Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 836/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 836/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 7669/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 836
Ședința publică din 12.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. C. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantulC. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55 – 57, Sector 3, reprezentată de către domnul dr. D. P., Președinte al Colegiului C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în Sectorul 4, București, .. 2, . obiect –„constatarea calității de lucrător/colaborator al securității”( OUG NR. 24/2008).
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat reclamantul, prin consilier juridic M. J., cu delegație de reprezentare depusă la dosar, la fila 9 și pârâtul care s-a legitimat cu C.I. . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 10.03.2014, pârâtul a depus concluzii scrise, într-un singur exemplar, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamantul, prin consilier juridic, menționează că prezenta acțiune în constatarea calității de lucrător a pârâtului a fost introdusă conform art. 1 alin. (7) și art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 care este o lege specială și nu prevede ca, în cazul cererilor de verificare a acestei calități să existe vreun termen pentru verificarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor respective deci nu se poate reține că intervine dreptul comun în materie. Precizează că așa cum se poate vedea din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 în această ordonanță, nu sunt precizate termene legale imperative din care să poată fi soluționate aceste verificări. În consecință, consideră că nu se poate constata prescripția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate pentru pârât existența calității de lucrător al Securității, să se observe că acesta a fost, așa cum arată și documentele prezentate în dosarul cauzei, ofițer al fostei Securități, calitate necontestată de către pârât. Menționează că pârâtul în această calitate, a deschis un dosar de urmărire informativă la care a dispus măsuri informativ operative asupra unei persoane care se făcea, în opinia sa, vinovată de legături cu cetățeni străini, respectiv cetățeni care aparțineau unor reprezentanțe ale ambasadelor.
Consideră că acest dosar a fost deschis pentru motive politice așa cum a demonstrat și în răspunsul la întâmpinare, iar pârâtul a dispus măsura filajului acestei persoane și a persoanelor care veneau în legătură cu ofițerul respectiv, măsura percheziției pe care a și supravegheat-o în deaproape la domiciliului acestuia, precum și interceptarea convorbirilor telefonice.
Astfel, susține că, prin măsurile luate în acest dosar, pârâtul a pătruns în intimitatea persoanei verificate, încălcând dreptul la viața privată, dreptul la interceptarea convorbirilor telefonice și la intimitatea domiciliului acestuia, drepturi recunoscute de Constituția României și de Pactele Internaționale ratificate de România. În concluzie, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul consideră că toate formulările reclamantului sunt în jurul drepturilor și libertăților fundamentale, prin neglijarea cadrului normativ existent în momentul săvârșirii faptelor respective care sunt invocate. Susține că există un principiu de drept care obligă ca analiza faptelor și a actelor să se facă prin raportare la cadrul normativ existent în momentul săvârșirii lor. Or, din punct de vedere al competențelor unității din care a făcut parte, nu neagă faptul că a desfășurat activități într-o structură de informații și protecție legală. Precizează că potrivit Decretului nr. 121/1978, art. 5, unitatea era competentă să se ocupe de activitate de contraspionaj militar cu protecția valorilor personalului specific.
Menționează faptul că toate măsurile care s-au întreprins în cadrul acestei acțiuni de verificare complexă, a unei semnalări, au urmat prevederile cadrului legal și metodologia de muncă aprobată de forurile competente ale Statului Român. În ce privește faptul că reclamantul invocă Convenția Drepturilor Omului și Cetățeanului, Pactul Internațional pentru Drepturile Civile, arată că, deși sunt asumate de Statul Român, acesta avea obligația să coreleze obligațiile asumate prin pacte, tratate și convenții internaționale cu legislația internă. Susține că activitatea de informații și protecție se desfășoară în orice stat și în orice perioadă în baza unor reglementări specifice.
Nu este de acord cu afirmațiile reclamantului, în sensul că existența anumitor reglementări interne cu privire la restrângerea unor drepturi și libertăți, nu este concludentă pentru clarificarea acțiunilor. Precizează că a aprobat niște documente, și-a spus părerea cu privire la niște materiale existente în dosar iar neglijarea cadrului legislativ intern și a normelor de muncă, doar prin raportare la acele fapte, crede că nu poate fi acceptată.
Susține că a respectat legile și regulamentele în vigoare la acea dată, legile interne și nu putea să își închipuie că după 25 de ani va veni cineva să invoce niște drepturi actuale. Învederează că a respectat cadrul normativ din acea perioadă pentru că utilizarea mijloacelor, metodelor muncii de securitate era reglementată, fiind prevăzută într-un ordin special de activitate specifică privind urmărirea informativă și verificarea informativă iar pentru fiecare mijloc și metodă exista o reglementare specifică, iar care reclamantul, dacă ar fi studiat acele reglementări, ar fi constatat că nu a depășit competențele date de reglementările în vigoare.
Cât privește afirmațiile că ar fi aprobat trei Planuri de măsuri în dosarul respectiv, susține că informația este nefondată pentru că nu a avut competența materială să aprobe planurile respective ci și-a spus punctul de vedere cu privire la măsurile propuse de ofițerul de caz. Susține că aprobarea în toate cele trei Planuri zilnice privind urmărirea, pătrunderea secretă, privind instalarea s-a făcut de către șeful unității, conform competențelor materiale și consideră că această aprobare și măsurile propuse nu au excedat cadrului normativ intern.
Arată că observațiile pe care le-a făcut, mențiunile pe care le-a făcut cu privire la măsurile propuse de ofițer se refereau la măsuri de verificare și măsuri de comunicare sau de valorificare a notelor respective în caz, acestea fiind făcute ulterior datei când s-au stabilit sarcinile respective. Susține că dacă reclamantul ar fi studiat Instrucțiunile nr. 180 care reglementau activitatea cu rețeaua informativă, ar fi constatat că ofițerul de caz este cel care făcea mențiunile cu privire la sarcini și propunea măsurile de verificare/valorificare. Precizează că a aprobat doar măsurile care au fost propuse. Arată că există o diferență de 4 zile între data când a făcut mențiunea din materialul informativ respectiv și data la care el a fost obținut și prelucrat de ofițerul de caz.
Precizează că din punct de vedere legal era imposibil ca o persoană să fie verificată concomitent în două dosare de urmărire informativă pentru că sistemul de evidență respingea această posibilitate. Susține că nu are posibilități de verificare pentru că a primit doar primele 2 pagini ale unui raport aprobat de conducerea unității la timpul respectiv.
De asemenea, arată că reclamantul este în eroare și cu privire la faptul că acțiunea informativă ar fi fost începută pentru determinarea concepțiilor politice ale ofițerului, pentru manifestări dușmănoase, pentru intenții de emigrare. Precizează că scopul verificării a fost clarificarea naturii relațiilor dintre ofițerul în rezervă și diplomații străini, prevenirea unor contacte stabilite în afara cadrului oficial și documentarea activității ilicite.
Învederează că urmărirea informativă era o activitate de verificare complexă a unei informații, cu tot ce însemna această măsură, și nu crede că a depășit, prin semnarea unor documente, cadrul normativ și competențele materiale stabilite prin regulamente și ordine.
A mai fost acuzat că a semnat o notă cu privire la Primul Secretar al unui sector, pentru care a solicitat aprobarea pentru întreprinderea unor măsuri de verificare în caz. Precizează că exista o hotărâre a Comitetului Politic Executiv care spunea că dacă asupra unui membru de partid se obțin informații cu privire la o faptă, trebuia informat organul de partid competent care să hotărască dacă se demarează măsura sau nu. Apreciază că verificarea unei semnalări cu privire la o persoană nu urmărea neapărat susținerea puterii totalitare.
Curtea, în temeiul art. 394 din Noul Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul P. V., a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, născut la data de 30.09.1950, în Sînmărghita, ., fiul lui I. și S., domiciliat în municipiul București, bulevardul G. Ș. nr. 2, ., ..
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV a, U.M._ - București, Serviciul Contrainformații (1989).
A precizat că, în această calitate, pârâtul a aprobat deschiderea urmăririi informative a unui ofițer în rezervă pe motivul „manifestărilor dușmănoase", al legăturilor cu reprezentanțele străine și cetățeni ai altor state, precum și pentru intențiile sale de emigrare, aprobând o . măsuri operative.
De asemenea, a arătat că pârâtul a aprobat dirijarea sursei „V." cu sarcina de a urmări comentariile obiectivului față de realizările interne și evenimentele pe plan internațional, de a-i face o vizită la domiciliu pentru a vedea dacă acesta deține unele materiale sau obiecte deosebite, de a afla afle ce ziar străin citește și de unde îl procură, ce materiale aduce la serviciu și ce lucrează personal, în același context, aprobând și verificarea legăturilor obiectivului.
A susținut că, ulterior, la data de 27.06._, pârâtul a aprobat aplicarea în continuare a măsurilor enumerate mai sus, iar în plus a dispus introducerea mijloacelor de tehnică operativă complexe la domiciliul obiectivului și ulterior efectuarea unor percheziții secrete.
În opinia reclamantului, activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice - art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, coroborat cu art. 32 și art. 33 din Constituția României din 1965.
Reclamantul consideră că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității", întrucât toate măsurile întreprinse de către pârât, în calitate de ofițer al fostei Securități, au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată.
În drept, reclamantul a invocat art. 1 alin. 7, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5, art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
Pârâtul P. V. a formulat întâmpinare, arătând că acțiunea C.N.S.A.S. este nelegală și netemeinică.
A invocat prescripția dreptului la acțiune, potrivit art. 2517 Cod civil. În susținere a arătat că numitul V. D. I. a solicitat reclamantului C.N.S.A.S. să stabilească persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarului AX-3, prin cererea nr. P/640/01/21.10.2009, termen la care începe să curgă prescripția extinctivă, iar reclamantul a formulat acțiunea la 20.11.2013, cu mult după împlinirea celor 3 ani, în care avea dreptul să o facă.
A susținut că în Nota de constatare, reclamantul susține că figurează la filele 1,2,5,35,42,77 și 18 din documentele pe care le-a depus pentru dovedirea acțiunii în constatare. După cum se poate constata, din simpla lecturare a filelor indicate de reclamant, numele său nu figurează în nici una din filele indicate, cu excepția filei 77, în care a semnat pentru șeful serviciului un plan de măsuri, aprobarea fiind dată însă, potrivit competențelor, de șeful Direcției.
A mai arătat că, din materialele anexate acțiunii, nu rezultă numele persoanei ale cărei drepturi ar fi fost încălcate. Apreciază că măsura „secretizării" numelui persoanei la care se referă documentul este cel puțin curioasă, câtă vreme în nota de constatare se indică numele.
Pârâtul apreciază că cererea și concluziile formulate de C.N.S.A.S. prezintă deformat/eronat situația de fapt existentă în cazul invocat, unele formulări/interpretări fiind contradictorii, eronate, chiar tendențioase. Este invocată apărarea drepturilor și libertății lor fundamentale ale omului, Constituția și normele internaționale acceptate de statul român (la care România este parte) dar este neglijată/ desconsiderată legislația națională și reglementările specifice activității de informații și protecție, existente într-o perioadă istorică determinată. Din această cauză, pretinsa apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului este invocată de C.N.S.A.S. pentru o categorie de persoane (semnalate cu aspecte de interes operativ pentru securitatea națională și verificate legal) și cadrele militare aparținând structurilor de informații și protecție, învestite cu atribuții și competențe determinate legal.
A arătat că activitatea acestor structuri de informații s-a desfășurat într-un cadru legislativ absolut legal, stabilit de autoritățile statale competente, cunoscut de populație și transparemizat prin norme legale, stătute, regulamente, ordine și instrucțiuni specifice domeniilor de activitate.
A menționat că mijloacele și metodele utilizate în cazul invocat de C.N.S.A.S., similare oricăror structuri de informație și protecție ale tuturor statelor lumii, indiferent de perioadă și regimul politic, sunt prevăzute în reglementările naționale proprii, aflate în concordanță cu legislația internațională, și aplicate în situații particulare, pentru realizarea obiectivelor se securitate națională.
A susținut că reglementările specifice domeniului securității naționale (legi, regulamente, stătute, ordine și/sau instrucțiunii), anterioare anului 1989 dar și actuale, aprobate de forurile naționale competente, cuprind și posibilități de restrângere temporară, în condițiile legii, a unor drepturi și libertăți fundamentale, situație cunoscută și acceptată individual de către personalul militar și civil (inclusiv de rezerviști), incluse prin jurământul depus la încadrare și/sau angajamentele semnate pe timpul încadrării în anumite obiective, locuri și medii ori cu ocazia încetării activității în structurile militare, indiferent de profilul acestora.
Consideră că, în cazul invocat de C.N.S.A.S., toate activitățile desfășurate au fost circumscrise cadrului normativ legal instituit în perioada respectivă. Semnalarea care a determinat începerea verificărilor complexe a constat în relațiile ofițerului, în afara cadrului oficial cu diplomați străini cunoscuți cu preocupări de culegere de informații din domeniul militar. V. D. I. avea obligația legală să informeze despre aceste relații, ceea ce nu a făcut, fiind necesară clarificarea naturii relațiilor sale cu diplomați străini și realizarea prevenției legale, activități de competența structurii de informații.
Măsurile de verificare prevăzute în caz au fost cele cuprinse în reglementările de profil (ordine, instrucțiunii emise în baza legi), aprobată de structurile legal abilitate ale statului și care nu exced cadrului normativ existent la acea dată. Nu s-au folosit presiuni, nu s-a acționat cu violență, nu au existat provocări, denaturări, șantaj, influențe negative etc.
Conform metodologiei existente, măsurile au fost desfășurate după obținerea aprobării organului de partid competent (rezervistul fiind membru de partid) iar documentele și măsurile întreprinse au fost întocmite, avizate, aprobate și valorificate conform atribuțiilor și competențelor stabilite de cadrul normativ legal existent la acea dată.
Pârâtul a arătat că urmărirea informativă a fost începută pentru verificarea relațiilor neoficiale cu diplomați străini, cunoscuți cu preocupări de culegere de informații și nu pentru manifestări ostile orânduirii, cum greșit se susține în nota de constatare. Totodată trebuie subliniat faptul că activitatea de verificare a fost pornită cu aprobarea șefului unității și nu a sa, cum în mod eronat susține reclamantul.
Apreciază că se face confuzie între termenii „aprobare", „propunere"; „avizare" ori „acord", folosiți cu privire la măsurile prevăzute în documentele anexate la acțiune, astfel încât este apreciată în mod greșit contribuția sa la eventuale încălcări sau îngrădiri ale drepturilor și libertăților.
Pârâtul a precizat că, potrivit Constituției din 1965, Legii 23/1971, H.C.M. nr. 18/1972, Decretului nr. 408/1985 s.a., relațiile neoficiale cu cetățeni străini reprezentau motive legale pentru inițierea de către structurile de informații și protecție a măsurilor specifice de verificare, documentare, prevenire și contracarare a unor acțiuni de trădare prin transmitere de secrete. În baza acestor acte normative au fost emise instrucțiuni de muncă (de exemplu instrucțiunile nr. D/_/1987 ș.a.) iar activitatea sa s-a desfășurat în strictă concordanță cu legile și ordinele de muncă.
Față de cele de mai sus, a solicitat să se constate fie că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, fie că acțiunea este neîntemeiată.
Reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va fi examinată, cu prioritate, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
În susținere, pârâtul a invocat dispozițiile art. 2517 cod civil și a arătat că solicitarea adresată reclamantului C.N.S.A.S., s-a făcut prin cererea nr. P/640/01/21.10.2009, termen la care începe să curgă prescripția extinctivă, iar reclamantul a formulat acțiunea la 20.11.2013, cu mult după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Curtea reține că acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este reglementată de dispozițiile art. 1 alin. 7, art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), precum și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că nu sunt prevăzute termene legale referitoare la durata verificărilor demarate ca urmare a cererilor întemeiate pe art. 1 alin. 7 și 8 din actul normativ menționat și nici între data emiterii notei de constatare și data analizării acesteia în Colegiul C.N.S.A.S.
Ținând cont și de faptul că OUG nr. 24/2008 este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, precum și de natura juridică specială a acțiunii în constatare reglementată de această lege, Curtea apreciază că acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este imprescriptibilă extinctiv, susținerile pârâtului privind incidența dispozițiilor art. 2517 Cod civil neputând fi primite.
Din aceste considerente, Curtea va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât.
Pe fond, Curtea constată că, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/450/20.02.2013, precum și al înscrisurilor anexate, pârâtul P. V. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV a, U.M._ - București, Serviciul Contrainformații (1989).
În această calitate, pârâtul a aprobat deschiderea urmăririi informative a unui ofițer în rezervă pe motivul „manifestărilor dușmănoase", al legăturilor cu reprezentanțele străine și cetățeni ai altor state, precum și pentru intențiile sale de emigrare.
La data de 31.01.1989, pârâtul a aprobat o . măsuri operative, precum: dirijarea de surse pe lângă obiectivul amintit, „desfășurarea unor acțiuni de influențare pozitivă /.../ pentru determinarea acestuia să renunțe la relațiile cu străinii în afara cadrului oficial și manifestările sale negative", filajul asupra persoanei urmărite „pe momente operative”.
Se constată că unul dintre obiectivele propuse, a fost realizat prin împiedicarea accesului titularului la unele ambasade occidentale, la Ambasada S.U.A., precum și prin reținerea unui „memoriu cu conținut necorespunzător" redactata de persoana a urmărită pe care aceasta voia să-l predea consulului general al S.U.A (filele 33-34 dosar instanță).
De asemenea, pârâtul a aprobat dirijarea sursei „V." cu următoarele sarcini: „să urmărească comentariile obiectivului față de realizările interne și evenimentele pe plan internațional. Având în vedere că l-a sprijinit să obțină actuala locuință, cu ocazia unei activități de serviciu în zona domiciliului obiectivului, să-i facă o vizită la domiciliu pentru a vedea dacă acesta deține unele materiale sau obiecte deosebite. Să urmărească evoluția relațiilor cu persoanele semnalate ca legături ale obiectivul”, „să afle ce ziar străin citește și de unde îl procură, ce materiale aduce la serviciu și ce lucrează personal".
Curtea constată că, la data de 27.06._, pârâtul a aprobat aplicarea în continuare a măsurilor enumerate mai sus, iar în plus a dispus „introducerea mijloacelor de tehnică operativă complexe la domiciliul obiectivului și ulterior efectuarea unor percheziții secrete".
Măsurile constând în pătrunderea în domiciliul urmăritului, percheziția secretă și instalarea mijloacelor de interceptare sunt dovedite de documentele regăsite la filele 49, și 73-76 dosar instanță.
Din analiza documentelor din dosarul de urmărire AX 3, rezultă că pe parcursul anului 1989 pârâtul a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă inițiată de Securitate împotriva domnului V.D.I, ofițer trecut în rezervă în anul 1987.
Ulterior emiterii Planului de măsuri datat 31.01.1989, aprobat de pârât, acesta a aprobat prin rezoluții olografe, a căror autenticitate nu o contestă, alte documente din care rezultă participarea sa directă și nemijlocită la supravegherea informativă a lui V.D.I., astfel:
- la 21.06.1989, pârâtul a aprobat o notă de sarcini pentru informatorul „V." - „Sursa a fost instruită cu sarcini generale și specifice în caz. în acest sens i s-a trasat sarcină să urmărească comentariile obiectivului față de realizările interne și evenimentele pe plan internațional. Având în vedere că l-a sprijinit să obțină actuala locuință, cu ocazia unei activități de serviciu în zona domiciliului obiectivului, să-i facă o vizită la domiciliu pentru a vedea dacă acesta deține unele materiale sau obiecte deosebite.";
- la aceeași dată a aprobat altă notă de sarcini pentru informatorul „V." - „Sursa a fost instruită să afle poziția obiectivului față de evenimentele din
- la 27.06.1989, pârâtul a aprobat o Sinteză în acțiunea de urmărire, în care se consemnează: „Pentru compromiterea obiectivului în fața străinilor și a-i determina să renunțe la relațiile cu i-a relatat, într-un context adecvat creat, celuilalt adjunct al atașatului militar, colonel ZHANG WEIXIN, că
- la 03.09.1989, pârâtul a aprobat Planul de măsuri pentru asigurarea pătrunderii secrete la domiciliul obiectivului „V.", în care s-au prevăzut următoarele: „Pătrunderea secretă pentru instalarea mijloacelor speciale de tip I.C.D.T. (Interceptarea Convorbirilor și a Discuțiilor Interioare prin Intermediul Telefonului, n. D.l.) se va efectua în ziua de 04.09.1989, începând cu orele 10,30, folosind cheile deținute de organele noastre, care au fost verificate. De asemenea, s-a efectuat studiul tehnic împreună cu un specialist din cadrul Unității Speciale
- la 11.11.1989, pârâtul a aprobat olograf Planul de măsuri pentru asigurarea pătrunderii secrete la domiciliul obiectivului „V." în vederea executării unei percheziții, document în care s-au consemnat următoarele: „Pătrunderea în vederea executării percheziției secrete se va efectua în ziua de 13.11.1989, începând cu orele 9,00 folosind cheile obținute de organele noastre, care au fost verificate. Din studiul efectuat pe timpul instalării mijloacelor 7.0. nu a rezultat că obiectivul să lase semne, iar dezordinea din locuința acestuia reduce considerabil pericolul de deconspirare a pătrunderii. /.../După terminarea lucrării vor fi luate măsuri de înlăturare a eventualelor urme care ar putea crea premise de deconspirare a lucrării. /.../Acțiunea va fi condusă în teren de maiorul P. V. care, pe timpul executării lucrării, se va afla într-un autoturism oprit în apropierea imobilului.";
Nu poate fi reținută apărarea pârâtului potrivit căreia în mod eronat au fost indicate filele 1, 2, 5,18, 35, 42, din dosarul AX 3, ca materiale în care figurează,susținerea fiind infirmată de documentul de la fila 1 intitulat „notă pentru tovarășul prim secretar" care este asumat prin semnătură olografă de pârât, acesta semnând pentru șeful serviciului.
În ceea ce privește documentul de la filele 2-3verso din dosarul AX 3, intitulat Plan de măsuri, acesta are la fila 3v rezoluția olografă a pârâtului, asumată de acesta prin semnătură, aceeași fiind situația și în cazul documentelor de la filele 35-36, respectiv 42-44, intitulate „Notă informativă”, unde pârâtul „este de acord" cu măsurile dispuse, mențiune asumată prin semnătură și care se găsește la fila 36, respectiv 44 din dosarul de urmărire.
Referitor la documentul de la fila 77 din dosarul de urmărire, acesta este asumat de pârât prin semnătura de la fila 77 verso iar documentul de la fila 5 din dosarul de urmărire, intitulat Sinteză în DUI
În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia în condițiile secretizării numelui persoanei ale cărei drepturi au fost încălcate nu se poate deduce că acesta este chiar petentul și nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească bazată pe prezumția că sub pata de tuș s-ar afla numele lui V. D. I.", Curtea nu o poate reține, întrucât la dosarul cauzei sunt depuse toate materialele neanonimizate, impunându-se precizarea că exemplarele pârâtului au fost supuse anonimizării în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 11 din OUG nr. 24/2008.
Curtea constată că, din documentația depusă la dosar, nu rezultă că măsurile operative aprobate de pârât - supravegherea, inclusiv prin violarea domiciliului pentru instalarea tehnicii operative și realizarea unei percheziții secrete - ar fi fost motivate de faptul că sursele ar fi semnalat ofițerilor de Securitate eventuale preocupări de natură suspectă sau activități ale lui V.D.I, care să indice existența vreunui risc sau pericol pentru comunitate sau pentru siguranța națională, urmărirea informativă fiind începută exclusiv pe motive politice.
În drept, Curtea reține că sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare care definesc noțiunea de „lucrător al Securității”ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;”
Din analiza textului legal citat, rezultă că pentru a se reține calitatea de „lucrător al Securității” cu privire la o persoană, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții:
- persoana să aibă calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989;
- în această calitate, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În ceea ce privește prima condiție, Curtea constată că este îndeplinită, întrucât pârâtul pârâtul P. V. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV a, U.M._ - București, Serviciul Contrainformații (1989).
În ceea ce privește activitatea desfășurată de pârât, așa cum rezultă din înscrisurile probatorii, prin măsurile dispuse și aprobate, organele Securității au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, îngrădind dreptul la viață privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice - art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, coroborat cu art. 32 și art. 33 din Constituția României din 1965.
Nu pot fi reținute apărările pârâtului, în sensul că toate activitățile desfășurate sunt în conformitate cu reglementările în vigoare la acea dată, având în vedere că, potrivit OUG nr. 24/2008 acest aspect este irelevant, existența unui act normativ de tipul celui invocat neputând justifica încălcarea sau îngrădirea, pe motive politice, a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituția în vigoare la acea dată, precum și de pactele internaționale la care România era parte.
În consecință, Curtea reține că în cauză este îndeplinită și cea de-a doua condiție pentru reținerea calității de „lucrător al Securității”, în ceea ce îl privește pe pârât.
Din aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va admite acțiunea și va constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul P. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55 – 57, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în Sectorul 4, București, .. 2, ., .> Constată calitatea de lucrător al Securității, în ceea ce-l privește pe pârâtul P. V..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. - C. I.
Red.jud. C.P.
Tehnored. M.C. I./4ex.
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 986/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 9268/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
