Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 2061/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2061/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 2439/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2061
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la fila 8 dosar, lipsind pârâtul V. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin consilier juridic învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii în constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul V. P., având în vedere că din probatoriul administrat în cauză sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art.2 lit.a din O.U.G.nr.24/2008. Pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major în cadrul Direcției a IV a, Biroul Contrainformații al Penitenciarului Poarta Albă, în perioada 1986-1987. Prin măsurile întreprinse în această calitate a încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 9.04.2014, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat in judecata pe paratul V. P., solicitand sa se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin cererea nr. P 2102/12/22.10.2012, adresată C.N.S.A.S. de către domnul R. H., se solicita verificarea sub aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. I_ (cotă C.N.S.A.S.). În acest dosar, domnul V. P. a întocmit documente care se regăsesc la filele 2, 10, 13. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.
In fapt, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2314/13.09.2013, precum și al înscrisurilor pe care le atașeaza acțiunii, paratul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major în cadrul Direcției a IV a. Biroul Contrainformații al Penitenciarului Poarta Albă (1986,1987).
În această calitate, paratul a participat activ la urmărirea informativă a unui deținut supravegheat de către Securitate pentru „relații cu cetățeni străini" și „intenții de evaziune". Ca atare, pârâtul a recurs la dirijarea rețelei informative cu scopul de „a stabili intențiile prezente și cele de viitor, anturajul pe care îl frecventează, discuțiile purtate, dacă face referiri la faptul că a depus cerere pentru vizită în străinătate". Spre exemplu, a trasat ca sarcini sursei „G." „să stabilească intențiile de viitor ale suspectului și modalitățile de rezolvare și realizare ale acestuia; să semnaleze dacă acesta își manifestă interesul pentru a trimite corespondență pe căi ilegale la familie". De altfel, Raportul de analiză în mapa de supraveghere informativă T. confirmă culegerea de date și informații de către pârât prin dirijarea surselor „G.", „O." și „SUCĂ" astfel: „au informat că acesta își menține intențiile de evaziune, aducând elogii modului de viață capitalist și a fost semnalat în compania deținutului L. I. - căsătorit cu o cetățeană de naționalitate daneză, care i-ar fi dat garanții că-l va ajuta după punerea în libertate cu un pașaport fals, pentru a putea pleca. Despre M. T. 1. - relație apropiată cu acesta, există date că la 18.05.1985 a fost inclus pe lista persoanelor indezirabile pentru R.S. România pe o perioadă de 5 ani, întrucât realizează legături cu fugarii români și colaboratorii postului de radio
Față de măsurile aplicate de către pârât, printre altele, subliniaza prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri ca cele citate anterior, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
Nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate fără cunoștința și fără acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului ia viață privată și, implicit, în acest caz a dreptului la liberă exprimare.
De asemenea, legiuitorul nu condiționează reținerea calității de lucrător al Securității de existența unei pluralități de acte abuzive, în sensul legii, fiind de ajuns, pentru a respecta exigențele definiției legale, și întrunirea condițiilor cerute chiar și în ceea ce privește un singur caz instrumentat de persoana verificată.
Față de aceste considerente, practica judecătorească a statuat că încălcarea unor drepturi, în sensul art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, nu presupune în mod obligatoriu existența unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriți de Securitate.
Incălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul pârâtului, a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără ca ei să afle, ulterior, că informații privitoare la intențiile, preocupările și viața lor de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim. De asemenea, violarea acestui drept s-a produs prin toate celelalte măsuri la care pârâtul a recurs în activitatea sa de lucrător al fostei Securități.
Față de cele expuse anterior, consideră utilă următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, activitatea paratului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Activitățile desfășurate de către parat, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la secretul corespondenței, viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, consideră că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1.Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece paratul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major în cadrul Direcției a IV a, Biroul Contrainformații al Penitenciarului Poarta Albă (1986,1987).
2.In calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior.
Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către domnul V. P. au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de către parat au presupus încălcări grave ale dreptului fundamental la viață privată și a celui la liberă circulație.
În drept, art. 1 alin. 7, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul ia propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5, art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
La 30.04.2014, paratul a depus intampinare, aratand ca:
În perioada 1986-1987, a lucrat ca ofițer de contrainformații militare în cadrul Direcția a IV-a, la Penitenciarul de maximă siguranță Poarta Albă, județul C., sens în care a folosit formele, metodele și mijloacele specifice profesiei în conformitate cu Constituția României a legilor din acea perioadă, cât și a regulamentelor de funcționare în scopul cunoașterii,prevenirii și contracarării oricăror amenințări la adresa țării.
Ca ofițer de contrainformații militare în domeniul penitenciar, a pus în practică, în conformitate cu regulamentele și ordinele din sistemul penitenciar, monitorizarea și cunoașterea preocupărilor unor persoane incarcerate în vederea prevenirii evadărilor, constituirii de grupuri infracționale, coruperii personalului sau familiilor acestora, atacul asupra cadrelor, a altor deținuți, precum și asupra magistraților la prezentarea deținuților la instanțele de judecată, fară a afecta însă drepturile și libertățile deținuților înscrise in Regulamentele de Ordine Interioară, Constituția țării și a normelor internaționale, la care România era parte.
Oricum, acțiunea la care se face referire, respectiv la fostul deținut R. H., care în acea perioadă executa o pedeapsă privativă de libertate, nu se justifică, întrucât după depunerea acestuia în penitenciar avea obligația de a-l monitoriza prin mijloace specifice pentru cunoașterea din timp în scopul prevenirii unor acțiuni de constituiri în grup în scopul evadării și apoi trecerii frauduloase a frontierei, chiar și prin mijloace violente, de atac asupra cadrelor, acțiuni de corupție asupra cadrelor.
Starea lui de detenție îi afecta, limita prin condamnare definitivă și irevocabilă unele drepturi și libertăți cetățenești, printre care și cel la liberă circulație, pe care C.N.S.A.S. îl invocă pe fiecare filă a materialului prezentat, fostul deținut R. H. fiind obligat să se supună restricțiilor din penitenciar impuse de insăși condiția de persoană lipsită de libertate.
Din acțiunea de constatare, nu rezultă că ar fi exercitat asupra fostului deținut R. H. acțiuni sau activități de natură a-i oprima ori a-i afecta alte drepturi pe care le avea în calitate de persoană privată de libertate și condamnată definitiv pentru o faptă penală.
In cazul în speță, si-a exercitat legal atribuțiunile de serviciu în scopul prevenirii unor acțiuni de natură a afecta buna desfășurare a activității în Penitenciarul de maximă Siguranță Poarta Albă.
In actul de constatare al C.N.S.A.S. se menționează clar ca nu a folosit presiuni sau mijloace violente, iar faptul ca l-a monitorizat pe fostul deținut recidivist R. H. considera că nu constituie o violare a dreptului la viață privată (era cazat în penitenciar în cameră cu alți 40-50 de deținuți) și implicit a dreptului la liberă exprimare în condițiile în care acesta era deja condamnat, deci o persoană privată de libertate, avea dreptul la corespondență, pachete, deci legătura cu familia s-a purtat constant fără probleme.
Faptul că si-a desfășurat activitatea în mod legal ca ofițer de contrainformații militare în cadrul Penitenciarului de maximă siguranță Poarta A., unde nu a avut evenimente deosebite, evadări, atacuri asupra cadrelor ori a altor deținuți, considera că nu a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale fostului deținut recidivist R. H., a dreptului fundamental la viață privată și a celui la libera circulație, având în vedere calitatea de condamnat definitiv în penitenciar, care presupune și privarea de libertate deci libera circulație restrânsă, acesta fiind un atribut de serviciu care se execută în mod permanent, aceste monitorizări și măsuri specifice de prevenire si contracarare a unor activități de natură a pune în pericol buna desfășurare a activităților în Penitenciare s-au executat permanent, atât în trecut, înainte de 1989, cât și în prezent în Sistemul Penitenciarelor.
Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare a C.N.S.A.S. DIRECȚIA INVESTIGAȚII, emisă în temeiul O.U.G. Nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, art.1, al.7, nu rezultă că activitatea pe care a desfășurat-o se remarcă prin acțiuni care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Astfel, activitățile desfășurate de parat în calitate de ofițer de contrainformații militare:
- nu a îngrădit dreptul la secretul corespondenței (la cea vreme deținuții aveau dreptul la cărți poștale și numai cu aprobarea comandantului la plic deschis, deci conținutul corespondenței putea fi cunoscut, lecturat de poștași, șefii de cameră de deținere, alți deținuți);
- nu a îngrădit dreptul la viață privată a deținutului R. H. (acesta fiind condamnat definitiv, iar prin condamnarea acestuia, executarea pedepsei se realiza în penitenciar în camera de deținere unde erau cazați 40-50 de deținuți, iar fostul deținut știa că se culeg date și informații privitoare la intențiile și preocupările lui), drepturi prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la liberă circulație, prevăzut de art. 12 din Actul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fostul deținut recidivist R. H. era deja condamnat, deci privat de libertate.
Prin argumentele prezentate de C.N.S.A.S., considera că nu sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art.2 lit. a din O.U.G. nr. 29/2008 aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea mea de "lucrător al Securitătii." Astfel, norma citată impune îndeplinirea condiției ca în calitate de ofițer de contrainformații militare să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ori această condiție nu este asigurată întrucât fostul deținut recidivist R. H. executa o pedeapsă privativă de libertate în acea perioadă, acțiunile legale și regulamentare întreprinse de nu au presupus încălcări ale drepturilor fundamentale la viață privată și a celui de liberă circulație, fostul deținut fiind privat de libertate.
Curtea a incuviintat reclamantului proba cu inscrisuri.
Din examinarea art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității trebuie indeplinite cumulativ doua conditii:
1.Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.
2.In calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
1. Această condiție este asigurată deoarece paratul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major în cadrul Direcției a IV a, Biroul Contrainformații al Penitenciarului Poarta Albă (1986,1987).
2. Aceasta conditie este indeplinita prin participarea paratului la urmărirea informativă a unui deținut supravegheat de către Securitate pentru „relații cu cetățeni străini" și „intenții de evaziune". In acest sens, pârâtul a recurs la dirijarea rețelei informative cu scopul de „a stabili intențiile prezente și cele de viitor, anturajul pe care îl frecventează, discuțiile purtate, dacă face referiri la faptul că a depus cerere pentru vizită în străinătate". Paratul a trasat ca sarcini sursei „G." „să stabilească intențiile de viitor ale suspectului și modalitățile de rezolvare și realizare ale acestuia; să semnaleze dacă acesta își manifestă interesul pentru a trimite corespondență pe căi ilegale la familie". De altfel, Raportul de analiză în mapa de supraveghere informativă T. confirmă culegerea de date și informații de către pârât prin dirijarea surselor „G.", „O." și „SUCĂ" astfel: „au informat că acesta își menține intențiile de evaziune, aducând elogii modului de viață capitalist și a fost semnalat în compania deținutului L. I. - căsătorit cu o cetățeană de naționalitate daneză, care i-ar fi dat garanții că-l va ajuta după punerea în libertate cu un pașaport fals, pentru a putea pleca. Despre M. T. 1. - relație apropiată cu acesta, există date că la 18.05.1985 a fost inclus pe lista persoanelor indezirabile pentru R.S. România pe o perioadă de 5 ani, întrucât realizează legături cu fugarii români și colaboratorii postului de radio
Incălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul pârâtului, a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără ca ei să afle, ulterior, că informații privitoare la intențiile, preocupările și viața lor de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim. De asemenea, violarea acestui drept s-a produs prin toate celelalte măsuri la care pârâtul a recurs în activitatea sa de lucrător al fostei Securități.
Nu are relevanta dacă aceste încălcări aveau susținere legală sau regulamentară. Daca un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte, dabandeste calitatea de lucrător al Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Activitățile desfășurate de către parat, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la secretul corespondenței si dreptul la viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Din aceste motiva, in baza art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea va admite cererea si va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul V. P., domiciliat în municipiul C., ., . 4, etaj 4, ..
Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./4 ex./2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 474/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3281/2014. Curtea de... → |
|---|
