Pretentii. Decizia nr. 4599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4599/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 3096/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4599
Ședința publică de la 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. L. E.
JUDECĂTOR - P. H.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1218/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. MIHAIȚĂ GINEL și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ din 26.07.2013, reclamantul M. M. Ginel a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice A. și M. M. și Schimbărilor Climatice prin Administrația Fondului pentru Mediu solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 1785 lei, actualizată la data plății.
Prin sentința civilă nr. 1218 din 12.09.2013 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea reclamantului și în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. să restituie reclamantului suma de 1.785 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța ., nr._/02.09.2009, cu actualizare la data plății, precum și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 179 lei, reprezentând taxă de timbru.
Prin aceeași sentință tribunalul a respins acțiunea reclamantului față de pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice prin Administrația Fondului pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea în tot a sentinței civile criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța de fond incompatibilitatea dispozițiilor OUG nr.50/2008 cu prevederile comunitare reținute.
În ceea ce privește taxa de poluare, recurenta arată că a fost instituită în temeiul principiului “poluatorul plătește” și este determinată în funcție de caracteristicile constructive ale autovehiculelor precum și de vechimea lor, astfel că este eronată concluzia cu privire la caracterul discriminatoriu al acestei taxe.
Arată recurenta că a solicitat instanței introducerea Administrației Fondului de Mediu în cauză, în calitate de chemat în garanție.
În ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, recurenta afirmă că soluția instanței fondului este neîntemeiată, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.1082 C.civil iar recurenta pârâtă nu este culpabilă pentru declanșarea procesului de față.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct.8 C.proc.civ.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Rezultă din actele dosarului că reclamantul a solicitat primei instanțe restituirea taxei de poluare, achitate pentru înmatricularea unui autovehicul de ocazie provenit din spațiul comunitar, cererea reclamantului fiind întemeiată pe dispozițiile art.110 din TFUE și interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la compatibilitatea dispozițiilor OUG nr.50/2008 cu prevederile TFUE.
Cât privește omisiunea instanței fondului de a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție a AFM, curtea constată că recurenta pârâta nu a formulat o atare cerere în fața primei instanțe.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Dispozițiile Legii nr.9/2012 nu constituie un temei pentru respingerea cererii reclamantului, cât timp prevederile potrivit cărora sunt supuse taxei de poluare și autoturismele aflate în parcul auto național și pentru care nu s-a achitat taxa specială de primă înmatriculare sau poluare, la prima înstrăinare a dreptului de proprietate, au fost suspendate prin efectul OUG nr.1/2012 și nu pot produce efecte decât pentru viitor.
În egală măsură, considerentele tribunalului cu privire la temeinicia cererii de acordare a dobânzii legale sunt pe deplin valabile, reflectând aplicarea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului suferit de reclamantă prin impunerea taxei cu încălcarea principiului supremației dreptului comunitar.
De altfel, prin decizia preliminara pronuntata in cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu), C.J.U.E. a statuat că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”, astfel că în mod greșit susține recurenta nelegalitatea hotărârii, prin raportare la nerespectarea condițiilor prevăzute de OG nr.92/2003.
În atare context, acțiunea reclamantului intimat, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1218/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. MIHAIȚĂ GINEL și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
S. I.
Red. FG/5 ex.
Jud. fond N. M. - Tribunalul Teleorman
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3281/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1871/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
