Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3167/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3167/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 17554/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3167
Ședința publică de la 16.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . prin lichidator judiciar D., U. și Asociații SPRL, împotriva sentinței civile nr. 5381/5.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 15.05.2012, reclamanta . a chemat in judecata pa parata AFAF- D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, solicitand instantei sa se dispuna anularea deciziei de solutionare a contestatiei nr. 90/22.02.2012 emisa de parata prin care s-a respins contestatia formulate impotriva deciziei de impunere nr. F-AN 319/14.09.2011 si a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, intocmite ca urmare a raportului de inpsectie fiscala nr. F-AN6/14.09.2011.
In motivarea actiunii s-a aratat ca s-a procedat de catre inspectorii fiscali la aplicarea marjei nete in estimarea preturilor de transfer, conform prev. art. 11 al. 1 si 2 din C.Fiscal si ale art. 32 din N.Metodologice de aplicare a C.fiscal si au fost reduse toate cheltuielile din exploatare cu suma de 5.869.720 lei, care nu indeplinesc conditiile legale pentru a fi deductibile in calculul impozitului pe profit. Astfel, au fost stabilite in sarcina sa diferente suplimentare de impozit pe profit in cuantum de 288.768 lei si majorari de intarziere aferente acestor diferente in cuantum de 359.985 lei. In consecinta s-a emis decizia de impunere nr. -AN 319/14.09.2011 si decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011,urmare a raportului de inspectie fiscala nr. F-AN6/14.09.2011.Impotriva acestora s-a formulat in termen legal contestatie adresata organului fiscal emitent.
Sustine reclamanta ca motivele de nelegalitate ale deciziei de solutionare a contestatiei au in vedere faptul ca veniturile sale provin din comertul cu ridicata a produselor de ceau, dulciuri si condimente, fiind realizate prin derularea de relatii comerciale cu lanturi de retail, distribuitori de produse naturiste si parafarmaceutice, supermarketuri, diversi comercianti en gros si en –detail de produse alimentare si nealimentare precum si farmacii. Produsele pe are le comercializa au fost achizitionate de la furnizori externi, respectiv JUZIOLOPEX SP.ZO.O si JUTRZENKA COLIAN SP.ZOO, ambii furnizori fiind persoane afiliate cu C. .F. de aceasta situatie, organele fiscale au solicitat prezentarea preturilor de transfer. Intrucat achizitia de marfuri s-a facut de la persoanele juridice afiliate, organele de inspectie au solicitat prezentarea preturilor de transfer conform art. 79 al. 2 din C.Proc. Fiscala. Sustine reclamanta ca este gresita metoda de estimare de catre inspectorii fiscali a preturilor de transfer prin aplicarea marjei nete, fata de prev. art. 7 pct. 21 lit. c din C.Fiscal.Conform pct. 23 din N. Metodologice de aplicare a art. 11 din C.Fiscal, „la estimarea pretului de piata al tranzactiilor se poate utiliza una dintre urmatoarele metode: metoda cumpararii preturilor, metoda cost-plus; metoda pretului de revanzare; orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.” Potrivit art. 11 al. 1 din C.Fiscal, „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, ...autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.”
Mai mentioneza reclamanta ca societatea activeaza ca distribuitor in cadrul tranzactiilor cu societati afiliate, realizeaza achizitii de marfuri de la societatile afiliate, marfuri pe care ulterior le revinde, fara a le prelucra, catre entitati independente.Marfa achizitionata a fost livrata mai departe catre clientii C. T. SRL, ceea ce dovedeste scopul achizitiilor de marfa, deci scopul economic al acestor tranzactii, in consecinta decizia organelor de inspectie fiscala de a reduce cheltuielile din exploatare este neintemeiata.Argumentatia preturilor de transfer aplicate de societate s-a bazat pe metoda pretului de revanzare, caci, conform art. 11 din C.Fiscal, metodele traditionale de estimare a pretului de piata au prioritate asupra metodelor tranzactionale (precum metoda marjei nete). Metoda pretului de revanzare este o metoda mai directa de estimare a preturilor de transfer si nu este influentata de cheltuielile general administrative si de desfacere ale societatii analizate, cheltuieli intreprinse in tranzactii cu societati independente.Intrucat in dosarul preturilor de transfer societatea a inregistrat o marja bruta la nivel de piata, pierderea din exploatare fiind generate de cheltuieli supradimensioante cu desfacerea marfurilor, datorita practicilor comerciale abuzive a lanturilor de retail, principalii clienti ai anititatii.Modul de calcul al indicatorilor financiari precum si valorile absolute in functie de care s-a efectuat calculul indicatorilor financiari pentru aplicarea metodei pretului de revanzare se regasesc in sectiunea 7.17 din dosarul preturilor de transfer pus la dispozitia autoritatilor fiscale. Metoda pretului de revanzare se aplica prin raportarea preofitului brut la costul bunurilor vandute. Profitul brut in acest caz se determina ca diferența dintre venitul din vanzarea marfurilor si costul bunurilor vandute.
Potrivit Ordinului 222/2008, Anexa 1, Cap. I art. 2 al. 5, privind conținutul preturilor de transfer, Analiza comparativa va avea in vedere criteriile teritoriale in urmatoarea ordine: national, UE, international. Studiul de comparabilitate in dosarul de preturi de transfer respecta ordinea stabilita de acest ordin, in sensul ca studiul s-a realizat la nivel national. Conform Normelor Metodologice de aplicarea art. 11 din C.Fiscal, ,,Metoda marjei nete implica calcularea marjei nete a profitului, obtinuta de o persoana in urma uneia sau mai multor tranzactii cu persoane afiliate, si estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana in tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute in tranzactii comparabile efectuate de persoane independente. Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate si aceiasi indicatori ai persoanelor independente care activează in cadrul aceluiași domeniu de activitate. In utilizarea marjei nete trebuie luate in considerare diferențele dintre persoanele ale căror marje sunt comparabile. In acest sens vor fi avuți in vedere următorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piață si a bunurilor echivalente, eficienta si strategia de management, pozitia pe piata, diferența in structura costurilor si nivelul experienței in afaceri.”
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 8 lei sit b. jud. 0,3 lei.
In dovedire reclamanta a depus la dosar decizia nr. 90/22.02.2012 priv. solutionarea contestatiei; decizia de impunere nr. F-AN 319/14.09.2011, decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011.
La fila 47 dosar reclamanta a depus o precizare a cadrului procesual pasiv in sensul ca intelege sa cheme in judecata si pe ANAF-D. G. de Solutionare a Contestatiilor, eminentul deciziei nr. 90/22.02.2012.
In cauza s-a dispus citarea si acestui parat, A.N.A.F.-D. G. de Solutionare a Contestatiilor, eminentul deciziei nr. 90/22.02.2012.
Parata ANAF a formulat intampinare prin care a solicitat sa se respinga actiunea ca neintemeiata.
Prin sentința civilă nr. 5381/05.11.2013 Tribunalul București – Secția a IX-a C. a respins cererea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
În decizia de impunere nr. F-AN-319/14.09.2011 s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru suma totala de 452.583 lei reprezentând 288.768 lei impozit pe profit suplimentar si 163.815 lei accesorii aferente impozitului pe profit suplimentar.
Reclamanta a formulat contestație fiscala împotriva acestei decizii precum si a deciziei privind nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN-320/24.08.2011, potrivit dispoz. art. 205, 207 si 218 din C.Procedura Fiscala, solutionata prin decizia nr. 90/22.02.2012, in sensul respingerii ca neintemeiata a contestatiei formulate impotriva deciziei de impunere nr. F-AN-319/14.09.2011 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata si respingerea ca nemotivata a contestației formulate impotriva deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AN-320/24.08.2011.
A constatat instanța că reclamanta este o persoană juridică română cu capital privat și are ca obiect principal de activitate ,,comerț cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente”- Cod CAEN 4637.
Inspectorii fiscali au procedat la aplicarea marjei nete in estimarea preturilor de transfer, conform prev. art. 11 al. 1 si 2 din C.Fiscal si ale art. 32 din N. Metodologice de aplicare a C.fiscal si au fost reduse toate cheltuielile din exploatare cu suma de 5.869.720 lei, care nu indeplinesc conditiile legale pentru a fi deductibile in calculul impozitului pe profit.
In consecinta s-au fost stabilit in sarcina sa diferențe suplimentare de impozit pe profit in cuantum de 288.768 lei si majorari de intarziere aferente acestor diferențe in cuantum de 359.985 lei, drept urmare fiind emisa decizia de impunere nr. -AN 319/14.09.2011 si decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, urmare a raportului de inspecție fiscala nr. F-AN6/14.09.2011.
Intrucat achizitia de marfuri s-a facut de la persoanele juridice afiliate, organele de inspectie au solicitat prezentarea preturilor de transfer conform art. 79 al. 2 din C.Proc. Fiscala.
F. de argumentele aduse de catre reclamanta in sprijinul gresite aplicari a metodei de estimare – prin aplicarea marjei nete in estimarea preturilor de transfer - de catre inspectorii fiscali – instanta a apreciat ca punctual de vedere al organului fiscal in aprecierea metodei de estimare este cel corect, iar decizia de solutionare a contestatiei este legala si temeinica.
Astfel, conform prevederilor art. 19 al. 1 si al. 5 din L. 571/2003 aplicabile perioadei de referinta, ,,tranzactiile intre persoanele afiliate se realizeaza conform principiului pretului pietei libere, potrivit caruia tranzactiile intre persoanele afiliate se efectueaza in conditiile stabilite sau impuse care nu trebuie sa difere de relatiile comerciale sau financiare intre intreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au in vedere principiile privind preturile de transfer.”
Art. 11 al. 2 din acelasi act normativ are in vedere ca ,,in cadrul unei tranzactii intre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persone afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre metode (….)” .
Pct. 22 din N. Metodologice de aplicare a L. 571/2003 stabileste ca autoritatile fiscale din Romania pot in scopul calcularii obligatiilor fiscale ale persoanelor afiliate sa reconsidere evidentele persoanei afiliate din România, in scopul examinarii fiscale, daca in urma relatiilor speciale dintre persoana afiliata romana si cea straina aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din Romania.
S-a constatat ca reconsiderarea evidentelor se refera la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, in scopul calcularii obligatiilor fiscale ale persoanelor afiliate. Reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate nu se efectuează atunci cand tranzactiile dintre asemenea persoane au loc in termeni comerciali de piață liberă, respectiv tranzacții intre persoane independente.
Autoritatile fiscale stabilesc pretul de piata al acestor tranzactii aplicand metoda utilizata de contribuabil, cu exceptia cazurilor in care prin metoda utilizata nu se reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. In acest caz, autoritatile fiscale vor aplica cea mai adecvata dintre metodele prevazute la art. 11 al. 2 din C.Fiscal.
Pct. 24 din aceste N.Metodologice are in vedere ca pretul de piata este determinat prin raportare la tranzacții comparabile necontrolate. O tranzactie este necontrolata deca se desfasoara intre persoane independente. Pct. 23 din N.Metodol. stableste ca la estimarea pretului de piata al tranzactiilor se poate utiliza una dintre metodele(…) printre care si metoda pretului de revanzare, care, de regula este utilizata in cazul in care cel care revinde nu majoreaza substantial valoarea produsului si atunci cand, inainte de revanzare, bunurile mai sunt prelucrate si in aceste circumstante, se poate stabili marja adecvata.
Pct. 32 aceste N.Metodologice stabileste ca la stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste una dintre metodele prevazute mai sus. In vederea stabilirii celei mai adecvate metode se are in vedere…metoda care se aproprie cel mai mult de imprejurarile in care sunt stabilite preturile supuse liberei concurente pe piete comparabile din punct de vedere comercial…; metoda folosita trebuie sa corespunda imprejurarilor date ale pietei si ale activității contribuabilului.
Analizarea tranzacțiilor intre persoane afiliate se datoreaza asa numitei practici de transfer a preturilor, practica care consta in efectuarea de tranzactii la preturi speciale si/sau in conditii speciale care conduc la distorsionarea bazei de impozitare si impozitelor datorate. Principalul obiectiv in evaluarea preturilor de transfer este acela de a preveni pierderea unor impozite prin practicarea unor preturi artificiale provenite din transferul profitului in tari cu taxare redusa. In vederea determinării cu cat mai mare exactitate a taxelor si impozitelor, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei.
Potrivit art. 11 al 1 si 2 din C.Fiscal, la stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate pot fi folosite o . metode dintre cele expres enumerate, pentru fiecare caz in parte alegându-se cea mai adecvata dintre ele, precum si orice alta metoda recunoscută in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
In utilizarea marjei nete trebuie luate in considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile. Aceasta presupune compararea intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate cu aceeasi indicatori ai persoanelor independente care desfasoara tranzactii similare.
Din cuprinsul actelor prezentate la dosarul fiscal rezulta ca reclamanta a inregistrat pierderi consecutive atât in anul 2008 cand a raportat o pierdere aferenta anilor anteriori 2005-2007 cat si chiar pe perioada verificata 2008-2010. Alegerea celei mai adecvate metode de determinare a preturilor de transfer se bazeaza pe identificarea acelei metode care in circumstantele tranzactiei analizate ofera cea mai potrivita masura sau cea mai buna estimare a unei valori de piata.
Autoritatile fiscale au dreptul sa efectueaza ajustari atunci cand marja neta de profit obtinuta de persoana afiliata rezidenta din tranzactii controlate nu sunt cuprinse in intervalul de comparare rezultat ca urmare a analizei profitabilitatii obtinute de societati independente comparabile.
Din cuprinsul art. 2 al. 3 din Ordinul 222/2008 ajustarile se vor efectua la valoarea mediana, unde valoarea mediana reprezinta acea valoare care se regaseste la mijlocul intervalului de comparare. In consecinta, desi metoda marjei brute utilizata in dosarul preturilor de transfer este recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de catre OECD practicabila in cazul activitatilor de distributie, in circumstantele cazului individual al reclamantei nu este relevanta. Societatea a utilizat metoda marjei brute in estimarea preturilor de transfer in vederea justificarii pierderilor repetate pe care le-a inregistrat in perioada 2008-2010, in conditiile structurii actionariatului si dependentei, in ceea ce priveste aprovizionarea de furnizori, persoane afiliate.
Raportat la contestatia asupra deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011- a reținut instanta ca in temeiul prev. art. 206 al. 1 lit. c si d, contestatia se formulează in scris si va cuprinde ,,motivele de fapt si de drept; dovezile pe care se intemeiaza”.
Conform pct. 11.1 din O. Pres. A.N.A.F. nr. 2137/2011, ,,contestația poate fi respinsa ca nemotivata, in situația in care contestatorul nu prezintă argumente de fapt si de drept in susținere…”
A constatat instanța ca societatea, deși solicita anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, nu aduce nici un argument de fapt si de drept asupra acestui act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând modificarea in tot a sentinței recurate in sensul admiterii contestației; anularii deciziei de soluționare a contestației nr.90/22.02.2012; anularii deciziei de impunere nr. F-AN 319/14.09.2011 si a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, cu cheltuieli de judecată.
Din perspectiva disp. art. 304 pct. 7 cod procedura civila, a învederat că instanța de fond nu face altceva decât sa reitereze concluziile părților, fata de care isi insuseste concluziile formulate de parata, fapt ce conduce de facto la respingerea contestației ca neintemeiata.
Arată că simpla reiterare a afirmațiilor părtilor nu echivalează cu motivarea sentinței. Din lecturarea cuprinsului sentinței recurate nu rezulta care au fost motivele care au format convingerea instanței si au condus la respingerea contestației.
In ceea ce privește incidența in cauza a disp. art. 304 pct. 9 cod procedura civila, sentința pronunțata de instanța de fond este data cu aplicarea greșita a legii raportat si la lipsa unei motivări din care sa înțeleagă conform cărui fapt sau norma de drept instanța a reținut contestația ca neîntemeiata. Desi instanța de fond retine ca "desi metoda marjei brute utilizata in dosarul preturilor de transfer este recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de către OECD practicabila in cazul activităților de distribuție, totuși instanța opinează ca aceasta nu are relevanta in cauza fapt ce va conduce respingerea contestației ca neintemeiata.
F. de împrejurarea ca sentința pronunțata in fondul judecații este supusa doar recursului, solicită instanței sa examineze cauza sub toate aspectele.
Reluând afirmațiile din cuprinsul acțiunii, recurenta a concluzionat că decizia organelor de inspecție fiscala de a reduce cheltuielile din exploatare este neîntemeiata si nelegala.
Argumentația prețurilor de transfer aplicate de reclamantă s-a bazat pe metoda prețului de revânzare. Conform Normelor metodologice de aplicare a articolului 11 din Codul fiscal, metodele tradiționale de estimare a prețului de piață au prioritate asupra metodelor tranzacționale (precum metoda marjei nete). Metoda prețului de revânzare este o metodă mai directă de estimare a prețului de transfer și nu este influențată de cheltuielile general administrative și de desfacere ale societății analizate, cheltuieli întreprinse de subscrisa în tranzacții cu societăți independente. După cum a fost indicat în dosarul de preturi de transfer, societatea a înregistrat o marjă brută la nivel de piața, pierderea din exploatare fiind generată de cheltuielile supradimensionate cu desfacerea mărfurilor, datorită practicilor comerciale abuzive ale lanțurilor de retail, principalii clienți ai entității. Astfel, aplicarea de către inspectorii fiscali a metodei marjei nete este neîntemeiata.
Modul de calcul al indicatorilor financiari, precum și valorile absolute în funcție de care s-a efectuat calculul indicatorilor financiari pentru aplicarea metodei prețului de revânzare se regăsesc în secțiunea 7.17. din dosarul de prețuri de transfer pus la dispoziția autorităților fiscale. Metoda prețului de revânzare se aplică prin raportarea profitului brut la costul bunurilor vândute. Profitul brut în acest caz se determină ca diferența dintre venitul din vânzarea mărfurilor și costul bunurilor vândute. Atât venitul din vânzarea mărfurilor, cât și costul bunurilor vândute au fost prezentate în cadrul secțiunii 7.17. permițând calculul indicatorului financiar specific metodei prețului de revânzare.
Conform cu Ordinul 222/2008 privind conținutul dosarului prețurilor de transfer, Anexa I, Capitolul 1, articolul 2, alineat 5: Analiza comparativă va avea în vedere criteriile teritoriale în următoarea ordine: național, Uniunea Europeană, internațional. Studiul de comparabilitate prezentat în dosarul de prețuri de transfer respectă ordinea stabilită de Ordinul 222/2008, în sensul că studiul de comparabilitate s-a realizat la nivel național. Conform Normelor metodologice de aplicare a art. 11 din Codul Fiscal, „Metodă marjei nete implică calcularea experienței in afaceri. "
De asemenea, dosarul de prețuri de transfer prezintă și comparabile interne în aplicarea metodei prețului de revânzare, societățile independente I. General T. SRL și Safeway Int. Impex SRL, societăți care achiziționează mărfuri identice cu cele achiziționate de C. T. Srl, de la societățile afiliate C. T. Srl în condiții financiare și comerciale similare. Prin analiza condițiilor comerciale și financiare aplicabile acestor societăți reiese ca marja brută aplicată de C. T. Srl este superioară marjei brute câștigate de cele două societăți independente din tranzacționare cu societățile afiliate C. T. Srl, ceea ce dovedește că prețul de achiziție practicat de C. T. Srl este la un nivel de piața, respectiv ușor sub nivelul de piața, nefiind cazul unei diminuări a acestui preț de achiziție și a instituirii de impozit pe profit suplimentar.
In ceea ce privește solicitarea privind anularea Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.F-AN - 320/24.08.2011, aceasta a fost respinsa ca nemotivata. Soluția este total nefondata, in condițiile in care in cuprinsul contestației împotriva deciziei de impunere nr. F-AN 319/14.09.2011 si a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, întocmite ca urmare a Raportului de inspecție fiscala nr.F-AN6/14.09.2011, argumentele aduse in motivare au fost pentru susținerea anularii ambelor decizii emise.
În concluzie, recurenta arată că:
-C. T. activează ca distribuitor în cadrul tranzacțiilor cu societăți afiliate, realizează achiziții de mărfuri de la societăți afiliate, mărfuri pe care ulterior le revinde, fără a le prelucra, către entități independente, fapt ce dovedește fără echivoc scopul achizițiilor de marfă, deci scopul economic al acestor tranzacții;
-pentru estimarea preturilor de transfer se aplica metoda marjei brute si nu cea a marjei nete;
-metoda prețului de revânzare utilizata de reclamantă in cadrul dosarului privind preturile de transfer este o metodă mai directă de estimare a prețului de transfer,
In drept, a invocat: Codul de Procedura Civila, Codul fiscal si Normele metodologice, Codul de procedura fiscala si Normele metodologice, OP ANAF 222/2008, Legea nr.554/2004.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instanța de fond fata de argumentele aduse de către reclamanta in sprijinul greșitei aplicări a metodei de estimare - prin aplicarea marjei nete in estimarea preturilor de transfer - a apreciat corect ca punctul de vedere al organului fiscal in aprecierea metodei de estimare este cel corect, iar decizia de soluționare a contestației este legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. Curtea apreciază că nu este justificat, întrucât instanța de fond a argumentat amplu, clar soluția de respingere a cererii. Faptul că unele dintre argumentele expuse coincid cu cele aduse de pârâtă în combaterea acțiunii denotă faptul că acestea din urmă au fost găsite întemeiate de către instanță. Atâta timp cât a fost expus raționamentul juridic pentru care unele dintre apărări au fost însușite de către instanța de fond, nu se poate aprecia că sentința este nemotivată. Or, Curtea observă că în sentința sunt redate prevederile din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 incidente în cauză, prevederi legale pe care se sprijină și apărările pârâtei. Ca atare, nu se poate considera că sentința este nemotivată.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., Curtea observă că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art.19 alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, „Tranzacțiile intre persoane afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile intre persoanele afiliate se efectuează in condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie sa difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite intre întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au in vedere principiile privind preturile de transfer.”
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.2 din același act normativ: „In cadrul unei tranzacții intre persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor intre persoane afiliate se folosește cea mai adecvata dintre următoarele metode:
a)metoda comparării preturilor, prin care prețul de piața se stabilește pe baza preturilor plătite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;
b)metoda cost-plus, prin care prețul de piața se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;
c)metoda prețului de revanzare, prin care prețul de piața se stabilește pe baza prețului de revanzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit;
d)orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.”
Aceste metode se regăsesc și în pct. 23 din aceleași Norme metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
Față de prevederile pct. 22 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal, în mod corect a reținut instanța de fond, ca autoritățile fiscale din Romania, pot in scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate sa reconsidere evidențele persoanei afiliate din Romania, in scopul examinării fiscale, daca in urma relațiilor speciale dintre persoana afiliata romana si cea străina aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din Romania.
„Autoritățile stabilesc prețul de piață al acestor tranzacții aplicând metoda utilizată de către contribuabil, cu excepția cazurilor în care prin metoda utilizată nu se reflectă prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul tranzacției. În acest caz, autoritățile fiscale vor aplica cea mai adecvată dintre metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.”
Art. 1.52 din Ghidul OCDE pentru Preturile de transfer stipulează următoarele: "Când o companie afiliata realizează in mod consecvent pierderi, in timp ce grupul MNB in ansamblu este profitabil, datele pot atrage o analiza speciala a elementelor de preturi de transfer. Desigur, companiile afiliate, la fel ca si companiile independente, pot suporta pierderi reale, fie datorita costurilor masive de început, condițiilor economice nefavorabile, ineficientei, fie datorita altor motive economice legitime. Totuși, o companie independenta nu va fi gata sa tolereze pierderi care continuă pe termen nedefinit. O companie independenta care înregistrează pierderi repetate va înceta in cele din urma sa deruleze activități in aceiași termeni. Prin contrast o companie afiliata ce realizează pierderi poate continua sa facă afaceri daca afacerea respectiva este benefica grupului MNE in ansamblu", iar la art. 1.3 din același ghid se prevede: „Atunci când transferul prin preturi nu reflecta forțele pieței si principiul lungimii de braț, obligațiile fiscale ale companiilor afiliate si veniturile fiscale ale tarii gazda ar putea fi distorsionate…”, precum și că „… profiturile companiilor afiliate pot fi ajustate după cum este necesar pentru a corecta astfel de distorsiuni și pentru a se asigura respectarea principiului lungimii de braț”. Principiul „lungimii de braț”a fost definit în Convenția model a OCDE, fiind introdus ca o necesitate pentru eliminarea efectelor politicilor interne ale societăților multinaționale în ceea ce privește politica de localizare a profiturilor în vederea taxării.
Dispozițiile pct. 32 din normele metodologice prevăd ca la stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește una dintre metodele prevăzute mai sus. Pentru stabilirea celei mai adecvate metode organul fiscal în mod corect a avut în vedere metoda care se apropia cel mai mult de împrejurările in care au fost stabilite preturile supuse liberei concurente pe piețe comparabile din punct de vedere comercial, metoda folosita trebuind sa corespunda împrejurărilor date ale pieței si ale activității contribuabilului.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul ca pentru determinarea cu cat mai mare exactitate a taxelor si impozitelor, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzacției.
In conformitate cu prevederile art.6 din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare: „Organul fiscal este îndreptățit sa aprecieze, in limitele atribuțiilor si competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale si sa adopte soluția admisa de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare in cauza.”
Prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal au fost prevăzute metodele de estimare a prețului de piața al unor astfel de tranzacții printre acestea regăsindu-se și metoda marjei nete prezentată de organele de inspecție fiscală.
Conform pct. 29 din normele metodologice „Metoda marjei nete implică calcularea marjei nete a profitului, obținută de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacții cu persoane afiliate, și estimarea acestei marje pe baza nivelului obținut de către aceeași persoană în tranzacții cu persoane independente sau pe baza marjei obținute în tranzacții comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparații între anumiți indicatori financiari ai persoanelor afiliate și aceiași indicatori ai persoanelor independente, care activează în cadrul aceluiași domeniu de activitate.”
Așadar, alegerea celei mai adecvate metode de determinare a preturilor de transfer se bazează pe identificarea acelei metode care, in circumstanțele tranzacției analizate, oferă cea mai potrivita măsură sau cea mai buna estimare a unei valori de piața.
Astfel, marjele nete sunt mai tolerante la unele diferențe funcționale intre tranzacțiile controlate și tranzacțiile necontrolate decât marjele de profit brut ceea ce înlesnește procesul de identificare a tranzacțiilor necontrolate și a societăților comparabile.
Din documentele anexate la dosarul cauzei reiese faptul ca analiza preturilor de transfer de către contestatoare s-a efectuat pe baza metodei marjei brute însă nu rezultă clar modalitatea de calcul a marjei brute pentru companiile selectate in cadrul analizei de comparabilitate. Organul fiscal a arătat că în baza de date aflata la dispoziția A.N.A.F. (ORBIS) nu s-au regăsit informații cu privire la costul bunurilor vândute pentru niciuna din companiile selectate in cadrul analizei de comparabilitate. Astfel, deși în cuprinsul contestației fiscale și al cererii de recurs, s-a făcut referire la societățile independente I. General T. SRL și Safeway Int. Impex SRL, nu au fost depuse documente suplimentare care să expliciteze modalitatea de calcul a marjei brute.
Prin urmare, Curtea apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că in mod legal organele de inspecție fiscala au procedat la ajustarea cheltuielilor S.C. C. T. S.R.L. aplicând metoda marjei nete, ceea ce a condus la stabilirea impozitului pe profit suplimentar in suma de 288.768 lei și a majorărilor de întârziere, atâta timp cat recurenta-reclamantă nu a depus documente care sa justifice aplicarea metodei marjei brute in determinarea preturilor de transfer.
De asemenea în mod corect a observat instanța de fond ca reclamanta, deși a solicitat anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-AN 320/24.08.2011, nu a adus niciun argument de fapt si de drept asupra actului, iar organul de soluționare a contestațiilor a aplicat corect dispozițiile pct.11.1 din O.P.A.N.A.F. nr. 2137/2011, "contestația poate fi respinsa ca nemotivata, in situația in care contestatorul nu prezintă argumente de fapt si de drept in susținere..."
Față de cele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă . prin lichidator judiciar D., U. și Asociații SPRL împotriva sentinței civile nr. 5381/5.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red./tehnored. jud. SP/2 ex.
Jud. fond G. L. - Tribunalul București – Secția a IX-a C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1609/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1904/2014.... → |
|---|
