Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 2632/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2632/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 3152/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2632
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.10.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul M. A., având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al securității - OUG nr. 24/2008”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin consilier juridic T. G.-C., cu delegație la fila 8 din dosar și pârâtul, prin avocat I. M., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la data de 30.06.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare, după care,
Curtea comunică avocatului pârâtului răspunsul la întâmpinare.
La interpelarea Curții, părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte înscrisuri de administrat în afara celor de la dosarul cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic al reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, considerând că sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea calității de lucrător al Securității în cazul domnului M. A., care a deținut gradul de locotenent, respectiv locotenent major în cadrul Direcției a III-a și în această calitate a desfășurat acțiuni, prin care a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, expuse pe larg în cadrul acțiunii.
Avocatul pârâtului solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008. Domnul M. A. a avut gradul de locotenent, ulterior locotenent major în cadrul Direcției a III-a în toată perioada vizată, dar prin toate măsurile propuse sau prin activitățile întreprinse de acesta nu au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. La aprecierea actelor de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța să aibă în vedere reglementările în vigoare la acel moment, ținând cont de legislația și obiectivele sociale. Activitățile desfășurate de către pârât la momentul respectiv reprezentau atribuții de serviciu care rezultau din lege, iar ordinele militare primite conform regulamentelor în vigoare, au fost îndeplinite pentru aplicarea legii și nu în nume personal de către acesta. Calitatea de lucrător al securității în înțelesul OUG nr. 24/2008 trebuie raportată concret la actele și faptele pârâtului. Mai arată că activitatea lucrătorilor securității ar trebui abordată ca o activitate de tip militar, supusă ordinelor și regulamentelor militare, bazate pe depunerea jurământului către țară.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la viața privată prin culegerea de informații din mediul personal, arată că informațiile culese erau considerate de interes pentru securitatea statului. O culpă a serviciilor secrete o reprezintă, nu obținerea și deținerea acestor informații, ci divulgarea acestora către persoane neautorizate.
Cu privire la încălcarea dreptului la inviolabilitatea corespondenței și a convorbirilor telefonice, arată că interceptarea convorbirilor unor persoane a constituit întotdeauna un mijloc specific al muncii de informații folosit de toate serviciile secrete. Afirmațiile conform cărora au fost abuzive activitățile de interceptare a convorbirilor, fără ca organele de securitate să fi obținut autorizarea organului judiciar competent, sunt fără suport, deoarece în perioada respectivă nu exista modalitatea de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București-SCAF, reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul M. A., născut la data de 22.03.1928, în ., fiul lui G. și F..
Motivele acțiunii sunt următoarele:
În fapt, prin cererea nr. P 3468/10/15.03.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul C. D. D. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în dosarul nr. I 2549 (cotă C.N.S.A.S.), solicitat în temeiul legii de către domnul C. D. D., pârâtul figurează în volumul 1 la filele 223, 227, 228, 229, 230, etc.
De asemenea, prin cererea nr. P 1924/11/12.05.2011 adresată C.N.S.A.S. de domnul U. S. V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în dosarul nr. I 2859 (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către domnul U. S. V., pârâtul figurează în volumul 1 la filele 1, 3, 129, etc.
Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2936/21.11.2013, precum și al înscrisurilor pe care le atașează acțiunii M. A., având gradul de locotenent și respectiv, locotenent major în cadrul Direcției III (1960, 1963, 1964), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost lider al Partidului Social Democrat și ulterior al Partidului Social Democrat Independent cu scopul de a stabili dacă „împreună cu alte elemente, nu încearcă să treacă la crearea unei conduceri ilegale a PSDI pentru a desfășura activitate subversivă sau a restabili legături prin legațiile țărilor capitaliste și alte canale cu fruntași PSDI care se află fugiți în străinătate".
Astfel, pârâtul a dirijat surse din legătura personală a domniei sale, respectiv sursele „D. I." și „M." să obțină informații privind viața privată a urmăritului, poziția acestuia față de politica regimului și a anturajului său:
>„Pentru viitor, agentul a primit sarcina să-l contacteze pe M.N., fost social-democrat de dreapta; în discuțiile ce le va purta cu acesta, să-i stabilească atitudinea prezentă și în mod mai concret, legată de ultimele evenimente interne și internaționale. LI (I 2549, vol. 1, f. 223 );
>„R.D., fost secretar general administrativ al PSDI, în prezent urmărit prin acț. de grup. /.../ Pentru viitor, agentul a primit sarcina de a menține legătura cu el în scopul de a-l apropia și a putea să stabilească în discuții atitudinea prezentă".
(I 2549, vol. 1,f. 229);
>„Pentru viitor agentul a primit sarcina de a menține legătura în continuare cu R.D., în scopul de a se vedea dacă acesta se menține sub rezervă în discutarea unor probleme cu caracter politic". (I 2549, vol. 1, f. 230-2
Persoana pe lângă care au fost dirijați agenții
Față de măsurile aplicate de către pârât, printre altele, subliniază că, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri ca cele citate anterior, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viata de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
De asemenea, pârâtul, în calitate de locotenent în cadrul Direcției III, a participat activ la supravegherea unui fost secretar din cadrul Partidul Social Democrat Independent, în urma semnalării că „intenționează să desfășoare activitate dușmănoasă pe linia PSDI și se manifestă dușmănos". În procesul verificării, s-au obținut informații despre persoana urmărită că întreține legături cu „fruntașii PSDI", făcându-se propunerea de către pârât, de preschimbare a dosarului de verificare nr. 4229 în dosar individual. În acest sens, verificarea celui în cauză urmând să stabilească „dacă U.A. a trecut la vreo activitate concretă împreună cu cine, în ce scop, cu care din fruntașii PSDI întreține legături și în prezent". în Planul de măsuri, întocmit și semnat de pârât la data de 16.03.1960 se propuneau următoarele măsuri:
>„Vom lua măsuri de dirijare în continuare a agentului
>Prin agentul
>Tot în vederea stabilirii activității dușmănoase pe care o desfășoară U.A. și a stabili persoanele cu care întreține relații prin corespondență - îi vom pune sub interceptare corespondența pe timp de 45 zile" (I 2859, voi. 1, f. 129-129v).
Din toate documentele arătate mai sus se poate observa implicarea ofițerului în acțiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Față de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
Conchide că pârâtul, prin activitățile desfășurate, în cadrul celor două spețe a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.
Astfel, îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofițerul a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite, să furnizeze informații despre anturajul și comentariile acesteia.
În concluzie, opinează că activitățile desfășurate de către domnul M. A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată:
>dreptul la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;
>dreptul la libera exprimare prevăzut de art. 85 din Constituția României din 1952, coroborat cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;
>dreptul la libertatea de asociere prevăzut de art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;
Pentru argumentele prezentate anterior, consideră că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității".
Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1.Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.
Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, așa cum am mai precizat, domnul M. A. a avut gradul de locotenent (1960) și, respectiv, locotenent major (1960,1963,1964) în cadrul Direcției III.
2.În calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior. Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată.
În drept, art. 1 alin. 7, alin. 8, art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5 și art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile articolului 194 al Codului de Procedură Civilă.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:
1.Nota de Constatare nr. Dl/1/2936/21.11.2013, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.;
2.Dosarul I 2549 (cotă C.N.S.A.S), voi. 1, f. 2-3, 223, 227, 228, 229, 230-231;
3.Dosarul I 2859 (cotă C.N.S.A.S.), voi. 1, f. 1-2, 3-5,129-129v;
4.Cererea de verificare nr. P 3468/10/15.03.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul C. D. D.;
5.Cererea de verificare nr. P 1924/11/12.05.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul U. S. V.;
6.Delegația de reprezentare în instanță a C.N.S.A.S.
Pârâtul M. A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductiva CNSAS a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care sa se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității in ceea ce îl privește pe dl. M. A..
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat ca paratul a avut gradul de locotenent (1960) si locotenent major (1960,1963,1964) in cadrul Direcției III. In aceasta calitate, in contextul supravegherii unui fost secretar din cadrul Partidului Social Democrat Independent, a procedat la dirijarea rețelei informative pe lângă acesta.
În acest context, se arata ca simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința si acordul acestora, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale constituia o îngrădire a dreptului la viata privata, a dreptului la libera exprimare si a dreptului la libertatea de asociere prevăzute de legislația in vigoare la acea data.
Cererea este neîntemeiata întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art.2 lit. a) din OUG nr.24/2008 cu modificările si completările ulterioare.
Într-adevăr, dl. M. A. a avut gradul de locotenent si ulterior, locotenent in cadrul Direcției III in perioada vizata, dar prin toate masurile propuse sau întreprinse de acesta nu au fost suprimate drepturi si libertăți fundamentale ale omului.
La aprecierea "actelor de încălcare a drepturilor si libertăților fundamentale" urmează a fi avute in vedere reglementările in vigoare la acel moment, ținând cont de legislația și obiectivele sociale.
Astfel, activitățile desfășurate de către dl. M. A. la acel moment reprezentau atribuții de serviciu care rezultau din lege, iar ordinele militare primite conform regulamentelor în vigoare au fost îndeplinite pentru aplicarea legii și nu în nume personal.
Solicitarea constatării calității de „lucrător al Securității" vizează, conform acțiunii CNSAS, următoarele două aspecte, întemeiate prin invocarea prevederilor art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008:
a)existența calității de ofițer sau subofițer a! Securității, cu precizarea gradelor și funcțiilor deținute în anumite perioade, corespunzătoare documentației CNSAS;
b)stabilirea, de către instanță, a faptului că aceștia au desfășurat, în perioadele respective, activități prin care au suprimat ori au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Apreciează că, prin acest demers juridic, care declarativ ar viza doar o formă de răspundere morală, se urmărește în fapt obținerea unor hotărâri judecătorești care să constate vinovăția lucrătorilor Securității pentru desfășurarea de „activități prin care s-au suprimat oh îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului" (art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008).
Ca urmare, hotărârile judecătorești privind constatarea calității de „lucrător al Securității", în înțelesul O.U.G. nr. 24/2008, pot antrena consecințe nefaste asupra acestora, inclusiv de ordin juridic.
Aceste consecințe legale se produc ori se pot produce, în condițiile în care Decizia Curții Constituționale nr. 218/2007 stabilea că „Legea nr. 187/1999 nu instituie vreo formă de răspundere juridică /.... / ea nefăcând decât să stabilească tipurile de activități și categoriile de persoane referitoare la care opinia publică are dreptul de a obține informații prin intermediul procedurii reglementate de lege", concluzii care ar trebui să fie valabile și pentru O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 293/2008.
În analiza acțiunilor CNSAS de constatare în justiție a calității de „lucrător al Securității și - în consecință - de „poliție politică", ar trebui luate în considerare următoarele argumente de ordin juridic și profesional: calitatea și constatarea calității de „lucrător al Securității" trebuie stabilită, identificată și analizată/privită din punctul de vedere al actelor materiale și a activității de tip militar, supusă regimului ordinelor și regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar și structurată pe o ierarhie și acte de comandă, nesupuse jurisdicției de contencios administrativ.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. a actul de comandament cu caracter militar drept actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar.
Totodată, la art. 5 pct. 1 lit. a stipulează că nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament cu caracter militar și cele care privesc apărarea securității naționale.
Calitatea de „lucrător al Securității", în înțelesul O.U.G. nr. 24/2008, trebuie raportată la acte și fapte concrete/acțiuni sau activități ce au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, acte ce trebuie să fie, să existe în timp, să fie executate de pârâtul din acest dosar, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.
Apreciază ca se aduce o încălcarea gravă a principiului prezumției de nevinovăție pentru lucrătorii Securității.
Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/_ lasă loc la o interpretare abuzivă, în sensul de a se pune semnul egalității între calitatea de lucrător al Securității, pe de o parte, și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pe de altă parte. Din modul în care este formulat textul rezultă că este lucrător al Securității persoana care:
-a avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989;
-a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În același timp, art. 2 al O.U.G. creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a se stabili vreo formă de vinovăție. Prevederile respective nu iau în considerare faptul că ofițerii au desfășurat activități în cadrul atribuțiilor de serviciu, acestea fiind înscrise în actele normative din etapa respectivă, ca atribuții ale instituției, ale unității și ale postului pe care erau încadrați, făcând parte din metodologia de lucru caracteristică tuturor serviciilor de informații.
În plus, prin semnificația dată termenilor și expresiilor din art. 2 al ordonanței, se induce ideea prezumției de vinovăție colectivă pentru toți lucrătorii fostei Securități ca urmare a apartenenței la această structură, fapt de natură să aducă prejudicii demnității și integrității unor persoane nevinovate, inclusiv posibile prejudicii de ordin material.
Astfel, se încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituția României, potrivit cărora „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", aceasta fiind înlocuită cu prezumția de vinovăție colectivă, ceea ce contravine, în mod evident, prevederilor constituționale menționate.
De asemenea, ar trebui ținut cont de caracterul special al activității informativ-operative, ceea ce presupune ca activitatea lucrătorilor Securității trebuie abordată ca o activitate de tip militar, supusă ordinelor și regulamentelor militare, bazată pe depunerea unui jurământ și desfășurată într-o instituție structurată pe o ierarhie bine delimitată și bazată pe acte de comandă, nesupuse jurisdicției de contencios administrativ.
Nici unul din pârâții din aceste dosare nu contestă calitatea de ofițer cu grad militar a fostului Serviciu de Informații structurat în fostul DSS din subordinea M.I. Toți au devenit ofițeri în urma unor cursuri de lungă durată în școli militare și au devenit ofițeri avansați în grad militar după susținerea unor examene profesionale și chiar psihologice, fiind numiți în teritoriu sau în structuri centrale pe bază de ordine militare.
În calitate de militari, cadrele de informații se conformau prevederilor Statutului corpului ofițerilor, Statutului corpului maiștrilor militari și Statutul corpului subofițerilor, aprobate, care prevedeau obligația cadrelor militare să fie loiale și devotate statului român, să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor.
Ca orice serviciu de informații, DSS era organizat având la bază legi sau decrete ale Consiliului de Stat, iar activitatea specifică era reglementată strict prin ordine scrise de linie ale ministrului de interne, care aveau caracter strict secret.
Activitățile specifice ale serviciilor de informații de pretutindeni și de oricând au fost și sunt strict secrete și confidențiale, se desfășoară în deplină conspirativitate, fără publicitate sau măsuri de atenționare pentru cei vizați.
Securitatea comunistă era abilitată cu toate competențele specifice unui serviciu de informații statal, respectiv anti-diversiune, anti-spionaj, anti-terorism și informații externe. Cu toate că activitatea informativ-operativă era organizată pe linii de muncă (interior și exterior) și profilele de muncă (informații interne, contrasabotaj, contraspionaj, antiterorism - în interior), între liniile și profilele de muncă existau multe interferențe. Un caz lucrat pe profil de informații interne sau contraspionaj avea deseori conexiuni cu servicii de spionaj străine. La fel, în multe cazuri lucrate de contraspionaj, finalitatea vizată o reprezenta influențarea de către servicii de informații străine a unor cetățeni români de a se antrena în acțiuni de diversiune politică sau economică, fapte de competența profilelor „informații interne" și „contrasabotaj".
Pentru clarificarea suspiciunilor existente în multe din dosarele de urmărire informativă, erau folosite surse umane de informații din legătura mai multor profile. În încercarea de a se apăra în instanță, foștii lucrători ai Securității, sunt puși în fața unei duble restricții. Pe de o parte, educația informativă le interzice divulgarea identității unor surse de informații, iar pe de altă parte nu vor putea face trimiteri la unele aspecte concrete informativ-operative deoarece ele constituie în continuare secret de stat sau divulgarea lor ar putea antrena consecințe negative - și după 20-30 de ani - pentru interesele statului și siguranța națională.
Nu poate fi omisă nici posibilitatea ca multe cadre de informații, crescute și formate în spiritul protejării totale a secretului mijloacelor și metodelor activității informativ-operative, pentru nedivulgarea cărora au depus un jurământ solemn, să nu fie dispuse să le divulge nici măcar pentru apărarea lor. Cred că ar trebui cunoscut și faptul că la trecerea în rezervă, cadrele de informații din România și de pretutindeni semnează un angajament prin care se obligă să nu divulge datele secrete de stat ori de serviciu de care au luat la cunoștință în procesul muncii.
În ceea ce privește caracterul legal al activităților informativ-operative desfășurate de cadrele Securității, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24 din 10 martie 2008, validată prin Legea nr. 293/28 noiembrie 2008, cu unele modificări și completări, reține în sarcina „lucrătorilor Securității" acuzația că, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în perioada 1945-1989, au desfășurat activități prin care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului (art. 2, lit. a).
C. legal este foarte important și, în ultimă instanță, singurul care poate constitui temei pentru stabilirea unei responsabilități individuale: cadrele de informații pot fi trase la răspundere pentru faptele lor profesionale doar în măsura în care au încălcat legea ori au aplicat-o abuziv. Pentru faptul că legislația care guverna activitatea informativ-operativă a fost, în anumite perioade și pe anumite segmente, excesivă ori represivă, responsabilă este clasa politică care a elaborat-o.
În abordarea cadrului legal al activității de informații trebuie să pornim de la o succintă definire a termenilor:
-Prin sintagmele activitatea de informații sau activitatea informativ-operativă înțelege toate etapele pe care le parcurge informația, de la stadiul de știre sau zvon până la cel de produs finit valorificabil, respectiv culegerea, completarea, verificarea, documentarea, evaluarea și valorificarea informației.
-Baza legală a activității de informații este reprezentată de totalitatea actelor normative, începând cu legea fundamentală - Constituția, continuând cu legile, decretele, hotărârile guvernului, ordinele și instrucțiunile conducerii Serviciului de Informații sau ale organului tutelar, care stau la baza organizării și desfășurării activității informativ-operative.
În ce privește scopul activității informativ-operative, în nici unul dintre actele normative menționate acesta nu este identificat cu susținerea puterii totalitar comuniste, ci cu apărarea securității statului.
În calitate de cadre militare, lucrătorii Securității depuneau un jurământ solemn de credință față de Țară și Popor, ori nu față de „puterea totalitar comunistă".
Activitățile informativ-operative concrete incriminate în „rechizitoriile" CNSAS sunt cele din arsenalul serviciilor de informații, expres stipulate în ordinele și instrucțiunile specifice ale președintelui C.S.S./ministrului de interne/șefului DSS, care erau elaborate în baza prevederilor Constituției și ale legilor în vigoare și reglementau în detaliu munca de informații.
Activitatea de culegere, verificare, documentare și soluționare a informațiilor era strict reglementată, ofițerul operativ fiind obligat să apeleze la arsenalul de mijloace și metode ale muncii informative în zona de responsabilitate (dosarul de obiectiv sau problemă) și în limitele competențelor pe care i le conferea fișa postului deținut (lucrător, coordonator de obiectiv/problemă). Cadrele de informații cu atribuții de execuție erau încorsetate de obținerea aprobărilor pe ierarhia profesională pentru toate activitățile specifice semnificative ce le întreprindeau în executarea atribuțiilor date. Astfel,recrutarea unor persoane și introducerea în rețeaua informativă le erau aprobate de șeful de serviciu, în cazul colaboratorilor, respectiv de șeful unității sau locțiitorul său, pentru informatori. Luarea în lucru era aprobată de șeful de serviciu, în cazul supravegherii informative, și de conducerea unității, în cazul verificării și urmăririi informative.
În ce privește folosirea mijloacelor specifice ale activității informativ-operative se impun, de asemenea, unele precizări:
-Dirijarea unor surse umane de informații (informatori, colaboratori, surse P.C.R.) cu sarcini concrete în formele de lucru se putea face în baza planurilor de măsuri aprobate de șeful serviciului, în faza primară de supraveghere informativă, și conducerea unității, în dosarele de verificare, respectiv urmărire informativă.
-Folosirea tehnicii operative se făcea în mod excepțional și îndeosebi pentru documentarea unor aspecte cu semnificație operativă majoră. Excepționalitatea apelării la acest mijloc era determinată de dificultatea introducerii unor mijloace de ascultare ambientale complexe (fără a se apela la firul telefonic) și capacitatea redusă a instalațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice. în susținerea acestei afirmații este semnificativ faptul că Direcția I - Informații Interne, etichetată de unii pe nedrept ca „poliția politică" a Securității, avea la dispoziție înainte de decembrie 1989 maximum 15 posturi de I.C.T. (interceptare convorbiri telefonice), care erau folosite cu intermitență la cazurile importante avute sub control în problematicile străinilor la studii, iredentism, fanatism religios, oameni de cultură cu relații "suspecte pentru regimul politic al vremii" în străinătate etc.
Aprobarea folosirii mijloacelor tehnice de ascultare era dată la nivelul conducerii unităților centrale sau teritoriale de Securitate, care aproba și planul de pătrundere în secret în locurile vizate (loc de muncă, domiciliu sau reședință temporară a persoanelor urmărite).
Legislația din perioada respectivă nu prevedea procedura mandatului aprobat de procuror, apoi de judecător, care a fost introdusă abia prin Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională, respectiv Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.
-Filajul și investigația erau executate de o unitate specializată, la solicitarea scrisă a conducerilor unităților informative.
Metodele specifice ale activității informativ-operative puteau fi folosite tot în baza unor aprobări ale ierarhiei profesionale. Numai apelarea la legenda informativă se putea obține doar prin aprobarea planurilor de măsuri întocmite în dosarul de urmărire. Folosirea celorlalte metode specifice, respectiv combinația informativă, infiltrarea informatorului, pătrunderea secretă, percheziția secretă, jocul operativ și cercetarea informativă era condiționată de obținerea aprobării scrise a conducerii unității în baza unor rapoarte justificative.
La rândul lor, măsurile de prevenire se puteau realiza doar cu aprobarea conducerii unităților centrale sau teritoriale de Securitate.
Faptul că activitatea informativă a apărat și regimul comunist, care în perioada C. poate fi considerat autoritar, cu nuanțe dictatoriale, se circumscrie normalității atât timp cât acest lucru a fost făcut cu mijloace legale, deoarece organizarea statală ține de ordinea constituțională.
În ce privește acuza adusă cadrelor de informații că au desfășurat activități prin care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și în această problematică, O.U.G. nr. 24/2008 și practica CNSAS nu țin cont de reglementările aflate în vigoare în perioada comunistă, care au constituit baza legală a activităților informativ-operative puse în discuție azi.
Concluziile CNSAS privind atingerile aduse unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului prin activități informative (cele mai des invocate sunt dreptul la viață privată, dreptul la libertatea gândirii, cuvântului, conștiinței, la libera circulație, la inviolabilitatea domiciliului, corespondenței și a convorbirilor telefonice) nu iau în considerare limitările legale în exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale și, totodată, suportul legal al activităților informativ-operative.
Problema încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului prin activități informative din rațiuni de securitate națională este deosebit de complexă și delicată, necesitând o . precizări și comentarii.
- Instituția drepturilor și libertăților fundamentale a cunoscut o dinamică aparte în ultimele decenii, găsindu-și expresia în documentele internaționale care au fost adoptate, cele mai importante fiind Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), Pactul internațional cu privire la drepturilor civile și politice (1966), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966), Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (Helsinki 1975), Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanților statelor participante la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (1989), Documentul Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane a Conferinței pentru Securitate și Cooperare (1990), Carta de la Paris pentru o nouă Europă (1991).
Alături de aceste instrumente internaționale multilaterale au fost adoptate și sunt în vigoare o multitudine de convenții, declarații, principii, protocoale și altele, prin care se realizează reglementarea anumitor domenii sau sunt adoptate pentru unele categorii de persoane (femei, copii, refugiați, ostateci, prizonieri etc.).
Din cele prezentate, rezultă clar că activitatea informativă dedicată apărării securității statului se realiza inevitabil cu aducerea unor atingeri drepturilor sau libertăților individuale, cum se întâmplă, într-o anumită măsură, pretutindeni în lume, inclusiv în țările cu democrație consolidată.
-Securitatea statului și drepturile și libertățile individuale reprezintă, deopotrivă, valori fundamentale, prevăzute și garantate constituțional și apărate prin lege.
-Din punct de vedere juridic mai trebuie luat în considerare și faptul că activitățile informativ-operative acuzate de CNSAS nu erau incriminate de legea penală în vigoare în momentul săvârșirii lor. Conform unui principiu de drept, nu există pedeapsă fără lege. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ia care România este parte, prevede la art. 7 că „nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune conform dreptului național sau internațional". Aceeași Convenție interzice abuzul de drept (art. 17) și discriminarea (art. 14).
a) în legătură cu încălcarea dreptului la viața privată prin culegerea de informații din mediul personal:
- Sursele umane și tehnice de culegere a informațiilor reprezintă mijloace de bază ale activității de informații, de când a apărut această meserie străveche și atât timp cât va fi utilă pentru state.
- Crearea și folosirea acestor surse erau riguros reglementate de ordinele interne de muncă.
- Informațiile culese din intimitate erau considerate de interes pentru securitatea statului.
Faptul că în documentele Securității se consemnau și aspecte privind vicii, pasiuni, relații și preocupări marginale ține de ideea cadrelor de informații că și asemenea date își puteau avea semnificația lor în anumite circumstanțe operative.
-Serviciile secrete se bazează îndeosebi pe informații confidențiale și, în logica lucrurilor, nu avertizează niciodată pe cel monitorizat.
-O culpă a serviciilor secrete o reprezintă nu obținerea și deținerea unor informații private despre cetățean, în condițiile în care a existat temei legal pentru acestea, ci eventuala difuzare a lor unor persoane neautorizate.
b) în cazul încălcării dreptului la inviolabilitatea corespondenței și a convorbirilor telefonice pentru obținerea de informații în procesul activității informativ-operative:
-Interceptarea comunicațiilor unor persoane constituie un mijloc specific al muncii de informații folosit de toate serviciile secrete din lume si nu are nici o legătură cu infracțiunea de violare a secretului corespondenței, care constă în acțiunea unor persoane fizice față de o altă persoană fizică, din diferite motive ori interese particulare.
-Instituirea unor organe de stat sau instituții care să autorizeze și să monitorizeze,prin exercitarea unui control juridic, aceste activități ale serviciilor secrete sunt de dată relativ recentă, deși interceptările secrete ale comunicațiilor se fac de zeci de ani.
În aceste condiții, sunt netemeinice si abuzive afirmațiile potrivit cărora activitățile de interceptare a comunicațiilor s-au efectuat în mod ilegal, „fără ca organele de securitate să fi obținut autorizarea organului judiciar competent", deoarece, în perioada comunistă, activitățile la care se face referire nu erau supuse autorizării unui organ judiciar, ci se aprobau în regimul ierarhiei administrative specifice instituției, cu respectarea actelor normative ce reglementau activitatea organelor de securitate la acea vreme.
Crede că, din cele prezentate, rezultă convingător că încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului prin folosirea mijloacelor sau metodelor specifice activității informativ-operative nu poate fi pusă în sarcina cadrelor de informații, care au avut temei legal în folosirea acestora, chiar dacă nu întotdeauna explicit la nivel constituțional și/sau al legilor organice. Oricum, nici elaborarea ordinelor și instrucțiunilor de muncă nu poate implica responsabilitatea acestora, reglementările respective fiind asumate de președintele Consiliului Securității Statului, ministrul de interne sau șeful Departamentului Securității Statului.
În concluzie, reiterează afirmația din debutul analizei conform căreia constatarea în justiție, printr-o procedură specială, a calității de „lucrător al Securității", în sensul dat sintagmei de O.U.G. nr. 24/2008, reprezintă deopotrivă un abuz de drept și o discriminare.
a) Abuzul de drept are mai multe componente:
- Nu se ține cont de baza legală a activităților informativ-operative vizate.
- Se încearcă să se transfere în responsabilitatea cadrelor informative caracterul abuziv și/sau lacunar al legislației comuniste.
- Se escamotează realitatea că activitățile informativ-operative considerate abuzive nu erau incriminate de legea penală și, mai mult, erau și sunt uzitate, în anumite condiții, și de serviciile de informații din țările cele mai democratice.
b) Caracterul discriminatoriu decurge din faptul că lucrătorii de Securitate reprezintă singura categorie profesională care este trasă la răspundere pentru activitățile specifice desfășurate în contextul legal comunist.
Reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a formulat și răspuns la întâmpinare, arătând următoarele:
Verificarea domnului M. A. are ca temei legal cererea Nr. P 3468/10/15.03.2011, adresată C.N.S.A.S. de către un petiționar îndreptățit care și-a exercitat dreptul legal și legitim de acces la dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. în această cerere, petentul a solicitat verificarea posibilei calități de lucrător al Securității, în sensul legii, cu privire la toți ofițerii care au contribuit la instrumentarea unor dosare identificate în arhiva C.N.S.A.S.
Documentele semnate olograf în dosarul I 2549, studiate în temeiul dreptului de acces, atestă fără dubiu faptul că domnul M. A., în calitate de locotenent (1960) șl, respectiv, locotenent major în cadrul Direcției III (1960, 1963, 1964), a participat în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire desfășurată împotriva titularului dosarului, cetățean român, fost lider al Partidului Social Democrat Independent, cu scopul de a stabili dacă „nu încearcă să treacă la crearea unei conduceri ilegale a P.S.D.I. pentru a desfășura activitate subversivă sau a restabili legături prin legațiile țărilor capitaliste și alte canale cu fruntași P.S.D.I. care se află fugiți în străinătate".
În contradictoriu cu cele afirmate în întâmpinare și în vederea susținerii acțiunii în constatare inițiată de Consiliu, supune atenției următoarele:
Referitor la afirmația în care „calitatea și constatarea calității de
Cum se poate observa, materialele semnate de pârât nu sunt acte administrative în sensul definit de legea contenciosului administrativ, cu atât mai puțin, nu pot fi nici măcar asimilate actelor de comandament cu caracter militar. Este eronată interpretarea pârâtului potrivit căreia definiția lucrătorului Securității, prevăzuta la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ar trebui analizată din prisma regimului ordinelor și regulamentelor militare. Această interpretarea nu poate fi primită deoarece, așa cum a arătat și în acțiunea introductivă la instanță, definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
Altfel spus, un angajat al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, raportat la „prezumția de nevinovăție a lucrătorilor securității", invocată de către pârât, vă rugăm să înlăturați ca nefondată susținerea pârâtului potrivit căreia „se induce ideea prezumției de vinovăție colectivă pentru toți lucrătorii fostei Securități ca urmare a apartenenței la această structură, fapt de natură să aducă prejudicii demnității și integrității unor persoane nevinovate, inclusiv prejudicii de ordin material".
În realitate, prevederile art. 2 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008 nu urmăresc reținerea unei vinovății colective față de toți foștii ofițeri de Securitate, cum încearcă să susțină pârâtul, ci doar consemnarea publică (și nu atragerea răspunderii juridice) a celor care au contribuit la încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului. Evident că eventuala neîndeplinirea a celor două condiții puse de prevederile art. 2 lit. a împiedică reținerea calității de lucrător al Securității, care nu pot avea aplicare directă în analizarea fiecărui caz în parte și, prin urmare, nu impun nici un fel de orientare către admiterea acțiunii.
De altfel, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 267/24.02.2009 (M. Of. 255/06.04.2009), că „în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 2 lit. a) și ale art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea constată că domeniul de aplicare a prezumției de nevinovăție vizează materia penală, respectiv situațiile în care fapta atribuită unei persoane are conotații penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumția constituție suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Or, în condițiile în care procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securității se desfășoară potrivit regulilor procedurii civile și are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activității acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice, Curtea constată că prevederile art. 23 alin (11) din Constituție, respectiv prezumția de nevinovăție, nu este aplicabilă procesului declanșat în temeiul dispozițiilor ordonanței. Cu toate acestea, deși prezumția nu cunoaște o consacrare expresă în materie civilă, dispozițiile art. 1169 din Codul civil prevăd că „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
Astfel, reiterEAZĂ cele susținute anterior, anume că legiuitorul a creat posibilitatea evaluării faptelor foștilor ofițeri de Securitate în fața unei instanțe de contencios administrativ, prin acțiunile inițiate de Consiliu, instituția desemnată prin lege să reprezinte interesele victimelor regimului comunist.
Totodată, faptul că domnul M. A. a executat ordine primite de la superiori, a respectat regulamente interne sau cutume profesionale, nu poate constitui un motiv sau un temei legal pentru încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție și de tratatele internaționale asumate de România. în privința similitudinii de atribuții între fosta Securitate și actualele servicii de informații, situație la care se referă pârâtul în apărarea sa, exprimă doar o opinie personală, și nu o stare de fapt.
În fapt, documentele cuprinse în dosarul I 2549, semnate olograf de pârât și a căror autenticitate acesta nu o contestă, dovedesc că domnul M. A., având gradul de locotenent și respectiv, locotenent major în cadrul Direcției III (1960,1963,1964), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost lider al Partidului Social Democrat Independent cu scopul de a stabili dacă „împreună cu alte elemente, nu încearcă să treacă la crearea unei conduceri ilegale a P.S.D.I. pentru a desfășura activitate subversivă sau a restabili legături prin legațiile țărilor capitaliste și alte canale cu fruntași P.S.D.I. care se află fugiți în străinătate".
Astfel, pârâtul a dirijat surse din legătura personală a domniei sale, respectiv sursele „D. I." și „MĂCARIE" să obțină informații privind viața privată a urmăritului, poziția acestuia față de politica regimului și a anturajului său.
De asemenea, pârâtul, în calitate de locotenent în cadrul Direcției III, a participat activ la supravegherea unui fost secretar din cadrul Partidul Social Democrat Independent, în urma semnalării că „intenționează să desfășoare activitate dușmănoasă pe linia PSDI și se manifestă dușmănos". în procesul verificării, s-au obținut informații despre persoana urmărită că întreține legături cu „fruntașii PSDI", făcându-se propunerea de către pârât, de preschimbare a dosarului de verificare nr. 4229 în dosar individual. în acest sens, verificarea celui în cauză urmând să stabilească „dacă U.A. a trecut la vreo activitate concretă împreună cu cine, în ce scop, cu care din fruntașii P.S.D.I. întreține legături și în prezent".
Față de măsurile aplicate de către pârât, detaliate in acțiune, subliniEAZĂ că, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
Din toate documentele arătate mai sus se poate observa implicarea ofițerului în acțiunea informativă deschisă asupra persoanelor menționate. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Documentele pe care se întemeiază acțiunea Consiliului dovedesc în mod peremptoriu faptul că aceasta întrunește toate cerințele prevăzute de art. 2 lit. a din OUG 24/2008, pentru stabilirea calității de lucrător al Securității, în cazul domnului M. A.. Astfel, pe de-o parte, pârâtul admite că a deținut calitatea de ofițer de Securitate, iar pe de altă parte documentele prezentate pe larg în acțiune atestă că, prin participarea directă la urmărirea domnilor P.C. și U.A., în condițiile descrise în acțiune, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Urmărirea titularilor dosarelor_ și_ de către angajații unei instituții a statului, între care s-a numărat și pârâtul, supravegherea membrilor familiei și ai anturajului, ca măsuri operative întreprinse împotriva unei persoane care nu săvârșise nici o faptă ilegală și nu prezenta nici un risc pentru comunitate, au constituit acțiuni lipsite de temei juridic, fiind în egală măsură inacceptabile și sub aspect moral.
Din aceste motive, consideră drept nefondate argumentele invocate de către domnul M. A. în întâmpinarea sa și solicită a fi admisă acțiunea în constatarea calității sale de lucrător al Securității, întemeiată pe Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, modificată și completată prin Legea 293/2008.
În drept, Art. 201 alin. (2) din noul Cod de Procedură Civilă; Art. 1 alin. (7), alin (8), art. 2 lit. a) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Deliberând asupra acțiunii, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt prin nota de constatare emisă de către reclamant s-a reținut că prin cererea nr. P 3468/10/15.03.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul C. D. D. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în dosarul nr. I 2549 (cotă C.N.S.A.S.), solicitat în temeiul legii de către domnul C. D. D., pârâtul figurează în volumul 1 la filele 223, 227, 228, 229, 230, etc.
De asemenea, prin cererea nr. P 1924/11/12.05.2011 adresată C.N.S.A.S. de domnul U. S. V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. 7 și alin. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în dosarul nr. I 2859 (cotă C.N.S.A.S.) solicitat în temeiul legii de către domnul U. S. V., pârâtul figurează în volumul 1 la filele 1, 3, 129, etc.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2936/21.11.2013, precum și al înscrisurilor pe care le atașează acțiunii pârâtul M. A., având gradul de locotenent și respectiv, locotenent major în cadrul Direcției III (1960, 1963, 1964), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost lider al Partidului Social Democrat și ulterior al Partidului Social Democrat Independent cu scopul de a stabili dacă „împreună cu alte elemente, nu încearcă să treacă la crearea unei conduceri ilegale a PSDI pentru a desfășura activitate subversivă sau a restabili legături prin legațiile țărilor capitaliste și alte canale cu fruntași PSDI care se află fugiți în străinătate".
Astfel, Curtea constată că în fapt pârâtul a dirijat surse din legătura personală a acestuia, respectiv sursele „D. I." și „M." pentru a obține informații privind viața privată a urmăritului, poziția acestuia față de politica regimului și a anturajului său, după cum urmează:
„Pentru viitor, agentul a primit sarcina să-l contacteze pe M.N., fost social-democrat de dreapta; în discuțiile ce le va purta cu acesta, să-i stabilească atitudinea prezentă și în mod mai concret, legată de ultimele evenimente interne și internaționale. LI (I 2549, vol. 1, f. 223 );
„R.D., fost secretar general administrativ al PSDI, în prezent urmărit prin acț. de grup. /.../ Pentru viitor, agentul a primit sarcina de a menține legătura cu el în scopul de a-l apropia și a putea să stabilească în discuții atitudinea prezentă".
(I 2549, vol. 1,f. 229);
„Pentru viitor agentul a primit sarcina de a menține legătura în continuare cu R.D., în scopul de a se vedea dacă acesta se menține sub rezervă în discutarea unor probleme cu caracter politic". (I 2549, vol. 1, f. 230-2
Persoana pe lângă care au fost dirijați agenții
Față de măsurile aplicate de către pârât, printre altele, se reține că, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri ca cele citate anterior, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viata de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
De asemenea, pârâtul, în calitate de locotenent în cadrul Direcției III, a participat activ la supravegherea unui fost secretar din cadrul Partidul Social Democrat Independent, în urma semnalării că „intenționează să desfășoare activitate dușmănoasă pe linia PSDI și se manifestă dușmănos".
În procesul verificării, s-au obținut informații despre persoana urmărită că întreține legături cu „fruntașii PSDI", făcându-se propunerea de către pârât, de preschimbare a dosarului de verificare nr. 4229 în dosar individual. (fila 12 a dosarului.)
În concret, Curtea constată că prin Hotărârea de preschimbare a dosarlui de verificare în dosar individual, semnată olograf de către pârât, nefiind contestată de către acesta sub aspectul veridicității, rezultă că acesta a obținut materiale informative, rezultând din conținutul acestora că persoana vizată întreține în prezent relații cu foștii membrii PSDI cu care discută dușmănos la adresa regimului democrat popular din țara noastră, se manifestă dușmănos, preconizează schimbarea regimului politic din țara noastră și în discuțiile pe care le-a purtat cu prietenii săi, toți foști social democrați de dreapta, le indică acestora felul cum trebuie să acționeze în caz de izbucnirea unui război mondial.
În acest sens, verificarea celui în cauză urmând să stabilească „dacă U.A. a trecut la vreo activitate concretă împreună cu cine, în ce scop, cu care din fruntașii PSDI întreține legături și în prezent". în Planul de măsuri, întocmit și semnat de pârât la data de 16.03.1960 se propuneau următoarele măsuri:
>„Vom lua măsuri de dirijare în continuare a agentului
>Prin agentul
>Tot în vederea stabilirii activității dușmănoase pe care o desfășoară U.A. și a stabili persoanele cu care întreține relații prin corespondență - îi vom pune sub interceptare corespondența pe timp de 45 zile" (I 2859, vol. 1, f. 129-129v).
În acest sens, se constată că în hotărârea de deschidere a dosarului de verificare din 16.03.1960, semnată olograf de către pârât, semnătură de asemenea necontestată de acesta, cu referire la persoana urmărită, numitul U. A., din comunicările celor două surse ale pârâtului, s-a constatat că „față de agentul U., persoana urmărită a susținut în mai multe rânduri că va lua legătura cu unii fruntași ai PSDI din București cu care va discuta probleme privind activitatea partidului în viitor. De asemenea, el afirmă față de agent că aproape zilnic ascultă emisiunile posturilor imperialiste. Față de agentul R. D., persoana urmărită se manifestă dușmănos și preconizează schimbarea regimului nostru și preluarea conducerii de către social democrații de dreapta”, adoptându-se astfel un plan de măsuri semnat olograf de către pârât la data de 16.03.1960.
Prin urmare, Curtea reține că sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008, inclusiv sub aspectul efectului concret al acțiunilor întreprinse de către pârât în calitatea sa de ofițer de a dirija aceste surse informative pe lângă persoanele care au constituit obiectul urmăririi informative, astfel încât au fost obținute, cu încălcarea dreptului la liberă exprimare și viață privată, dar și la libera asociere, recunoscute cel puțin formal și în timpul regimului politic anterior, inclusiv în Legea fundamentală, informații cu privire la opinia persoanelor vizate asupra regimului politic, în sensul că acestea doreau continuarea asocierii în vederea schimbării regimului politic, aspect în contradicție totală cu optica partidului unic și sancționat ca atare atât pe plan administrativ cât și mai ales penal, precum și cu privire la ascultarea posturilor de radio apreciate democrate la vremea respectivă, din Vestul Europei și SUA, posibilitate de asemenea interzisă de regimul politic anterior și sancționată ca atare.
Sub acest aspect, Curtea reține că dirijarea de către pârât a acestor surse și obținerea unor asemenea informații nu erau în contradicție cu securitatea națională a statului român, ci exclusiv în sprijinul regimului politic unic, prin înlăturarea oricăror demersuri de opoziție democratică a acestuia și de criticare a principiilor adoptate de acest regim, măsurile luate de către pârât și efectele acestora vizând strict vătămarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, reglementate formal pe plan intern, dar și efectiv pe plan internațional, însă încălcate în mod sistematic de acest regim politic totalitar, respectiv dreptul la libera exprimare, la asociere, la viață privată, neavând relevanță principiile și ordinea militară invocate de către pârât, acestea putând fi îndreptate în sprijinul principiilor fundamentale, iar nu pentru combaterea acestora, aspect care este recunoscut de legea în vigoare, a cărei constituționalitate a fost confirmată de instanța de control constituțional.
Pe de altă parte, respectarea legilor și regulamentelor militare, astfel cum constant a susținut pârâtul, nu poate conduce la înlăturarea concluziei privind admiterea acțiunii luând în considerare dispozițiile exprese ale OUG nr. 24/2008, în plus nefiind dovedită împrejurarea susținută de pârât în sensul că aceste acțiuni de dirijare a surselor informative viza combaterea unor acțiuni îndreptate împotriva securității statului și menținerea integrității teritoriale a acestuia, ci exclusiv în sprijinul unui regim politic care a combătut orice acțiune de opoziție democratică, considerente care coroborate conduc la admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, sector 3, .. 55-57, în contradictoriu cu pârâtul M. A., cu sediul în București, sector 2, ., nr. 8, ..
Constată că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2014.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Red. H.P./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 269/2014. Curtea de... → |
|---|
