Anulare act administrativ. Decizia nr. 3889/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 3889/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 1529/98/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3889

Ședința publică de la 16.05.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – F. I.

JUDECĂTOR - P. S.

JUDECĂTOR - V. R. M.

GREFIER - S. I.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă P. MUNICIPIULUI S. împotriva sentinței civile nr. 3014/4.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. T..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 9.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.05.2014, pronunțând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 3014/4.12.2013, Tribunalul Ialomița a dispus: admiterea acțiunii formulată de reclamantul H. T. în contradictoriu cu pârâta P. S. (UAT S.); anularea Tabelului privind îndeplinirea criteriilor de departajare întrunite de transportatorii înscriși la procedura de atribuire a unei autorizații taxi vacante la grupa taximetriștilor independenți” înregistrat la P. S. sub nr._/16.05.2013; reluarea procedurii de atribuire a unei autorizații taxi vacante.

Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, Municipiul S., reprezentat prin primar A. S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacată și respingerea acțiunii.

A sustinut recurentul că instanța de fond a interpretat eronat prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, respectiv ale Ordinului 356/2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și criticând desfășurarea întregii proceduri de atribuire, a dispus anularea ei, dar fără a anula actele administrative care consemnează rezultatul procedurii (Raportul privind încheierea procedurii nr._/16.05.2013), ci doar tabelul privind îndeplinirea criteriilor de departajare care este o anexă, neavând caracterul unui act administrativ.

Potrivit art. 17 alin. 2 din Ordinul nr. 356/2007, prima etapă a procedurii se desfășoară doar la nivel de declarații pe propria răspundere a transportatorilor avându-se în vedere faptul că la procedură pot participa atât cei care dețin autovehicule la data desfășurării procedurii de atribuire cât și cei care vor deține autovehicule în termen de maxim 6 luni de la data înscrierii la procedură.

În baza prevederilor art. 14 alin.1 din același Ordin, procedura de atribuire în gestiune delegata se aplică pentru executarea serviciilor de transport în regim de taxi și serviciilor de transport persoane în regim de închiriere.

Instanța de fond, în opinia recurentei, în mod greșit a reținut faptul că pentru îndeplinirea criteriilor de departajare era necesar ca participanții să prezinte un certificat de agreare emis de R.A.R. care să certifice aceste elemente, nefiind suficiente simplele afirmații ale participanților, neînsoțite de dovezi în acest sens. Or, aceasta afirmație este doar o opinie a instanței de judecata fara a fi susținută de actele normative aplicabile în acest domeniu.

Referitor la momentul în care devine obligatorie depunerea certificatului acesta este ulterior, după finalizarea etapei prevăzută la art. 14, alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 356/2007, și nu la data înscrierii la procedură, după cum, în opinia recurentei, în mod eronat a considerat instanța de fond.

Transportatorii trebuiau să depună certificatul RAR în cadrul celei de a doua etape a procedurii de atribuire (art. 14, alin. 1, lit. b) din Ordinul 356/2007), când se eliberează efectiv autorizația de transport în regim de taxi. Mai mult decât atât, prin art. 30 din Legea nr. 38/2003 se instituie condițiile pentru agrearea autovehiculelor de către RAR ca taxiuri pentru transport de persoane. Legiuitorul a prevăzut îndeplinirea acestora doar după atribuirea autorizației de taxi, respective în faza de eliberare a autorizației, din motive economice, având în vedere costurile determinate de aceste operațiuni în condițiile în care doar o mică parte din participanții în procedură obțin efectiv autorizația de transport de persoane în regim de taxi astfel încât ar apărea ca împovărătoare obligarea tuturor transporturilor participanți la procedură să-și doteze autovehiculele cu aparat de taxat, aparat de marcat electronic, stații radio de emisie-recepție, lampă, însemne, îscrisuri, elemente de culoare ale caroseriei, etc.

Referitor la faptul că instanța apreciază necesară depunerea poliței casco și a adeverințelor emise de ITM, această necesitate excede textului de lege și principiilor fundamentale ale procesului civil astfel cum este prevăzut la art. 5, alin. 4 NCPC.

De asemenea, o altă critică adusă sentinței este cea referitoare la faptul că instanța a dispus anularea Tabelului privind îndeplinirea criteriilor de departajare, document ce nu are caracter de act administrativ, deși la termenul de judecată din data de 23.10.2013, reclamantul a precizat că înțelege să conteste Dispoziția Primarului prin care i s-a respins contestația formulată împotriva tabelului.

În mod eronat instanța a concluzionat că în cadrul procedurii de atribuire a autorizației taxi s-au săvârșit unele nereguli, eroarea constând în interpretarea greșită a textului legii, membrii comisiei nefăcând decât să aplice normele legale în materie, respective prevederile Legii nr. 38/2003 și ale Ordinului nr. 356/2007.

Legal citat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Municipiul S., reprezentat prin primar A. S., a formulat răspuns la întâmpinare.

Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Așa cum rezultă din Încheierea din 23.10.2013, fila 84 dosar fond, aspect consemnat și în considerentele sentinței recurate, la termenul din data de 23.10.2013, reclamantul a precizat că înțelege să conteste dispoziția primarului prin care i s-a respins contestația formulată împotriva „Tabelului privind îndeplinirea criteriilor de departajare întrunite de transportatorii înscriși la procedura de atribuire a unei autorizații taxi vacante la grupa taximetriștilor independenți”, solicitând anularea acestuia.

De altfel, art. 26 din Ordinul nr. 356/ 2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, prevede următoarele:

(1) După data limită stabilită pentru depunerea cererilor de participare la procedura de atribuire a autorizațiilor taxi, în termen de 10 zile autoritatea de autorizare va analiza cererile și documentele depuse, va aplica criteriile de departajare și va stabili transportatorul autorizat căruia i se va atribui autorizația respectivă.

(2) Lista cu autorizațiile taxi atribuite pentru transportul de persoane, conținând datele de identificare ale transportatorului autorizat și punctajele obținute din îndeplinirea criteriilor de departajare pentru fiecare autovehicul, va fi făcută publică în termen de 3 zile după finalizarea atribuirii prevăzute la alin. (1).

(3) În termen de 15 zile de la publicarea listei prevăzute la alin. (2) se pot depune contestații la primarul localității, cu privire la deficiențele semnalate în procedura de atribuire a autorizațiilor.

(4) Dispozițiile primarului privind rezolvarea contestațiilor se emit și se comunică în termen de 10 zile de la primirea acestora.

(5) Dispoziția primarului poate fi atacată în contenciosul administrativ în termenele legale prevăzute.

Or, Curtea reține că prin sentința recurată, Tribunalul Ialomița a dispus: admiterea acțiunii; anularea Tabelului privind îndeplinirea criteriilor de departajare întrunite de transportatorii înscriși la procedura de atribuire a unei autorizații taxi vacante la grupa taximetriștilor independenți” înregistrat la P. S. sub nr._/16.05.2013precum și reluarea procedurii de atribuire a unei autorizații taxi vacante.

Prin urmare, prima instanță nu a analizat, in concret, dispoziția primarului prin care i s-a respins contestația formulată împotriva Tabelului, deși art. 26 alin.5, reprodus anterior, prevede expres că dispoziția primarului este cea care se atacă în contenciosul administrativ, ceea ce echivaleaza cu nemotivarea hotararii si cu necercetarea fondului.

Procedând in acest mod, prima instanță nu a cercetat fondul cererii principale cu care a fost sesizata deși, chiar reclamantul a precizat că înțelege să conteste dispoziția primarului prin care i s-a respins contestația formulată împotriva Tabelului.

Pe cale de consecință, in baza art. 496 și 498 alin. 2 NCPC si art. 14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecarea cererii, prima instanță urmează sa analizeze și celelalte critici exprimate de recurent în cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă P. MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., ., jud. Ialomița, cod fiscal_ împotriva sentinței civile nr. 3014/4.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. T., având CNP_, cu domiciliul în mun. S., .. 101, ., ..

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. I. P. S. V. R. M.

GREFIER

S. I.

Red. IF/4 ex.

Jud. fond I. M. - Tribunalul Ialomița

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 3889/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI