Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 18/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 1056/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18.12.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE Z. G. L.
JUDECĂTOR Ș. A.
JUDECĂTOR U. D.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă D. D. împotriva Sentinței civile nr. 2437 pronunțată la data de 01.04.2014 de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE; această din urmă autoritate având și calitatea de chemat în garanție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta – reclamantă – prin avocat L. S. D., cu împuternicire avocațială la fila 4 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 27.11.2014, respectiv 28.11.2014, întâmpinări formulate de cele două autorități publice intimate la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; la întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă UINIVERSITATEA S. HARET anexându-se și un set de înscrisuri, menționate în cuprinsul întâmpinării; inclusiv practică judiciară a instanțelor, în spețe similare, ambele întâmpinări fiind comunicate recurentei – reclamante și intimaților – pârâți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele 64, 67-69 dosar.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului, constată că s-a omis a se cita recurenta – reclamantă cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 2 lei – taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, conform dispozițiilor Legii taxelor de timbru nr. 146/1997, aplicabilă în speța de față.
Apărătorul recurentei – reclamante solicită instanței a amâna pronunțarea hotărârii pentru a face dovada achitării acestei taxe de timbru pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere, fără a se mai acorda un nou termen de judecată.
Pe fondul recursului, nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând admiterea acestuia, casarea / modificarea hotărârii de fond, ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, cât și obligarea pârâtului M. Educației Naționale, prin Ministru, să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere, precum și la recunoașterea diplomei de licență.
Solicită a se avea în vedere și practica judiciară, constantă, în astfel de spețe.
Apreciază că, atâta timp cât U. S. Haret, era acreditată să funcționeze, nu era nevoie de o acreditare pe fiecare formă de învățământ, fiind vorba de învățământul la distanță. Mai mult de atât, solicită a se constata că partea pe care o reprezintă a susținut examenul de licență în cadrul Universității S. Haret din B. – Facultatea de Științe Juridice și Administrative B., care era acreditată să funcționeze și pentru cursurile de zi.
Totodată, solicită a se avea în vedere și poziția procesuală a intimatei – pârâte U. S. HARET, exprimată în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, instituție ce este de acord cu admiterea acțiunii precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și, totodată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei – reclamante să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15, lei, pe cererea de recurs și, eventual, pentru a se formula de către părți și a se depune la dosar Concluzii scrise, pe fondul recursului, urmează a amâna pronunțarea, pentru data de 22.12.2014, în cunoștința acestuia, prezent la dezbateri.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei – reclamante să timbreze cererea de recurs cu suma de 2 lei – taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997, aplicabilă în speța de față și, eventual, pentru a se formula de către părți și a se depune la dosar Concluzii scrise, pe fondul recursului, urmează a,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 22.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Z. G. L. Ș. A. U. D.
GREFIER
M. LUCREȚIA
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9564
Ședința publică de la 22.12.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE Z. G. L.
JUDECĂTOR Ș. A.
JUDECĂTOR U. D.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de recurenta - reclamantă D. D. împotriva Sentinței civile nr. 2437 pronunțată la data de 01.04.2014 de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE; această din urmă autoritate având și calitatea de chemat în garanție.
Se învederează de către grefierul de ședință depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 19.12.2014 din partea recurentei – reclamante D. D. a chitanței de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum s-a dispus de către instanță.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei – reclamante să timbreze cererea de recurs cu suma de 2 lei – taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, conform dispozițiilor Legii nr. 146/1997, aplicabilă în speța de față și, eventual, pentru a se formula de către părți și a se depune la dosar Concluzii scrise, pe fondul recursului, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2437/1.04.2014 pron. de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. D., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, .. 13 și pârâtul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
În motivare, tribunalul a reținut, asupra excepției lipsei calității procesuale active, în susținerea căreia pârâtul arată că procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particular acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A. – Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective, că reclamanta, în calitate de absolventă a Universității „S. Haret”, a formulat o cerere administrativă în scopul de a obține eliberarea diplomei de licență, astfel că are calitate procesuală activă conform art.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, cercetarea dreptului a cărui recunoaștere se pretinde fiind o chestiune de fond, iar nu de legitimare procesuală.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a urmat în perioada 2006-2009 cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București din cadrul USH și a absolvit studiile universitare de licență la specializarea Administrație Publică, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, așa cum reiese din contractele de studii, chitanțele de plată a taxelor anuale și din adeverința eliberată de pârâtă, depusă atașat acțiunii (fila 4 dosar C.).
Cât privește forma de învățământ urmată, aceasta a fost învățământ la distanță (ID), potrivit mențiunilor din contractele anuale de studii de la dosar (filele 10-19).
Prin Legea nr.443/2002 a fost înființată U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Pe durata studiilor universitare urmate de reclamantă, în conformitate cu hotărârile de guvern în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență (pct.6 din anexele la HG nr.1609/2004, HG nr.676/2007, HG nr.635/2008), pârâta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri pentru specializarea absolvită de reclamantă la forma de învățământ ID.
Nu pot fi primite susținerile formulate în cauză în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate doar întrucât universitatea pârâtă avea învățământ de zi autorizat sau acreditat.
Este adevărat că art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. Așadar, legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Nu era însă suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ ca instituția respectivă să aibă organizate cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare/autorizare provizorie. Existența acreditării pentru forma de învățământ la zi creează doar o vocație, nu un drept de a organiza și forma de învățământ cu frecvență redusă/la distanță.
Potrivit art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
La art.92 alin. 3 lit. c) din Legea nr.84/1995 se prevede că autonomia universitară se realizează, printre altele, prin proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de învățământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu.
Conform art.17 din HG 1011/2001 procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii 88/1993 republicată, această lege fiind abrogată și înlocuită de OUG nr.75/2005.
Potrivit OUG nr.75/2005, art.29 alin.3, în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. În alin. 4 al aceluiași articol se prevede că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă - alături de drepturile prevăzute la lit. a) - și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire.
La art.1.6 din Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referință și lista indicatorilor de performanță a Agenției Române de asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS), aprobată prin HG nr.1418/2006 și care s-a aplicat începând cu anul universitar 2006-2007, se arată că un program de studii/specializare constă în totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizarea efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare. Programele de studii se diferențiază în funcție de (a) nivelul calificării universitare: licență, master, doctorat; (b) forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.; (c) domeniul de specializare a cunoașterii, conform cu diviziunea academică a cunoașterii și cu diviziunea profesională a muncii.
Din coroborarea dispozițiilor Legii nr.84/1995 cu cele ale HG nr.1011/2001, ale OUG nr.75/2005 și ale Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 rezultă, pe de o parte, că învățământul la distanță (ID) sau cu frecvență redusă (FR) poate fi organizat doar de instituțiile de învățământ superior care au și cursuri de zi pentru specializarea respectivă, iar pe de altă parte că acreditarea trebuie obținută nu doar pentru forma de zi, ci și pentru celelalte.
Prin prevederile art.60 alin.1 din Legea învățământului nr.84/1995 legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi. Scopul normei este acela de a impune indirect o interdicție de a organiza cursuri la ID și FR universităților care nu au organizate cursuri de zi la specializarea respectivă, iar nu exonerarea instituției de învățământ superior de obligația de a supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării, în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006, și celelalte programe de studii. Cu alte cuvinte, calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii legale de acreditare/autorizare.
Cât privește invocarea de către reclamantă a art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995, această normă nu poate fi considerată incidentă în cazul formelor de învățământ organizate și parcurse în afara prevederilor legale referitoare la acreditare/autorizarea provizorie. În text se face vorbire de echivalența diplomelor și certificatelor de studii emise de instituțiile de învățământ superior pentru diferite forme de învățământ, dar cu condiția inserată expres în corpul normei ca aceste acte să fie eliberate în condițiile legii. Cu alte cuvinte, sunt conferite aceleași drepturi, indiferent de forma de învățământ absolvită, pentru absolvenții unor programe de studii autorizate/acreditate.
Sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora reclamanta este îndrituită să îi fie eliberate diploma de licență și suplimentul la diplomă întrucât, după susținerea examenului de licență, a primit o adeverință în acest sens.
Completarea adeverințelor de studii de către universitate pentru absolvenții săi, imediat după susținerea examenului de licență, conform art.38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea cursurilor de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din același regulament, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile art.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru a fi obligați pârâții la emiterea vreunui act sau la efectuarea vreunei operațiuni administrative ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamantei de a deține și de a-i fi recunoscută valabilitatea unei diplome de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
Cererea de chemare în garanție a M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) formulată de pârâta USH a fost respinsă în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care partea nu a căzut în pretenții și ținând cont de considerentele de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. D., invocând dispozițiile art. 304 C.pr.civ., arătând în esență că studiile au fost desfășurate în condițiile legii, și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Intimata U. S. Haret a depus întâmpinare (f. 35 și urm.) prin care a solicitat deopotrivă admiterea recursului, a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Intimatul M. Educației Naționale a depus întâmpinare (f. 30 și urm.), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ., întrucât instanța de fond, respingând ca neîntemeiată acțiunea, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Se constată, în primul rând, că instanța de fond nu a fost învestită a analiza împrejurarea dacă facultatea (inclusiv specializarea și forma de învățământ) absolvită de intimatul-reclamant a fost acreditată sau autorizată provizoriu, astfel încât susținerile recurentului cu privire la acest aspect exced cadrului procesual de față.
În al doilea rând, Curtea constată că recurenta-reclamantă a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității S. Haret a susținut și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, eliberându-i-se adeverința nr. 484/8.07.2009.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, respectiv . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimaților-reclamanți de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului acestora, lipsindu-i formularele tipizate.
Din cuprinsul corespondenței dintre recurent și intimata U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de recurenta-reclamantă, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși recurentul MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care intimatul-reclamant a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de intimatul-reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține recurentul-chemat în garanție MEN.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție-Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță ÎCCJ a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În același sens s-a pronunțat de altfel recent Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 7/2014, prin care s-a statuat că ,, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei U. "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013).
Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ˮ
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum intimaților-reclamanți le-au fost eliberate adeverințe de licențiat, necontestate, aceștia au dreptul a le fi eliberate diplomele de licențiat și suplimentul de diplome, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În acest context, Curtea apreciază că refuzul MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.1 C. și al art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, va fi admis recursul, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, a admiterii în parte a cererii și pe fond, a obligării pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, precum și a obligării pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, având în vedere că, în lipsa unui recurs principal al intimatei-pârâte U. S. Haret, Curtea nu a fost învestită cu critici referitoare la soluționarea cererii de chemare în garanție, recurenta-reclamantă neavând posibilitatea de a formula astfel de critici în locul titularului cererii de chemare în garanție.
Va respinge cererea de obligare a pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata penalităților, acestea putând fi aplicate doar în etapa executării silite, conform art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004.
Va respinge cererea intimatei U. S. HARET de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere că recursul reclamantului a fost admis, iar intimata nu a declarat ea însăși recurs în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă D. D. împotriva Sentinței civile nr. 2437 pronunțată la data de 01.04.2014 de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE; această din urmă autoritate având și calitatea de chemat în garanție.
Modifică în parte sentința recurată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține în rest sentința.
Respinge cererea intimatei U. S. HARET de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Z. G. L. Ș. A. U. D.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.L.G.Z.
JUD. FOND B. S. - Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8199/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8078/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
