Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3514/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3514/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 4678/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3514
Ședința publică de la 05 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER - F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta reclamantă . SRL împotriva Deciziei civile nr. 1584/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 28.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Deciziei civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2014, când a reținut următoarele:
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26.10.2011 reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, anularea deciziei nr._/30.08.2011 de calcul a taxei pe poluare și restituirea sumei de_ lei, plus dobânda legală aferentă.
În motivare, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand din Germania, care a fost înmatriculat în această țară la data de 11.12.2008 și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să achite suma de_ lei cu titlu de taxă pe poluare, conform deciziei de calcul nr._/30.08.l2011 și a chitanței . nr._/30.08.2011. A precizat că OUG nr. 50/2008 este contrară prevederilor art. 90 din Tratatului Uniunii Europene, având un caracter discriminatoriu și fiind o barieră pentru libera circulație a mărfurilor.
Prin sentința civilă nr. 3666/03.10.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat decizia de calcul contestată, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de_ lei reprezentând contravaloare taxei pe poluare și a respins cererea de acordare a dobânzii fiscale ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, întrucât doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
În raport cu cele reținute, instanța a concluzionat că actul normativ în baza căruia a fost calculată taxa de poluare contravine art. 110 din TFUE, conform căruia „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive.
Mai arată recurenta că taxa la care a fost obligată intimata-reclamantă nu are caracter discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România, fiind stabilită în același cuantum, indiferent dacă se aplică autovehiculele sunt autohtone ori sunt produse în spațiul comunitar.
Intimata a formulat concluzii scrise în combaterea recursului, invocând Decizia pronunțată de CJUE în cauza C 402/09.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Prin Decizia civilă nr. 1584/11.04.2013 curtea a admis recursul și a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.
Instanța de fond a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 contravin art. 110 din TFUE, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România. Curtea observă că acest raționament este corect, însă doar în ce privește autovehiculele înmatriculate înainte de . OUG nr. 50/2008.
În speță, Curtea a reținut că, așa cum reiese din decizia de calcul depusă în copie la fila 13 din dosarul de fond, autoturismul este produs în anul 2008, a fost înmatriculat prima dată la data de 11 decembrie a aceluiași an.
Curtea a mai reținut că la data primei înmatriculări a autoturismului era în vigoare OUG nr. 50/2008, care la art. 4 lit. a prevedea că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Coroborând cele două aspecte reținute, Curtea observă că, pentru a putea aprecia cu privire la eventualul caracter discriminatoriu al taxei de poluare, trebuie comparate două autoturisme aflate în situații similare, respectiv cu aceleași caracteristici tehnice și înmatriculate pentru prima dată în aceeași perioadă. Procedând la o atare comparație, Curtea reține că în temeiul OUG nr. 50/2008l se percepea taxa de poluare pentru orice autovehicul înmatriculat la data de 11 decembrie 2008, indiferent de proveniența acestuia. Prin urmare, valoarea de piață a unui autovehicul autohton are încorporată în ea taxa respectivă, care se reflectă în prețul de vânzare, în cazul unei achiziții second-hand. Așa fiind, în cazul intimatei-reclamante nu se poate vorbi de un caracter discriminatoriu al taxei de poluare, în sensul art. 110 din TFUE, deoarece această taxă este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România pentru orice vehicul aflat în situații similare, indiferent de proveniența lui.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, iar în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire reclamanta . SRL, solicitând admiterea acesteia și schimbarea în tot a Deciziei în sensul respingerii recursurilor.
Examinând cererea de revizuire, Curtea o va admite pentru următoarele considerente.
În fapt, revizuenta a achiziționat un autoturism second-hand din Germania, care a fost înmatriculat în această țară la data de 11.12.2008 și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să achite suma de_ lei cu titlu de taxă pe poluare, conform deciziei de calcul nr._/30.08.l2011 și a chitanței . nr._/30.08.2011. A precizat că OUG nr. 50/2008 este contrară prevederilor art. 90 din Tratatului Uniunii Europene, având un caracter discriminatoriu și fiind o barieră pentru libera circulație a mărfurilor.
Curtea a constatat că decizia atacată nu a aplicat dreptul comunitar incident în speță.
Conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.”
Curtea consideră că important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, potrivit art. 28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”. Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor. Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și Nameth, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 399). Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst]. În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20]; b. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Conform Deciziei ICCJ în interesul legii nr. 24/2011: 1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă; 2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Conform Deciziei CJUE în cazul C-565/2011, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C 397/98 și C 410/98, R.., p. I 1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C 446/04, R.., p. I_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C 113/10, C 147/10 și C 234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65). În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66). În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată). În ceea ce privește principiul echivalenței, trebuie arătat că Curtea nu dispune de niciun element de natură să dea naștere unor îndoieli în legătură cu conformitatea cu acesta a regimului în discuție în litigiul principal. Astfel, din dosarul de care dispune Curtea pare să rezulte că regimul în discuție în litigiul principal, care nu acordă dobânzi decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, se aplică tuturor sumelor care trebuie restituite de la buget, atât celor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor percepute cu încălcarea dreptului național, aspect care trebuie însă verificat de instanța de trimitere. În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). Trebuie să se constate că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință.
În plus, CJUE a arătat în cauzele C-97/13 și C-241/13 C. și C. că „Uniunea (art. 110 TFUE) se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale (Legea nr. 9/2012 în forma inițială, OUG nr. 1/2012), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Văzând disp. art. 21 alin.2 din Legea nr. 554/2004 și art. 322 pct.9 cpciv., Curtea va admite cererea de revizuire și pe cale de consecință, admițând acțiunea, anulează decizia de calcul a taxei de poluare și obligă pârâta să restituie petentei suma de 15.074 lei contravaloare a taxei de poluare, cu dobânda legală de la data plății până la achitarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta reclamantă . SRL împotriva Deciziei civile nr. 1584/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Schimbă în tot decizia atacată.
Admite acțiunea.
Anulează decizia de calcul a taxei de poluare și obligă pârâta să restituie petentei suma de 15.074 lei contravaloare a taxei de poluare, cu dobânda legală de la data plății până la achitarea efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red IMC
| ← Pretentii. Decizia nr. 862/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 7084/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
