Obligaţia de a face. Decizia nr. 1669/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1669/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 189/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1669
Ședința publică de la 06.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă D. M. împotriva sentinței civile nr. 1194/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă INSTITUȚIA P. IALOMIȚA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus întâmpinare, în 2 exemplare, și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de lipsa părților, lasă cauza pentru a fi strigată la finalul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua apelare a cauzei au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița tribunal la data de 17.01..2013 sub nr. unic_, reclamanta D. M. a chemat în judecată parata INSTITUȚIA P. JUDETULUI IALOMIȚA - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, solicitând obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără achitarea taxei pe emisii poluante.
Prin sentința civilă nr. 1194/11.03.2013 Tribunalul Ialomița a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism second hand marca RENAULT cu număr de identificareVF1LAOBP_, autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Italia, iar pentru înmatricularea acestuia în România, parata a condiționat efectuarea acestei operațiuni de plata taxei pentru emisii poluante, reglementată de Legea nr.9/2012.
La data de 12.02.2013 reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a proceda la înmatricularea autovehiculului fără plata taxei pentru emisii poluante, pârâta refuzând solicitarea acesteia motivat de faptul că fără a depune la dosarului de înmatriculare dovada achitării acestei taxe prevăzută de art. 4 alin 1 lit. a din legea 9/2012, autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Instanța de fond a reținut că potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datora această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3). Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevedea că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
S-a mai reținut că întrucât O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Modul de reglementare a taxei pe poluare a încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor pe teritoriul UE, reglementat de art.110 TC, creându-se o diferențiere în ce privește obligațiile fiscale între masinile second-hand înmatriculate în România și cele înmatriculate în alte state membre UE.
Altfel spus, obligația fiscală de achitare a taxei auto exista numai pentru autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, fiind datorată la reînmatricularea acestor autoturisme pe teritoriul României. Astfel, pentru reînmatricularea unui autoturism deja înmatriculat în România, nu trebuia plătită nici un fel de taxă, în timp ce, pentru reînmatricularea în România a unui autoturism înmatriculat . se datora o asemenea taxă.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 urma a fi eliminată taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003.
Numai că prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013. În atare situație instanța de fond opinează că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene a persistat până la data de 01.01.2013.
Așadar, dispozițiile din OUG 1/2012 a reglementat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fiind astfel înlăturată discriminarea între autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, și cele înmatriculate în România.
Față de dispozițiile legale anterior evocate și având în vedere că reclamanta a solicitat înmatricularea autovehiculului după data de 01.01.2013, tribunalul a apreciat ca nefondată acțiunea promovată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. M., invocând în drept dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c. recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 17.05.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată, recurenta reclamantă în esență reiterează motivele de fapt și drept indicate în cererea de chemare în judecată și susținute în fața primei instanțe.
Recurenta reclamantă arată că o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal și că nu poate produce efecte juridice iar având în vedere art. 4 alin.2 Cod fiscal, modificările aduse prin abrogarea art. 214 ind.1 – 214 ind.3 din Codul fiscal, nu pot produce efecte juridice mai devreme de 01.09.2009.
Se arată de recurentă că, în condițiile în care sfera de aplicare a noului act normativ care instituie taxa de poluare este similar celui prevăzut de art. 214 ind.1 – 214 ind.3 și pct. 311 – 312 din Normele metodologice, rezultă că aceste prevederi sunt discriminatorii.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ.
Intimata Instituția P. județului Ialomița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arătat că reglementările din noul act normativ au fost puse în concordanță cu prev.art. 110 TFCE, asigurându-se respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și impunerea unor taxe și impozite egale pentru toate mărfurile, indiferent dacă provin din statele uniunii sau din România.
A mai arătat Ordonanța CJUE din 03.02.2014 se referă doar la situația în care plata taxei de poluare a fost achitată deja și autovehiculul în cauză a fost înmatriculat, fiind posibilă restituirea sumei către titularul care solicită expres acest lucru, însă în speță este o situație diferită, taxa nefiind achitată. Precizează că în orice situație înmatricularea autovehiculului se face în baza unui document care să ateste plata taxei speciale, alături de celelalte acte prevăzute de art. 7 Ordinul MAI nr. 1501/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond prin Legea nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 urma a fi eliminată taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, astfel că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene a persistat până la data de 01.01.2013.
Prin dispozițiile din OUG 1/2012 s-a reglementat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fiind astfel înlăturată discriminarea între autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, și cele înmatriculate în România.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă D. M. împotriva sentinței civile nr. 1194/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă INSTITUȚIA P. IALOMIȚA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G./Tehnored.C.O./2 ex.
Jud.fond: M. V., Tribunalul Ialomița
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5694/2014.... → |
|---|
