligatia de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guverneaza rambursarea sumelor in discutie sunt regulile nationale.
Principiul existentei unor remedii nationale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales in hotararea pronuntata asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si altii si Hoechst UK Ltd., in care Curtea de la Luxembourg a punctat in sensul ca rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii nationale ori a actelor fiscale la momentul platii.
In esenta, Curtea a aratat ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca o culpa a contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la randul lor, trebuie sa respecte principiul echivalentei (neputand institui conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (procedura nationala nu trebuie sa faca excesiv de dificil sau chiar imposibil exercitiul drepturilor conferite de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).
Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura *restituirii de sume*, invocand preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, *aplicarea eronata a prevederilor legale*.
Aceasta reglementare respecta cele doua principii enuntate anterior, al echivalentei si al efectivitatii; nu s-a sustinut ca art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma nationala, adica nu ar putea constitui o prevedere legala aplicata eronat.
Problema controversata vizeaza admisibilitatea utilizarii directe a acestei cai ori, dimpotriva, parcurgerea obligatorie, in prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala.
Conscluzionand, Inalta Curte a retinut ca actiunea judiciara avand ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi conditionata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala.
Din aceasta perspectiva, se impun cateva precizari.
Astfel, in primul rand, a sustine ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala (si, implicit, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal), decat dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala inseamna practic a inlatura din ordinea juridica prima dispozitie legala indicata.
.. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala nu ar mai avea nicio justificare logica daca restituirea sumelor nelegal platite nu s-ar putea obtine decat atacand direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare *actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat*, un text de lege trebuie interpretat in sensul in care ar produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul.
Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura fiscala, pe care procurorul general o realizeaza in cuprinsul memoriului de recurs in interesul legii, nu face decat sa intareasca argumentatia expusa, cata vreme acesta nu este decat un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) in care se restituie sumele incasate.
In al doilea rand, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizeaza, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta inlaturarii acesteia din realitatea juridica, iar, pe de alta parte, cenzurarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei incasate cu acest titlu.
Procedura prealabila reglementata de dispozitiile legale amintite anterior este obligatorie numai in cazul primei categorii de actiuni, in timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter in baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In al treilea rand, solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu incalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
Relevanta in aceasta privinta este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, in care s-a conchis in sensul ca *este contrar dreptului european ca o instanta nationala sa respinga sau sa admita doar in parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecinta a platii impozitului pe profit... pentru simplul motiv ca acestea nu au solicitat autoritatii fiscale beneficiul regimului fiscal... si ca nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispozitia lor pentru a contesta refuzurile autoritatilor fiscale, prin invocarea prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar, in conditiile in care legislatia nationala refuza... beneficiul regimului
In fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plange de incalcarea drepturilor sale.
In ce priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Ilfov, considera instanta ca este neintemeiata si va fi respinsa pe cale de consecinta caci aceasta parata sta in judecata in reprezentarea AFP Oras Voluntari, aspect rezultat din cuprinsul intampinarii .
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei ANAF fata de prevederile H.G.520/2013, constata instanta ca aceasta parata este un organ al administratiei publice centrale si nu este emitentul deciziei de stablire a taxei de poluare contestata.In consecinta, se va admite aceasta exceptie si se va respinge cererea formulata impotriva acestui parat, ca fiind formulata impotriva unei persoabe fara calitate procesual pasiva.
P. aceste motive, instanta va admite cererea.
Va dispune anularea deciziei de calcul a taxei d epluare nr._/24.05.2011, ca nelegala.
Va obliga pârâta Admin. Finantelor Publice Ilfov să restituie reclamantului suma de 12.913 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă, de la momentul platii taxei, conform chitantei, respectiv 26.05.2011 si pana la efectiva restituire, in temeiul Deciziei I.C.C.J. nr. 24/14.11.2012 si jurisprudentei CJCE- cauza I..
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei fondului pentru Mediu, apreciaza Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata AFP Ilfov, desi aflata in culpa procesuala, nu are dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garantie, care este un tert in relatie cu reclamanta. Imprejurarea ca prev. OUG50/2008 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la Administratia F. pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si institutia de mediu.
Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 60-63 din C..
In temeiul prev. art. 274 din C. va obliga pârâta aflata in culpa procesuala la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în valoare de 46 lei reprezentand taxa tb. si tb. judiciar si va lua act ca onorariul avocatului se solicita pe cale separata.
RECURSUL
Parata Administrației Finanțelor Publice a orașului Voluntari a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administratia F. pentru Mediu.
S-a mai aratat ca instanta trebuia sa admita cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta a afirmat ca dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat. Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, a inlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Dispozițiile art.l-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului de instituire a comunității europene prevăd: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
A..2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunității Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de prima inmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor inmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima inmatriculare auto, din România este discriminatorie, argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute intrucat regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in România.
De asemenea, in cazul in care suntem in prezenta acelorași specificații tehnice, legislația noastră prevede plata unei taxe de inmatriculare in România in același cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția interna sau din cele produse in spațiul comunitar.
Astfel, argumentele invocate sunt neîntemeiate, intrucat legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, instanța ar trebui sa stabilească prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizam ca principiul " poluatorul plătește ", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de inmatriculare.De altfel, a institui obligativitatea plații taxei de prima inmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la rândul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spațiul comunitar.F. de cele menționate mai sus, obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constituție, si cea speciala, prevăzuta de art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești. Totodată, trebuie reținut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligația plații taxei de prima inmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara del proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene. Mai mult decât atat potrivit art.126 alin.2 din Constituția României" Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata sunt prevăzute numai prin lege."
Astfel nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima inmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința. Avind in vedere ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv art.2141 Cod fiscal suma nu poate fi restituita.
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedura fiscala, „impotriva actelor administrative-fiscale, reclamanta poate formula contestație la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus menționat arata ca formularea contestației nu inlatura dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instanței.
Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua cai:
-fie petenta se adresează cu o contestație organelor administrativ -fiscale, in condițiile arătate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca in fata instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației;
- fie, daca nu optează pentru formularea unei contestații in fata organului fiscal, atacata in fata instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozițiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce privește dispozițiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile."
Instanța a dispus in mod greșit anularea actului administrativ - Decizia de calcul a Taxei de poluare nr._/24.05.2011, intrucat reclamanta nu a urmat procedura plângerii prealabile impotriva actului administrativ fiscal menționat, in condițiile art 7 din legea nr 554/2004. Astfel, solicitarea de anulare a Deciziei de calcul a Taxei de poluare nr_/24.05.2011 formulata de către reclamanta la data de 07.01.2013 are caracter formal, fiind făcuta mult peste termenul prevăzut de art 7 din legea nr 554/2004, respectiv, 30 de zile de la data comunicării actului (si nu mai mult de 6 luni de la emiterea actului, in situația existentei unor motive temeinice ).
In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).Totodata, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a)documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d)certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4)Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi.
4. Cu privire la obligarea AdministratieiFinantelor Publice a orașului Voluntari prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București la plata dobânzii legale, arăta ca sentința este netemeinica si nelegala.
Dispozițiile art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, prevăd:
„ (3) In toate celelalte cazuri dobânda legala se stabilește la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%"
Aceste prevederi nu se aplica in prezenta speța, având in vedere dispozițiile art.10 din O.G. nr.13/2011 potrivit cărora:
"Dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de banei, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C.-SA, de organizațiile cooperatiste de credit si de Ministerul Finatelor Publice, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice".
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "P. sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Astfel, nici una dintre condiții nu este indeplinita in cauza, respectiv cererea nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistand nici titlul de creanța.
In drept, recurenta a invocat pe. art.304 pct.9 Cod de procedura civila, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr.157/2005, Constituția României. Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei « In conformitate cu dispozițiile art.242 alin.(2) din Codul de procedura civila, pentru cazul in care nu ne vom putea prezenta la termenul cand se va soluționa cauza, solicitam si judecarea in lipsa.
Intimata-reclamanta S.C. C. A. S.R.L. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat siobligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
CURTEA
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta constata urmatoarele:
Este adevarat ca potrivit art.1 din OUG nr.50/2008 taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de chematul in garantie Administratia F. pentru Mediu, dar potrivit art.5, alin.1 si 2 din acelasi act normativ, taxa se calculeza, se stabilieste si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, adica de parata.
Rezulta astfel, ca parata are calitatea de mandatar legal al Administratiei F. pentru Mediu, putand raspunde fata de reclamant pentru depasirea limitelor mandatului, prin emiterea unor acte nelegale.
In consecinta, instanta de fond a respins in mod legal exceptia ca neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra fondului cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Autovehiculul achizitionat de reclamanta a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 09.06.2005.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamanta a fost nevoita sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 12.913 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizie.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamanta a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantei trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 09.06.2005 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania.
Or, in data de 09.06.2005, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data emiterii deciziei, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantei (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 09.06.2005-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 09.06.2005, este evident mai mica decat taxa de 12.913 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamant in baza art.117, alin.1, lit.a C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 12.913 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare.
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta asupra cererii de chemare in garantie, Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta si-a motivat solutia de respingere a cererii de chemare in garantie pe inexistenta unei obligatii legale care sa fundamenteze obligatia Administratiei F. pentru Mediu de a garanta indeplinirea de catre organul fiscal a obligatiei de restituire a taxei catre contribuabil.
Curtea constata insa ca o astfel de obligatie legala exista, ea fiind reglementata de Ordinul comun nr.490/407/29 martie 2013 emis de Ministerul Mediului si Schimbărilor Climatice si Ministerul Finanțelor Publice si publicat în Monitorul Oficial nr. 175 din 29 martie 2013.
Astfel, capitolul II al ordinului de mai sus reglementeaza procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, precum și cheltuieli bănești stabilite de aceste instanțe și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită.
Potrivit art.5.1 din Ordin, contribuabilul care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbru de mediu pentru autovehicule, a cheltuielilor bănești stabilite de aceste instanțe, precum și a oricăror altor cheltuieli ocazionate de executarea silită va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.
Potrivit art.5.5 din Ordin, sumele de restituit stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa/timbrul virată/virat la bugetul F. pentru mediu, după caz.
Se observa ca leguitorul face o distinctie intre taxa speciala de inmatriculare reglementata de art.214 ind.1-art.214 ind.3 C.fiscal in perioada 01.01._08 care a fost virata in bugetul statului si ca atare se restituie din acelasi buget si taxa pe poluare/taxa pe emsiile poluante/timbrul de mediu reglementate de OUG nr.50/2008, Legea nr.9/2012 si OUG nr.9/2013 in perioada 01.07.2008-zi care au fost virate in bugetul F. pentru mediu si ca atare se restituie din acelasi buget.
Cum in speta este vorba despre o taxa pe poluare, rezulta ca restituirea ei sa va face in din bugetul F. pentru mediu.
In ceea ce priveste procedura concreta de virare a sumelor din acest buget, devine aplicabil art.5.5 din Ordin care mentioneaza ca se va aplica procedura prevăzută la pct. 2.5 - 2.25 din acelasi ordin.
In speta, intereseaza in special prevederile art.2.13-2.14 din ordin.
Astfel, potrivit art.2.13., restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și plata dobânzilor aferente se fac de la bugetul F. pentru mediu, din contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor persoane fizice sau juridice, în contul bancar indicat de către contribuabil prin cererea sa de restituire ori în numerar, după caz, cu încadrarea în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule".
Potrivit art. 2.14., in situația în care sumele prevăzute la pct. 2.13 nu se încadrează în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", unitățile Trezoreriei Statului vor solicita în scris Trezoreriei Statului Sector 6, pe baza unei adrese aprobate de conducătorul unității, transferarea în contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), a sumei necesare efectuării compensării/restituirii. Trezoreria Statului Sector 6 va vira suma astfel solicitată, din contul 74.16.10.09 "Veniturile F. pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală al Administrației F. pentru Mediu, în termen de maximum două zile lucrătoare de la primirea adresei de la unitatea Trezoreriei Statului, cu încadrarea în disponibilitățile bugetului F. pentru mediu. Trezoreria Statului Sector 6 anexează la extrasul contului 74.16.10.09 "Veniturile F. pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule" care se eliberează Administrației F. pentru Mediu copii ale cererilor primite de la unitățile Trezoreriei Statului și copii ale ordinelor de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) prin care s-a efectuat viramentul în contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_).
Desigur, potrivit textelor de mai sus, virarea sumelor necesare din contul Administratiei F. pentru Mediu in contul organului fiscal se face din oficiu de catre Trezoreria sectorului 6 Bucuresti, la care este deschis acest cont, fara a mai fi necesar ca Administratia F. pentru Mediu sa aprobe cererile de virare a sumelor formulate de organul fiscal.
Aceasta imprejurare nu este insa de natura a schimbe titularul contului din care se vireaza sumele si nici titularul obligatiei de virare, in ambele cazuri titularul fiind Administratia F. pentru Mediu, doar executarea in concret a obligatiei de virare a sumei realizandu-se prin Trezoreria sectorului 6 Bucuresti care actioneaza astfel ca un mandatar legal.
Ca atare, tinand seama de cele de mai sus si de asemenea pentru a preintampina eventuale opozitii ale Administratiei F. pentru Mediu la virarea sumelor, instanta apreciaza ca se impunea admiterea cererii de chemare in garatie si obligarea Administratiei F. pentru Mediu la plata catre parata a sumei de 12.913 lei.
In consecinta, instanta va admite recursul si va modifica sentinta in parte, in sensul admiterii cererii de chemare in garantie, cu mentinerea celorlalte dispozitii din sentinta.
In baza art.274 C.pr.civila, instanta va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimata-reclamanta, in cuantum de 1.000 lei, reprezentand onorariu avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administratia Judeteana a Finantelor Publice Ilfov (fosta Administrația Finanțelor Publice a Orasului Voluntari), prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței civile nr.4467 din 17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. C. A. S.R.L, și intimata pârâtă chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâta Administratia Judeteana a Finantelor Publice Ilfov (fosta Administrația Finanțelor Publice a Orasului Voluntari), prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a sumei de 12.913 lei.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă recurenta-parata la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1.000 lei, onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.J. –2 ex./2014
Tribunalul București – Secția C. – jud. L. G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7185/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 18/2014.... → |
|---|
