Pretentii. Decizia nr. 862/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 3387/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 862
Ședința Publică din data de 07.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII CĂLĂRAȘI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.533/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII CĂLĂRAȘI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/19.08.2013 a devenit, prin reorganizare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII CĂLĂRAȘI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, fiind de altfel citată pentru termenul de astăzi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 28.12.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Contribuabililor Mijlocii Călărași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 5.360 lei reprezentând taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, fără cheltuieli de judecată.
In motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru UE la data de 23.10.2009 un autoturism second hand, marca TOYOTA LAND CRUISER, iar pentru a înmatricula autovehiculul în România a fost obligată la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 5.360 lei conform OUG nr. 50/2008.
Se mai arată de reclamantă că a formulat o cerere la AFPC Călărași pentru restituirea acestei taxe, cerere care însă a fost respinsă, prin adresa depusă la dosar, i s-a comunicat refuzul de restituire a taxei.
Apreciază reclamanta că taxa percepută de pârâtă este în contradicție cu reglementările UE acceptate și de România, fiind încălcate dispozițiile art.90 par.1 din TFUE.
Față de considerentele menționate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept a invocat dispozițiile art. 148 din Constituția României, OUG nr. 50/2008, art. 90 din TCE.
In dovedirea acțiunii a depus înscrisuri în copie.
Deși legal citată, pârâta A.F.P.C. Călărași nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 533/27.02.2013 Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei A.F.P.C. Călărași și a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante în sumă de 5.360 lei și dobânda fiscală aferentă sumei calculată de la data de 28.12.2012 și până la restituirea sumei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, reclamanta a achiziționat în anul 2009 un autoturism sencond-hand, marca TOYOTA LAND CRUISER, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 5.360 lei, achitată cu chitanța depusă în copie la dosar.
Reclamanta consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 90 al.1 ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 5.360 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul a reținut că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autovehiculul reclamantei nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
In consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritare și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană, fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei A.F.P.C. Călărași, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5.360 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânzile fiscale calculate de la data de 28.12.2012, respectiv data formulării cererii la organul fiscal și până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII CĂLĂRAȘI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, în speța nu sunt încălcate dispozițiile ar. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene. Menționează că în acest sens s-au pronunțat și instanțele de judecată cu ocazia unor cauză având același obiect, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 1643/2009.
Mai arată că taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne,această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci și tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Incalcarea art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Cominitatilor Europene nu poate fi retinuta in mod automat, ci trebuie verificata, in fiecare caz in parte, pentru a se putea stabili in concret masura in care valoarea taxei aplicata autovehiculul second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru depășește valoarea reziduala a aceleiași taxe incorporata in valoarea de piața a vehiculelor similare înmatriculate in Romania,
Așadar, intrucat intimata a achitat in mod voluntar, aceasta taxa de poluare, supunandu-se, astfel, normei interne aplicate de organul fiscal competent prin emiterea deciziei administrative, se poate pune in discuție modalitatea factuala si legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare, precum si compatibilitatea dreptului intern cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare, daca s-ar valida demersul întreprins de reclamanta, prin ignorarea procedurii deschise de lege pentru contestarea actului de impunere, ar fi deturnate normele procedurii fiscale care guverneaza soluționarea unui atare conflict, cu repunerea acestora in termenul procedural prevazut de art. 207 din Codul de Procedura fiscala ceea ce, in mod evident, nu este posibil.
Înalta Curte de Casație si Justitie a stabilit cu valoare de principiu si precedent judiciar ca, in masura in oare se contesta un act administrativ fiscal devin incidente dispozițiile Codului de procedura fiscala, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea Constitutionala, fiind sesizata in mod repetat cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 205-218 din Codul de Procedura Fiscala, a retinut ca acestea sunt constitutionale nu numai in raport de prevederile Constitutiei, dar si in raport de Convenția Europeana a drepturilor Omului.
F. de cele expuse anterior, solicită admiterea recursului, modificarea in tot sentinta civila nr.533/27.02.2013 pronuntata de Tribunalul Calarasi, in sensul respingerii acțiunii formulate de . .
In drept: art. 299 si urm. din Codul de procedura civila.
Probe: înscrisuri.
Examinând recursul de față, în raport de motivele de recurs invocate, cât și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, reținând următoarele:
Curtea constată că astfel cum în mod corect s-a reținut și de instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII CĂLĂRAȘI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.533/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă .., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D./2 ex.
Tr. Călărași – S. Civ. – N.M. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3514/2014.... → |
|---|
