Pretentii. Decizia nr. 1448/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1448/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 28885/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1448
Ședința publică de la 27 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L. E.
JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 869/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu Intimații reclamanți V. C. și V. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți, prin avocat, cu împuternicire avocațială în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei la data de 25.02.2014, prin serviciul registratură, prin poștă, note de ședință, în 2 exemplare, după care:
Curtea comunică intimaților reclamanți, prin avocat, un exemplar al notelor de ședință formulat de ANRP.
Intimații reclamanți, prin avocat, învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimații reclamanți, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că nu solicită instanței obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 24.07.2012, sub nr._, reclamanții V. C. și V. M. au solicitat obligarea pârâtei A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de_,86 lei, reprezentând cota de 1/6 din compensația stabilită prin Hotărârea nr. 530/16.09.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr.393/2006, sumă actualizată conform art. 18 alin.6 din H.G. nr. 1120/2006.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că, prin hotărârea nr. 530/16.07.2009 adoptată de Comisia Mun. București de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-au acordat compensații în sumă de 910.103,20 lei, cota lor fiind de 1/6. Deși au solicitat punerea în executare a acestei decizii, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală privind plata sumei respective. În consecință au solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru daune materiale, rezultând din echivalentul inflației plus dobânda legală și daune morale în sumă egală cu echivalentul inflației plus dobânda legală. Au mai solicitat, în conformitate cu disp. art. 18 pct. 5 obligarea pârâtei la plata drepturilor lor sub sancțiunea unei penalități în sumă de 500 lei aplicate pe zi de întârziere.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că sumele stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr. 869/15.02.2013 instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 151.683,86 lei, reprezentând cota de 1/6 din compensația stabilită prin Hotărârea nr. 530/16.09.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 530/16.07.2009 adoptată de Comisia Mun. București de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-au acordat numiților R. M., G. D., I. A., Stepanov E., Zîrnă A., Văluță M. și Văluță C., compensații în sumă de 910.103,20 lei, pentru bunurile de care au fost deposedați autorii lor, Văluță I. și Văluță N. ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului H..
Conform sentinței civile nr. 3120/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._, s-a constatat că lui Văluță C. (decedat), în calitate de fiu al numiților Văluță I. și Văluță N., îi revine o cotă de 1/6 din masa succesorală.
Potrivit certificatului de naștere ..I. nr._, reclamantul Văluță M. este fiul numitului Văluță C. iar potrivit certificatului de naștere ..W. nr._, reclamantul Văluță C. este fiul numitului Văluță C..
În consecință, reclamanților, care sunt fiii lui Văluță C., le revine o cotă de 1/6 din suma stabilită cu titlu de despăgubire prin hotărârea nr. 530/16.07.2009 adoptată de Comisia Mun. București de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute de art. 11 alin. 1.
În ceea ce privește eșalonarea despăgubirilor, devin incidente dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, potrivit cărora compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor depășește_ lei. Conform alin. 6 al aceluiași articol, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală privind plata compensațiilor prevăzută de textele legale mai sus menționate, neexecutarea actului administrativ reprezentat hotărârea nr. 530/16.07.2009 adoptată de Comisia mun. București de aplicare a legii nr. 290/2003 constituind un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul prevederilor art. 2 lit.i) din Legea nr. 554/2004.
Prin recunoașterea dreptului la despăgubire, neurmată însă, în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 290/2003, de punerea efectivă în plată a compensațiilor acordate, se creează și se menține o stare de incertitudine și de insecuritate juridică în domeniul legilor reparatorii, ceea ce este de nepermis într-un stat de drept.
Apărarea pârâtei din cuprinsul întâmpinării constând în insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, printre care și cea datorată reclamanților, nu poate fi primită în cauză, întrucât, a refuza achitarea sine die a acestor despăgubiri, prin invocarea formală a lipsei fondurilor bănești, echivalează cu a transforma dreptul de proprietate al reclamanților asupra sumelor respective într-un drept eventual, ceea ce încalcă regulile fundamentale dezvoltate de CEDO prin jurisprudența sa.
În consecință, având în vedere că au trecut mai mult de 2 ani de la adoptarea hotărârii nr. 530/16.07.2009 și că reclamanții nu au primit nicio sumă din totalul despăgubirilor ce le-au fost acordate, tribunalul a constatat că pretenția acestora privind efectuarea de către pârâtă a plății integrale a compensațiilor, respectiv cota de 1/6 ce li se cuvine, este întemeiată.
Referitor la cererea reclamanților de actualizare a sumei în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, tribunalul a constatat că este întemeiată, față de prevederile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006. În ceea ce privește perioada pentru care urmează să fie actualizată suma, având în vedere că această măsură este necesară pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea în mod nejustificat de către pârâtă a obligației de plată a compensațiilor acordate, suma urmează a fi actualizată începând cu data emiterii hotărârii, respectiv 16.07.2009 până la plata efectivă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 151.683,86 lei, reprezentând cota de 1/6 din compensația stabilită prin Hotărârea nr. 530/16.09.2009 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, care a invocă în principal dispozițiile OUG 10/2013 privitoare la eșalonarea plăților despăgubirilor stabilite conform Legii 290/2003 pe parcursul a 10 ani începând cu 1 ianuarie 2014, volumul mare de activitate, care a îngreunat ritmul de soluționare a dosarelor și imposibilitatea efectuării plăților în limitele sumelor bugetate în acest scop datorită numărului mare de solicitări de plată, greșita actualizare cu rata inflației.
Ulterior, urmare a declarării neconstituționale a OUG 10/2013, recurenta a invocat dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006 potrivit cărora plățile pot fi făcute doar în limita sumelor aprobate anual în buget cu acest scop, a reiterat susținerile privind dificultățile financiare generate de volumul mare de activitate, care a îngreunat ritmul de soluționare a dosarelor și imposibilitatea efectuării plăților în limitele sumelor bugetate în acest scop datorită numărului mare de solicitări de plată și greșita actualizare cu rata inflației în raport de dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 528/2013, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a OUG 10/2013 în considerarea nerezonabilității eșalonării drepturilor bănești ale beneficiarilor pe o durată de 10 ani, astfel că primul motiv de recurs va fi înlăturat.
Pe de altă parte, multitudinea executărilor pornite împotriva pârâtei pentru drepturi bănești similare nu constituie un motiv de a nu da curs acțiunii prin care reclamanții beneficiari ai unui act administrativ se lovesc de refuzul de executare a unui act administrativ emis în urma rezolvării favorabile a unei cereri (art. 8, art. 2 lit. i și art. 12 din Legea 554/2004), împrejurarea că plățile se pot face doar în limita sumelor prevăzute în buget putând transforma obligația autorității publice într-una potestativă.
În fine, în ceea ce privește actualizarea despăgubirilor începând cu data introducerii acțiunii, criticile fondate pe dispozițiile OUG 10/2013, vor fi înlăturate ca urmare a declarării neconstituționale a acestui act normativ.
Criticile pe același aspect fondate pe dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG 1120/2006 vor fi înlăturate în considerarea Deciziei nr. 21/2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia Legii 9/1998 și aplicabilă, în chip analog, în materia Legii 290/2003, în sensul că, în condițiile în care pârâta nu a respectat ea însăși termenele de plată prevăzute de art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 18 alin. 5 din Legea 290/2003, nu se poate prevala de actualizarea sumelor în condițiile art. 18 alin. 6, aplicabil doar în măsura în care plățile s-au făcut în condițiile și termenele acolo prevăzute, devenind incident dreptul comun și actualizarea creanței de la data titlului care o constată.
În baza art. 312 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 869/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu Intimații reclamanți V. C. și V. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. L. E. D. G. Ș. A.
Grefier,
F. V. M.
Red. FLE/2 ex
Jud. fond Pogorand O.D.- T. București – SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5608/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3533/2014. Curtea de... → |
|---|
