Pretentii. Decizia nr. 9268/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9268/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 2397/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 9268
Ședința publică de la 11.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. JUDECĂTOR: O. D. P. JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.2242/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 27.06.2012, sub nr._, reclamanta . SLOBOZIA, cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII I. cu sediul în Slobozia, .. 14 jud. Ialomița, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 12.201 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu ordin de plată nr. 472/27.04.2012.
Prin sentința civilă nr. 2242/24.09.2012 Tribunalul Ialomița a admis cererea reclamantei, a respins excepția prematurității invocată de pârâta DGFP Ialomița Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii I. și a obligat pârâta către reclamantă să-i restituie suma de 12.201 lei, reprezentând taxă poluare auto încasată necuvenit pentru autovehiculul marca SCANIA, tip R144LB6X2NA530/144L530, categoria auto N3, norme poluare R2, . XLER6X_, an fabricație 1999.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat că, coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
S-a reținut de către instanța de fond că, prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
S-a reținut în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din OG nr. 92/2003, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 29.10.2012.
Criticând sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală, recurenta pârâtă în esență reiterează motivele de fapt și drept indicate în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond și susținute în fața primei instanțe.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată excepția prematurității cererii, față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin.1 Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 8 alin.1 teza aII-a, reclamantul neformulând o cerere de restituire a taxei pe emisiile poluante la organul fiscal competent.
Se mai arată că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei de restituire a taxei întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia primei înmatriculări, nivelul taxei fiind determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește” principiu unanim recunoscut la nivelul Uniunii Europene. Arată că organul fiscal a emis corect decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante și solicită să se constate că în mod eronat instanța de fond face referire la decizia de poluare având în vedere că obiectul cererii îl reprezintă decizia de calcul pentru emisii poluante.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ. și art. 304 ind.1 Cod proc.civ., art. 115, art. 207 Cod proc.fisc., Legea nr. 9/2012 și art. 7 alin.1 Legea nr.554/2004.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în apărare susținerile din cererea introductivă de instanță.
Au fost administrate probe noi în recurs în condițiile art.305 Cod proc.civ.
Examinând recursul de față în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare pe care a achitat-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de recurs prev. de art.304 C.pr.civ. Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.2242/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - reclamantă . ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond: M. A. G.,Tribunalul Ialomița
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 195/2014. Curtea de... → |
|---|
