Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2787/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2787/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 4050/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2787
Ședința publică de la 20.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul H. F. G., în contradictoriu cu pârâtul G. R., având ca obiect „refuz soluționare cerere ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul care se legitimează, cu CI. . nr._/SPCEP S2 bir.1/16.02.2007, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 1710.2014 reclamantul a depus un set de înscrisuri, pârâtul solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 alin.3 C.pr.civ.
Curtea pune în discuție competența materială și teritorială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că, în soluționarea cauzei, competența materială aparține Curții de Apel București – SCAF.
Curtea constată că deține competența materială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății, în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 și acordă cuvântul pe excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârât, respectiv, excepția netimbrării și a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Reclamantul solicită respingerea ambelor excepții, urmând a se avea în vedere răspunsul la întâmpinare formulat pe acest aspect.
Curtea deliberând asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale active, le respinge ca neîntemeiate, având în vedere că la fila 3 din dosar există dovada achitării taxei de timbru, iar în ce privește lipsa calității procesuale active, constată că este identitate între persoana promovării acțiunii și instituția pârâtă căreia reclamantului i s-a adresat pe calea unei cereri administrative. Totodată Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul solicită în dovedirea acțiunii proba cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Curtea, în urma deliberării, asupra probatoriului solicitat, apreciază ca fiind pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisuri pentru ambele părți, pe care o admite în temeiul art.255 și urm C.pr.civ. și constatând administrată proba cu înscrisuri și apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a acțiunii dedusă judecății.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în conținutul acțiunii și al completării la acțiune, precum și înscrisurile doveditoare atașate la dosar, urmând a se avea în vedere filele 4 și 5 din cererea completatoare, precum și fila 3 cu lista dosarelor.
Curtea solicită reclamantului a preciza dacă a primit un răspuns la petiția sa din partea pârâtului.
Reclamantul precizează că nu a primit un răspuns, invocând prevederile art.82, art.1 și 3 din Constituția R., arătând că cererea sa se referă la restituirea taxei de timbru judiciară din mai multe dosare nu dintr-un singur dosar, că nu a cerut o Hotărâre de Guvern, solicitând o reglementare individuală, în raport de cererea sa care se referă la daune morale, precizând că a renunțat la cele materiale.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, reclamantul H. F. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. R. obligarea pârâtului la soluționarea cererii înregistrată sub nr. 430/25.03.2014.
În motivare, reclamantul a învederat în esență faptul că a formulat o cerere înregistrată la pârât prin care a solicitat restituirea unor sume de bani achitate de către reclamant prin emiterea unei hotărâri de obligarea a Primăriei Sectorului 2 la plata acestei sume, fie de alocare a acestei sume direct în beneficiul reclamantului de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul a refuzat să răspundă acestei cereri, astfel încât reclamantul a formulat plângere prealabilă sub nr. 05.05.2014, prin care a reiterat soluționarea cererii menționată anterior, însă prin adresa nr. 15C/629/09.05.2014 pârâtul a menționat că a redirecționat cererea către Prefect, iar ulterior către Ministerul Justiției, nefiindu-i până în prezent furnizat un răspuns favorabil acestei cereri.
Prin urmare reclamantul a arătat că i-a fost afectat dreptul legitim prevăzut de art. 21 și 47 din Constituția R., fiind lipsit de folosința sumei a cărei restituire a făcut obiectul cererii adresată pârâtului, suferind și prejudicii morale a căror reparare se impune a fi realizată prin acordarea unor daune morale din partea pârâtului.
În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii-filele nr. 10-27.
Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului.
Acțiunea fiind înregistrată de către partea reclamantă, potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, pe rolul secției specializate de contencios administrativ a Tribunalului București, art.17 alin.2 din acest act normativ stabilește: „pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr.l 46/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare"".
Prin urmare. întrucât Legea nr.l46/1997 a fost abrogată prin OUG nr.80/2013. în speță sunt aplicabile dispozițiile art.16 și art.33 din acest act normativ, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal. în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța urmează a pune în vedere petentului. în condițiile art.200 alin.2 teza 1 din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit pentru cererile cu caracter patrimonial (art.16 lit.b) și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Pentru aceste considerente, întrucât din actele comunicate împreună cu citația nu reiese dacă partea reclamantă a achitat taxele corespunzătoare acestei cereri, solicită instanței să verifice respectarea obligațiilor de plată a taxelor judiciare de timbru, iar în cazul în care constată neîndeplinirea acesteia, să dispună anularea cererii, potrivit dispozițiilor art.197 Cod proc.civ.
Totodată a invocat și excepția lipsei calității procesuale active:
Partea reclamantă, fiind cea care au promovat acțiunea, avea obligația de a justifica nu numai calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ci și propria calitate procesuală activă.
In materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală activă este indisolubil legată de existența unui drept recunoscut de lege în favoarea persoanei reclamante, care a fost vătămat printr-un act al autorității publice pârâte.
În acest sens precizează că, potrivit dispozițiilor art.52 din Constituția R., corelat cu art.l alin.l și 2 și art.8 alin.l și alin. 11 din Legea nr.554/2()04. o acțiune în contencios administrativ subiectiv nu poate fi fundamentată pe orice fel de interes al părții, ci numai pe un drept recunoscut de lege (art.2 alin.l lit.o), ori pe un interes privat legitim, definit de art.2 alin.l lit.p) al aceleiași legi, prin posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Ori, în speță, nu poate fi reținută legitimitatea interesului invocat de partea reclamantă, de vreme demersul său urmărește eludarea normelor imperative ale OUG nr.80/2013 și ale OUG nr.51/2008, prin care sunt stabilite proceduri specifice pentru acordarea Scutirilor, reducerilor, eșalonărilor sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, precum și pentru restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru.
In acest context se impune a fi remarcat că în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (3) și art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 116 și 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Ordinul comun MFP/MDRAP nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru.
Prin urmare, legiuitorul a precizat expres care sunt condițiile și procedurile speciale pentru a obține restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbre, astfel încât interpretarea reclamantului privind admisibilitatea cererii formulate în temeiul Legii nr.554/2004, ar fi de natură să dea consecințe contrare dispozițiilor acestor legi speciale.
In aceste condiții, partea reclamantă confundă și induce confuzie asupra temeiului legal real al drepturilor reclamate, exercitându-și. drepturile procesuale în opoziție cu buna credință.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu orice justițiabil poate obține oricând, de la orice instanță o judecată pe fondul oricărei pretenții; această posibilitate aparține doar unei persoane determinate, pentru o pretenție determinată, într-un anumit interval de timp și într-un anumit cadru procesual.
De altfel, legitimitatea interesului, condiție prevăzută de art.l din Legea nr.554/2004. modificată și completată, presupune conformitatea sa cu ordinea de drept și cu regulile de conviețuire socială, condiție pe care cererea de reclamanților nu o îndeplinește în raport cu dispozițiile OUG nr.80/2013, ale OUG nr.51/2008 și ale Ordinului comun MFP/MDRAP nr._ .
Din acest punct de vedere, întrucât se urmărește doar eludarea dispozițiilor legale speciale, este evident că interesul urmărit de reclamant nu este legitim, iar cererea dedusă judecății este ilicită.
Pentru aceste considerente, apreciază că reclamantul nu își justifică legitimitatea procesuală în cauza dedusă judecății, astfel încât solicită admiterea excepției invocate.
Totodată a solicitat și respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, obligarea unei autorități publice la emiterea/adoptarea unui act administrativ poate fi dispusă în condițiile în care se constată refuzul nejustificat al acesteia de a proceda în sensul solicitat.
Potrivit prevederilor art.8 alin.(l) teza a doua din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
In conformitate cu dispozițiile art. 18 alin.l din același act normativ "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin.(l), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."
Din interpretarea sistematică a textelor legale citate, rezultă tară echivoc că soluția constând în obligarea autorității publice de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă poate fi dispusă numai dacă se constată refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, în cazul de față, instanței îi revine sarcina de a analiza dacă există un refuz al pârâtului G. R. de a adopta o hotărâre de Guvern prin care să reglementeze restituirea către reclamant a taxelor judiciare de timbru achitate legal în litigiile purtate cu terțe persoane, iar în caz afirmativ, dacă refuzul este sau nu justificat.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui aspect și. implicit, a cererii reclamantului, se impune a fi reținut că Executivul nu are atribuții și competențe corespunzătoare pretențiilor formulate, neputând fi obligat să emită hotărâre de Guvern în acest sens.
După cum a mai arătat, legiuitorul a stabilit prin norme speciale inderogabile proceduri specifice pentru acordarea scutirilor, reducerilor, eșalonărilor sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, precum și pentru restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru.
Din analiza dispozițiilor OUG nr.80/2013. ale OUG nr.51/2008 și ale Ordinului comun MFP/MDRAP nr.l_ nu reiese că Executivul ar avea atribuții și competențe corespunzătoare pretențiilor reclamantului, astfel încât nu pot fi primite afirmațiile nefondate ale acestuia privind refuzul nejustificat de soluționare a cererii și nu poate fi reținută existența unei răspunderi administrative a acestei autorități.
Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantului i-au fost comunicate răspunsuri la cererile formulate, iar faptul că acesta consideră răspunsul primit ca fiind nesatisfăcător reprezintă doar o apreciere subiectivă și nefondată a sa, care nu demonstrează încălcarea de către autoritatea publică a drepturilor sale legitime, instituția îndeplinindu-și obligațiile legale, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând în esență admiterea acțiunii având în vedere susținerile anterioare, precum și împrejurarea că susținerile și excepțiile invocate de către reclamant nu sunt întemeiate.
În dovedire au fost atașate înscrisuri:adresa de răspuns provenind de la Ministerul Justiției-fila 56.
Deliberând asupra fondului cauzei, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată în parte urmând a fi admisă în limita și pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a adresat pârâtului cererea înregistrată sub nr.430/25.03.2014-fila 10 dosar- prin care a solicitat restituirea unor sume de bani pretins a fi fost achitate de către reclamant prin emiterea unei hotărâri de obligarea a Primăriei Sectorului 2 la plata acestei sume, fie de alocare a acestei sume direct în beneficiul reclamantului de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul a refuzat să răspundă acestei cereri, astfel încât reclamantul a formulat plângere prealabilă sub nr. 05.05.2014, prin care a reiterat soluționarea cererii menționată anterior, însă prin adresa nr. 15C/629/09.05.2014-filele 25-26 dosar- pârâtul a menționat că a redirecționat cererea către Prefect, iar ulterior către Ministerul Justiției, nefiindu-i până în prezent furnizat un răspuns favorabil acestei cereri.
Totodată, Curtea reține că Prefectul a comunicat reclamantului-fila 27 dosar- faptul că nu revine în competența sa obligația de furniza un răspuns acestei cereri, ci în exclusivitate pârâtului.
Mai mult, conform adresei atașată în fotocopie la fila 56 dosar- Ministerul Justiției a comunicat reclamantului faptul că nu rezultă cu ce titlu reclamantul ar fi plătit suma de 3450 lei, fiind aplicabile în opinia acestei autorități publice dispozițiile din OUG nr. 80/_.
În drept, Curtea constată că potrivit disp. art. 8 din OG nr. 27/2002 „1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
(2) Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă.”
Totodată, potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”, iar potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. i și alin. 2 din același act normativ „i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
Aplicând aceste prevederi legale situației de fapt reținută anterior conform probelor administrate, Curtea apreciază că dreptul legitim al reclamantului de a pretinde un răspuns clar din partea pârâtului căruia i s-a adresat cu cererea descrisă anterior a fost vătămat, pârâtul refuzând să comunice conform acestor prevederi un răspuns scris cererii înregistrată de către petent, astfel încât acesta să aprecieze dacă este necesară continuarea demersurilor invocate în cadrul acțiunii introductive, în absența unui astfel de răspuns comunicat chiar de către pârât echivalând cu existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii.
Refuzul apreciat nejustificat nu este înlăturat prin redirecționarea cererii formulată de către reclamant către alte autorități și instituții publice având în vedere răspunsurile comunicate acestuia de către Instituția Prefectului și de Ministerul Justiției care nu au fost apreciate drept corespunzătoare solicitărilor concrete adresate de către reclamant în sensul anterior menționat, context în care se reține că pârâtul în mod nejustificat nu a comunicat direct reclamantului un răspuns conform competențelor și prevederilor legale care îi reglementează activitatea, cu referire concretă la solicitările efective ale reclamantului, urmând ca în temeiul art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, republicată, să fie admisă în parte acțiunea în sensul obligării pârâtului G. R. să răspundă reclamantului cu privire la petiția înregistrată sub nr.430/25.03.2014.
Va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, având în vedere că reclamantul nu a dovedit producerea unor suferințe care să poată fi acoperite prin acordarea unor astfel de daune.
Totodată, în temeiul art. 451 și urm. C.proc.civ. va fi obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din taxă judiciară de timbru, conform chitanței atașată dosarului, proporțional cererilor admise prin prezenta, urmare a reținerii culpei procesuale a pârâtului conform considerentelor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul H. F. G., cu domiciliul în București, .-6, ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr.1, sect.1.
Obligă pârâtul G. R. să răspundă reclamantului cu privire la petiția înregistrată sub nr.430/25.03.2014.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cererilor admise.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/
| ← Pretentii. Decizia nr. 449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4252/2014.... → |
|---|
