Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1904/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1904/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1482/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1904
Ședința publică de la 16 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Î. I. T. O. M. în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, prin avocat Stancă Antuanela, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii în cuantum de 2% din suma contestată, conform dispozițiilor instanței, originalul recipisei fiind înaintat registrului de valori al Curții de Apel București – SCAF, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită instanței suspendarea executării actelor administrative reprezentate de procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 și decizia nr. 5334/17.02.2014 de soluționare a contestației, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal. Precizează că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
La interpelarea instanței reclamanta, prin avocat arată că suma totală reținută prin cele două acte administrative este de 306 586, 97 lei și că nu poate preciza care a fost sursa finanțării. Solicită instanței admiterea cererii și suspendarea executării actelor administrative. Arată că își rezervă dreptul de a solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 05.03.2014 reclamanta Î. I. T. O. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
-procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a întreprinderii individuale ce va fi înființata de persoana fizica T. O. M.".
-decizia nr. 5334/17.02.2014 de soluționare a contestației formulata de întreprinderea Individuala T. O. M. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a întreprinderii individuale ce va fi înființata de persoana fizica T. O. M.", pana la soluționarea definitiva a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
În motivarea cererii a învederat că pentru suspendarea executării actului administrativ se dispune în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat a
A. Cu privire la condiția cazului bine justificat, pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Cazul bine justificat are în vedere, așadar, acele împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
De cazul bine justificat este condiționată suspendarea actului administrativ întrucât, în acest fel, sunt preîntâmpinate eventuale pagube cauzate persoanei interesate, pagube iminente și ireparabile.
În analiza prezentei cereri de suspendare a executării celor doua acte administrative, Curtea este ținută, în mod esențial, a face, totuși, și o analiză sumară a fondului cauzei, raționamentul fiind, practic, identic cu cel din procedura ordonanței președinția le.
Cu alte cuvinte, pentru a aprecia dacă argumentele în susținerea cazului bine justificat sunt de natură să răstoarne prezumția legalității și temeiniciei actului administrativ, instanța are obligația să realizeze o cercetare sumară a aparenței dreptului, să "pipăie" fondul, motiv pentru care am și dezvoltat principalele argumente ale nelegalității și netemeiniciei ordinului invocat.
Acest raționament este confirmat de jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia 507/26.01.2007, Decizia 3316/29.06.2007, Decizia nr. 442/30.01.2013, Decizia nr.768/09.02.2011, toate pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție) dar și de doctrina (cu titlu exemplificativ, "Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 adnotată", G. V. B. și B. G., ediția a II-a, ed. Hamangiu, 2008, pag. 148).
De esența cererii de suspendare a executării actului administrativ este aprecierea superficială a legalității acestuia, iar motivele de nelegalitate nu pot fi altele decât cele invocate în cadrul acțiunii de revocare/anulare a actului.
Instanța de contencios administrativ, în cazuri întemeiate, este obligată să asigure părții interesate protecție jurisdicțională provizorie, până la soluționarea pe fond a pricinii.
Principiul a fost consacrat la nivel european prin Recomandarea nr. R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și definit drept posibilitatea conferită celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, apreciază ca executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube și când există argumente juridice valabile față de regularitatea actului administrativ contestat.
B. Referitor la condiția pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, iar producerea pagubei iminente rezultă din împrejurările specifice cauzei deduse judecății.
Cu alte cuvinte, este necesar a se dovedi un prejudiciu, previzibil, greu sau imposibil de reparat, care să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Or, în cazul de față, în măsura în care actele administrative și-ar produce în continuare efecte (prin punerea lor în executare), este evident ca interesele patrimoniale ale reclamantei ar fi grav și definitiv prejudiciate, mai ales în condițiile în care starea financiara a societății reclamante nu este una favorabila în prezent și în actualul context economic.
Apoi, imputarea respectivei sume de bani, plus majorările de întârziere, nu este, cel puțin pentru moment, una oportuna, în condițiile în care partite litigante nu se afla, dintru început, pe poziții de egalitate (în condițiile în care s-au creat raporturi, execuționale, intre un consumator și o autoritate publica).
Aceasta intricat chiar daca, formal, actul administrativ îndeplinește cerințele aparente ale legii, el nu poate fi apreciat oportun, executarea sa imediata, fără ca instanța sa se aplece asupra temeiniciei sale, cauzând reclamantei un prejudiciu iremediabil.
Criterii esențiale care stau la baza aprecierii oportunității sau inoportunității executării unui act administrativ sunt temeiul legal al imputării sumelor de bani (retragerea sprijinului financiar european acordat), calitatea debitorului (în cazul de fata, întreprindere individuala, fără o activitate economica de amploare, de natura a acoperi eventualele pierderi suferite prin executare) și scopul avut în vedere prin executare (în cazul de fata, nepunându-se problema, spre exemplu, unor creanțe bugetare). Oportunitatea executării actului administrativ este necesar a fi analizata, așadar, prin raportare la specificitatea actului care produce efecte imediate dar și la aparenta temeiniciei ori legalității sale.
Aceasta intricat, dacă legalitatea evocă faptul că actul administrativ corespunde legii și poate fi pus în executare, imediat, oportunitatea executării reprezintă conformitatea efectelor actului administrativ în mod prioritar cu spiritul legii.
Mai mult decât atât, menținerea în ființă a efectelor actelor administrative, îi produc reclamantei grave prejudicii și din punctul de vedere al desfășurării activității profesionale, fiind practic, pusa în imposibilitatea reala și efectiva de a mai desfășura vreo activitate din care sa înregistreze venituri.
Cu titlu exemplificativ și pentru ca instanța să „pipăie fondul" litigiului dedus judecății (intricat nu se poate face abstracție de aparenta temeinici acțiunii ori nelegalității actelor emise), a învederat, pe scurt, motivele de fapt și de drept pentru care a fost solicitată anularea celor doua acte administrative:
Intre reclamanta și intimata Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit a fost încheiat contractul de finanțare nr. C312C_/28.06.2011, obiectul contractului fiind reprezentat de acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractanta pentru implementarea proiectului "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a întreprinderii individuale ce va fi înființata de persoana fizica T. O. M.".
Pe întreaga durata a contractului beneficiarul s-a obligat sa respecte toate criteriile și condițiile de eligibilitate și de selecție, obligându-se, totodată, sa nu aducă derulării contractului modificări substanțiale care sa ii afecteze natura sau condițiile de punere în aplicare ori sa se creeze un avantaj nejustificat unei alte întreprinderi, colectivități publice, în caz contrar APDRP rezervându-și dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului, respectiv a sprijinului financiar acordat.
Or, pentru a deveni incidența sancțiunea retragerii sprijinului acordat (rambursării finanțării de care a beneficiat solicitantul) este necesar ca beneficiarul sa nu fi respectat criteriul de eligibilitate (ori acesta sa nu fi fost menținut pe parcursul derulării contractului) iar eventuala modificare ce devine incidența pe parcursul derulării contractului sa creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi.
Este evident ca cele doua condiții urmează a fi întrunite în mod cumulativ iar avantajul nejustificat trebuie sa fie unul real, cert, obiectiv, urmând a fi identificat și expus ca atare de autoritatea contractanta.
Daca cele doua condiții nu sunt întrunite cumulativ (fiind suficient ca una sa nu fie întrunita) ori nu exista un avantaj nejustificat creat terței entități, este evident ca nici nu poate fi atrasa răspunderea beneficiarului.
Nu este necesara simpla existenta a avantajului, acesta fiind necesar a fi unul "nejustificat"; cu alte cuvinte, obținerea avantajului sa se realizeze prin eludarea, nerespectarea legii ori cu rea credința, în condițiile în care daca astfel de împrejurări ar fi fost cunoscute la data declarării eligibile a beneficiarului, autoritatea contractanta nu ar fi încheiat niciodată contractul de finanțare.
În cauza, autoritatea emitenta a actului contestat nu a indicat în concret în ce a constat avantajul nejustificat al celorlalte întreprinderi, reținând în mod explicit ca exista numai "suspiciunea" existentei acestuia.
Consideră că este evident ca nicio sancțiune nu poate fi aplicata pe baza de suspiciuni ci exclusiv în măsura în care exista probe.
Simpla existenta a unor legături comerciale ori civile intre anumite societăți comerciale ori alte entități juridice nu este de natura a contura frauda (care sa aibă drept consecința fireasca obținerea unor avantaje nejustificate) atâta vreme cat activitățile desfășurate nu au fost unele fictive iar obiectul contractului nu a fost nici denaturat, nici modificat și nici deturnat de la scopul esențial pentru care a fost încheiat.
În cuprinsul procesului verbal sunt doar constatate legăturile existente intre societăți fără însa a se face vreo referire concreta cu privire la beneficiul patrimonial obținut și, cel mai important, în ce anume, concret, rezida, obținerea unui avantaj nejustificat și de către cine (de către beneficiarul proiectului sau de către societățile comerciale cu care au fost stabilite anumite legături de către beneficiar, legături ce s-au dovedit a profitabile, astfel cum vom arata în continuare).
Numai deținerea a unor parți sociale ori a unei funcții (în cazul de fata, administrator) în cadrul unei firme de către beneficiarul proiectului nu reprezintă și o condiție sine qua non a avantajului nejustificat, obținut prin fraudarea legii ori prin alte "manevre" nepermise de lege.
Sarcina probei revine întotdeauna celui care imputa anumite nereguli (în cazul de fata autorității contractante și emitente a actului contestat, onus probandi incumbit actori).
Referitor la contestatoare, nu a fost dovedit, sub nicio forma, avantajul nejustificat, nefiind explicitate nici măcar criteriile care au stat la baza întocmirii actului (fiind doar enumerate niște texte legale și expusa o situație de fapt care creează exclusiv aparenta existentei unei conivente intre cele 3 societăți, fara însa a se demonstra ca aceasta coniventa fie a fost una frauduloasa, fie a fost una menita a eluda proiectul de finanțare, scopul și obiectivele acestuia).
Premisa de la care ar fi trebuit sa se inițieze controlul ar fi trebuit sa fie existenta bunei credințe (bona fides praesumitur) și nu a eludării normelor legale ori contractuale sau reaua credința, astfel cum s-a întâmplat în cazul de fata.
În fine, nu a fost obținut niciun fel de avantaj nejustificat în condițiile în care beneficiarul a folosit echipamentele achiziționate la prestarea serviciilor obiect al contractului, încasând din activitățile prestate în primii doi ani aproximativ jumătate din suma care a reprezentat ajutorul nerambursabil.
De altfel, autoritatea contractanta nu a specificat care prevederi contractuale nu au fost respectate, în ce forma a fost modificat proiectul și în ce măsura obiectivele finanțate nu sunt folosite potrivit scopului destinat.
Pentru serviciile prestate s-a folosit un preț identic, ca în relațiile cu alți beneficiari (prin urmare, se exclude de plano crearea unui avantaj patrimonial terțelor entități); ambele societăți au achitat serviciile prestate (prin urmare, operațiunile nu au fost unele fictive); relațiile cu ceilalți parteneri nu s-au derulat pe ascuns ci la vedere, în mod oficial, toate operațiunile fiind înregistrate și evidențiate întocmai în registrele contabile.
Apoi, .. a fost înființata în anul 2012, fiind exclusa existenta unui acord intre beneficiar și aceasta societate la momentul depunerii cererii de finanțare (2010), ori a încheierii dosarului de finanțare (iunie 2011).
Mai mult, la momentul acordării finanțării, unitatea contractanta a fost instiintata cu privire la colaborarea cu . fel de obiecțiune/opoziție referitoare la acest aspect.
În fine, cele doua societăți au un segment de piața diferit, la fel și obiectul de activitate, sens în care și natura veniturilor este una diferita.
Cu privire la celelalte obligații ale contractului de finanțare, și acestea au fost îndeplinite, beneficiara contestatoare indeplinidu-și angajamentul referitor la forța de munca, astfel incat a dat dovada de buna credința pe parcursul derulării întregului contract de finanțare, acesta fiind desfășurat întocmai condițiilor asumate.
Prin decizia de soluționare a contestației nr.5334/17.02.2014, contestația a fost respinsa ca neîntemeiata, statuându-se ca beneficiarul are un debit de 306.586,97 Iei plus dobânzile aferente și penalitățile de întârziere.
Nu pot fi primite argumentele comisiei în condițiile în care, astfel cum am arătat pe larg în precedent, beneficiara și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate și nu a obținut pentru sine alte avantaje în afara celor generate de admiterea cererii de finanțare; de asemenea, nu au fost obținute avantaje patrimoniale ori de alta natura nici indirect, prin terțe persoane ori entități interpuse.
Pentru a fi retras sprijinul acordat, ca și sancțiune, este necesar ca beneficiarul sa nu fi respectat criteriul de eligibilitate iar eventuala modificare ce devine incidența pe parcursul derulării contractului sa creeze un avantaj nejustificat unei întreprinderi.
Este evident ca cele doua condiții este necesar a fi întrunite în mod cumulativ iar avantajul nejustificat trebuie sa fie unul real, cert și obiectiv.
Statuările comisiei în sensul ca prin încheierea unui contract de comodat s-ar fi răsturnat criteriul de eligibilitate (în sensul ca la depunerea dosarului beneficiarul ar fi declarat ca își poate desfășura activitatea în mod independent), sunt extrem de rigide.
Prin desfășurarea activității în mod independent se înțelege lipsa unor foloase patrimoniale pentru a căror obținere ar fi necesare eforturi financiare suplimentare (or, contractul de comodat este un act esențialmente gratuit, care nu antrenează cu nimic răspunderea patrimoniala, pecuniara, a societății comodatare).
D. fiind și acționariatul societăților în discuție, este evident ca exista garanții suficiente cu privire la stabilitatea aportului bunului dat în comodat, astfel incat activitatea ulterioara a beneficiarului sa nu fie nici destabilizata, nici pusa . în vreun fel, astfel incat sa se justifice retragerea suportului financiar.
F. a mai reitera argumentele expuse anterior, .. a fost infiintata în anul 2012, fiind exclusa existenta unui acord intre beneficiar și aceasta societate la momentul depunerii cererii de finanțare (2010), ori a incheierii dosarului de finanțare (iunie 2011).
Apoi, la momentul acordării finanțării, unitatea contractanta a fost instiintata cu privire la colaborarea cu .., neexistand niciun fel de obiectiune/opozitie referitoare la acest aspect.
Admițând, totuși, raționamentul Comisiei (în sensul ca entitățile la care s-a făcut referire și în discuție sunt intreprinderi "legate"), rugam onorata Curte, chiar "pipăind fondul" pricinii, sa constate, în aparenta pentru prezent, ca nu sunt intrunite condițiile cerute de lege pentru a fi atrasa sancțiunea aplicata.
Din interpretarea teleologica a legislației în vigoare rezulta fara niciun dubiu ca nu este suficient sa fie dovedita "legătura" dintre intreprinderi, cu efectul firesc al existentei unor intreprinderi "legate" în intelesul și sensul actului normativ invocat de Comisie; pentru ca beneficiarul sa intre sub incidența legii și pentru a-i fi aplicate sancțiunile specifice (în cazul de fata, retragerea sprijinului financiar), este necesar, în mod essential, ca respectiva "legătura" sa deturneze sprijinul financiar de la adevăratul scop pentru care a fost acordat.
Este adevărat ca sumele de bani de care a beneficiat contestatoarea cu titlu special, în virtutea cererii de finanțare și a legislației specifice în domeniu, au fost acordate intuitu personae (în sensul ca nu ar fi putut fi acordate daca entitatea care a depus cererea nu indeplinea anumite criterii de eligibilitate).
Aceasta nu inseamna insa ca se impune "izolarea" beneficiarei de contextual economic în sensul ca i-ar fi interzise raporturile contractuale cu terțe persoane, fie ele și juridice.
O atare interdicție operează exclusiv în ipoteza "fraudei", prin frauda intelegandu-se, în sens larg, orice operațiune de natura a deturna beneficiile acordate de la scopul firesc, pentru a crea avantaje nejustificate unor personae, entități, cărora nu li s-ar cuveni.
În fine, tot acțiune frauduloasa ar fi fost conduita beneficiarei în măsura în care ar fi făcut declarații false la momentul depunerii cererii, și-ar fi preconstituit inscrisuri care nu corespund realității dar care ar fi condus la admiterea cererii de finanțare, etc.
În cazul de fata nu se pune problema unor astfel de demersuri, astfel cum am arătat, singurul aspect imputat contestatoarei fiind legaturile comerciale cu alte entități ("legate" în accepțiunea legii insa sensul a fost scos în mod vădit din context), legaturi de natura a anula, în opinia intimatei, caracterul independent al activității desfășurate.
În actualul circuit juridic și în actualul stadiu al relațiilor economice dezvoltate intre operatorii specifici, este practic impsibila dezvoltarea pe piața în mod individual, fara aport din exterior.
Nu s-a dovedit în niciun moment faptul ca beneficiara ar fi alocat sumele de bani în alte scopuri (personale, spre exemplu) ori cheltuielile ar fi fost nejustificate ori excesive, astfel incat sa se creeze cel puțin premisele unei indepartari artificial, forțate, a finanțării de la scopul pentru care a fost obținută.
Potrivit art. 1 alin.2 din Regulamentul 2988/1995 adoptat de Consiliul Europei, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților Europene sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.
În raport cu aceasta reglementare, nu se poate retine săvârșirea de către contestatoare a unei nereguli cu implicații financiare asupra bugetelor arătate anterior pentru a fi declanșata procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil și a se dispune rezilierea contractului.
Eventual, aspectele sesizate de echipa de control și reiterate în cuprinsul deciziei contestate reprezintă exclusiv neregularitati fara implicații financiare pentru bugetele Comunităților Europene sau cele gestionate de acestea.
Nu se pune insa problema unei modificări substanțiale a proiectului care sa justifice retragerea totala a avantajului financiar acordat, neaflandu-ne în ipoteza juridica exhibata de intimata.
În jurisprudența sa, CJUE a statuat, . abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii" C-465/10 pct.47 și C-1.99/03 pct.31, statul fiind în măsură „să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării" C-271/01 pct.48, C-465/10 pct.32, regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-l 99/03, pct.15.
Prin urmare, inclusiv Curtea Europeana de Justiție a statuat cu privire la retragerea avantajelor obținute în ipoteza săvârșirii de abateri dar cu condiția ca avantajele sa fie obținute "fraudulos" intrucat obligația de recuperare a fondurilor exista în toate cazurile de constatare a unor fraude; or, astfel cum am arătat frauda nu se prezuma ci este necesar a fidovedita, spre deosebire de buna credința [bona fides praesumitur).
În fine, mergând pe linita de raționament a CJUE, este unanim acceptat ca prin modificări substanțiale se inteleg acelea care afectează natura și condițiile de implementare a unui proiect și care determina o schimbare semnificativa și esențiala a obiectivului investitional.
D. urmare, a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative reprezentate de:
-procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare incheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a intreprinderii individuale ce va fi infiintata de persoana fizica T. O. M.".
-decizia nr. 5334/17.02.2014 de soluționare a contestației formulata de întreprinderea Individuala T. O. M. impotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare incheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a intreprinderii individuale ce va fi infiintata de persoana fizica T. O. M."
În dovedirea cererii a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, depunând la dosar următoarele înscrisuri: decizia nr. 5334/17.02.2014 de soluționare a contestației formulata de întreprinderea Individuala T. O. M. impotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare incheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a intreprinderii individuale ce va fi infiintata de persoana fizica T. O. M.", procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare incheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a intreprinderii individuale ce va fi infiintata de persoana fizica T. O. M.", inregistrat sub nr. 125/06.01.2014. punct de vedere al contestatoarei remis intimatei, inregistrat sub nr._/05.12.2013, centralizatorul plaților efectuate de contestatoare, contractul de finanțare nr.C312C_/28.06.2011 furnizare de informații de la ONRC, plângerea prealabila transmisa intimatei și confirmarea de primire eliberata de oficiul postal, dovada inregistrarii pe rolul Curții de Apel București a dosarului nr._ .
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este neîntemeiată,urmând a fi respinsă ca atare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că între părți există raporturi contractule care s-au derulat în baza contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, și Î. I. T. O. M., în calitate de beneficiar care a avut ca obiect proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a Întreprinderii Individuale ce va fi înființată de persoana fizica T. O. M.".
În conformitate cu prevederile contractului de finanțare valoarea totală a proiectului a fost de 442.526 lei, din care suma de 309.768 lei a fost acoperită prin contribuția UE ,prin FEADR,iar suma de 132.758 lei a fost acoperită de Î. I. T. O. M.
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a Întreprinderii Individuale ce va fi înființată de persoana fizica T. O. M." s-a constatat că beneficiarul a încălcat prevederile art 1 din contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 și art 1 și 3 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare,dar și nerespectarea legislației în vigoare.
Contestația administrativă a reclamantei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a Întreprinderii Individuale ce va fi înființată de persoana fizica T. O. M." a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia APDRP nr. 5334/17.02.2014
În urma verificările efectuate s-a constatat că investiția realizată de beneficiarul Î. I., respectiv "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a Întreprinderii Individuale ce va fi înființată de persoana fizica T. O. M." a devenit neeligibilă întrucât au fost încălcate prevederile art 1 din contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 și art 1 și 3 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare,dar și prevederile legislației în vigoare.
Achiziții utilaje pentru prestări servicii a Întreprinderii Individuale ce va fi înființată de persoana fizica T. O. M." a devenit neeligibilă întrucât au fost încălcate prevederile art 1 din contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 și art 1 și 3 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare,dar și prevederile legislației în vigoare.
În urma verificărilor legăturilor existente între titularul beneficiarului ÎI O. T. și acționariatul/administratorul agenților economici către care a prestat servicii conform contractelor încheiate, proceselor verbale de terminare a lucrărilor și a facturilor prezentate s-a constatat că există legături între ÎI T. O. M. și acționariatul/administratorul agenților economici către care prestează servicii . și ., respectiv acționariatul celor trei societăți comerciale este una și aceeași persoană, respectiv T. O. M..
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 încheiat de către pârâtă s-a reținut că întreprinderile sunt legate conform art 4 4 din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înființarea și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
În urma reanalizării documentelor prezentate de către beneficiar s-a constatat că există legături între cele trei societăți, respectiv: ÎI T. O. M., . și . după cum urmează:
- doamna T. O. M. este titulara Întreprinderii Individuale T. O. M. și asociat unic și administrator la . ,iar la ., T. O. M., este acționar cu 90%.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că Î. I. T. O. M.,CUI_ din data de 15.06.2011, cu sediul în satul Bărcănești,. ,având ca asociat unic și administrator pe doamna T. O. M., titular întreprindere individuală, are ca activitate principală conform cod CAEN0161 activități auxiliare pentru producția vegetală.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că ., CUI_ din 19.02.2008, cu sediul social situat în municipiul Urziceni,. 18 ,iar sediul secundar situat în satul Bărcănești,. ,având ca asociat pe doamna T. O. M. cu 90 % din acțiuni, are ca activitate principală conform cod CAEN0111 cultivarea cerealelor,exclusiv orez, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.
. cu sediul în satul Bărcănești,. având ca asociat unic și administrator pe doamna T. O. M. are ca activitate principală conform cod CAEN0111 cultivarea cerealelor,exclusiv orez, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.
Potrivit art 1 din contractul de finanțare nr C312C_/28.06.2011 încheiat între Î. I. T. O. M. și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă ,beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă în termenii și în condițiile stabilite în acest contract, care este constituit din contractul cadru și anexele acestuia pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.
Cererea de finanțare depusă de către beneficiar împreună cu toate documentele anexate acesteia ,rezultată în urma verificărilor,modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare ,face parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art 2(8).
Potrivit art. 1(3) din contractul de finanțare nr C312C_/28.06.2011 beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se obligă să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare ,iar pe perioada de monitorizare d e5 ani la data ultimei plăți beneficiarul trebuie să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil.
Potrivit art 1(1) din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare nr C312C_/28.06.2011 beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor,modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.
Potrivit art 3(1) din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare nr C312C_/28.06.2011 beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea pe oi perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul.
Modificările substanțiale sunt cele care îi afectează natura sau condițiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice sau care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietății unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activități productive .
Dacă APDRP constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului ,data ultimei plăți, își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat.
Potrivit art 4 alin 8 din REGULAMENTUL (UE) NR. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Potrivit art 72 din Regulamentul 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală aprobat prin FEADR:
F. a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în sensul articolelor 43-49 din tratat, statul membru se asigura ca contributia FEADR nu ramâne blocata într-o operatiune de investitii cofinantata decât în cazul în care operatiunea în cauza nu sufera, în termen de cinci ani de la data adoptarii deciziei de finantare de catre autoritatea de management, modificari majore:
(a) care îi afecteaza natura sau conditiile de punere în aplicare sau creeaza un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivitati publice;
(b) care rezulta fie dintr-o modificare a naturii proprietatii unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activitati productive
(2) Sumele platite în mod nejustificat se recupereaza în conformitate cu articolul 33 al Regulamentului (CE) nr. 1290/2005.
Potrivit art 11(3) din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare nr C312C_/28.06.2011 în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea contractului ,inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului ,precum și în cazul în care autoritatea contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere ,prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false /incomplete /expirate/inexacte/nu corespund realității ,autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere ,fără nici o altă formalitate și fără intervenția instanței de judecată.
În aceste cazuri beneficiarul va restitui integral finanțarea nerambursabilă ,împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiile legale în vigoare în conformitate cu prevederile art 17 din prezenta Anexă.
În drept, potrivit prev. art. 14 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ:
„(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de M. Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”
Rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- să fie vorba despre un act administrativ unilateral
- măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din lege;
- să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din lege.
Potrivit art. 15 alin 1 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Prin cererea care face obiectul dosarului cu numărul_ înregistrat pe rolul Curții de Apel București,SCAF reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19.12.2013 privind proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii a întreprinderii individuale ce va fi înființată de persoana fizică T. O. M." și a Deciziei nr. 5334/17.02.2014.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, conform prev. art. 2 alin. 1 lit. t din lege, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Curtea constată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu își producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie, însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul cenzurării legalității acestuia de către instanța competentă, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, în cadrul cărora instanța trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri numai atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui. Prin urmare, cazul bine justificat și iminența pagubei sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de parte; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul sau actele administrative atacate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, decelate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența probelor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului pentru că, în caz contrar, s-ar prejudicia fondul cauzei - ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare suspendării de executare.
Aceasta nu înseamnă însă că indiciile de nelegalitate trebuie să se refere exclusiv la dimensiunea formală a actului administrativ, pentru că legea nu face distincție între cerințele de legalitate de ordin procedural și cele substanțiale, esențial fiind doar ca aparența de nelegalitate să fie evidentă, să poată fi identificată fără o examinare aprofundată a cauzei.
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Prin urmare, constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: necompetența autorității administrative de a emite actul, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituțională a O.G. în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțială a actului administrativ de către autoritatea emitentă ori chiar anularea parțială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.
Argumentele invocate de către reclamant în susținere cazului bine justificat sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, din analiza aparentă a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei Curtea reține că reclamanta a încălcat prevederile art. 44 din Legea Nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii potrivit cărora:
1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:
a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;
b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;
c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;
d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.
(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4^2 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.
(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4^2.
(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.
(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.
Astfel, din analiza sumară a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei curtea reține că există aparența încălcării de către reclamantă a prevederilor art. 44 din Legea Nr. 346 din 14 iulie 2004, art 4 alin 8 din REGULAMENTUL (UE) NR. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală și art 72 din Regulamentul 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală aprobat prin FEADR, precum și a prevederilor cuprinse în contractual de finanțare.
În temeiul prevederilor legale și contractuale menționate anterior Curte reține că există aparența de nelegalitate a tuturor actelor comerciale ș civile executate în baza contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 având în vedere caracterul legat al celor trei structuri legale care sunt coordonate în mod efectiv de către doamna T. O. M. .
Împrejurarea că actele comerciale și civile care s-au derulat în executarea contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 au fost profitabile pentru cele trei structuri implicate în încheierea și executarea acestora și pentru beneficiara contractului de finanțate este irelevantă atâta vreme cât se dovedește că aceste trei structuri sunt legate în accepțiunea prevederilor art 44 din Legea Nr. 346 din 14 iulie 2004.
Dimpotrivă, în executarea contractului de finanțare nr C312C_/28.06.2011 reclamanta avea obligația legală de a respecta prevederile art 44 din Legea Nr. 346 din 14 iulie 2004, art 4 alin 8 din REGULAMENTUL (UE) NR. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, art 72 din Regulamentul 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală aprobat prin FEADR, neputându-se exonera de răspundere în cazul nerespectării acestor prevederi legale și contractuale prin invocarea carcterului profitabil din punct de vedere economic al actelor civile și comerciale încheiate cu încălcarea acestor dispoziții legale.
Analizând în mod aparent înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține aparența existenței unor legături între cele trei societăți, respectiv: ÎI T. O. M., . și . care rezultă din următoarele împrejurări:
- doamna T. O. M. este titulara Întreprinderii Individuale T. O. M. și asociat unic și administrator la . ,iar la ., T. O. M., este acționar cu 90%.
- întreprinderea I. T. O. M.,CUI_ din data de 15.06.2011, cu sediul în satul Bărcănești,. ,având ca asociat unic și administrator pe doamna T. O. M., titular întreprindere individuală, are ca activitate principală conform cod CAEN0161 activități auxiliare pentru producția vegetală.
- ., CUI_ din 19.02.2008, cu sediul social situat în municipiul Urziceni,. 18 ,iar sediul secundar situat în satul Bărcănești,. ,având ca asociat pe doamna T. O. M. cu 90 % din acțiuni, are ca activitate principală conform cod CAEN0111 cultivarea cerealelor,exclusiv orez, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.
-. cu sediul în satul Bărcănești,. având ca asociat unic și administrator pe doamna T. O. M. are ca activitate principală conform cod CAEN0111 cultivarea cerealelor,exclusiv orez, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.
Raportând prevederile art 44 din Legea Nr. 346 din 14 iulie 2004 la situația de fapt menționată anterior curtea reține aparența existenței unor legături între cele ÎI T. O. M., . și ., iar între aceste trei structuri s-au derulat și s-au încheiat actele aferente contractului de finanțare .
Astfel, reclamanta invocă pe cale de suspendare chiar motivul pentru care se poate formula și solicita anularea; or, nu se poate reține că este îndeplinită condiția cazului justificat, câtă vreme analizarea acestor motive ar presupune chiar verificarea fondului cauzei, fiind în mod evident aspecte ce pot fi verificate numai pe calea acțiunii în anulare, adică chestiuni de fond care depășesc limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și /sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Prin urmare, Curtea constată că argumentele invocate de reclamantă în dovedirea cazului bine justificat sunt de fapt argumentele de fond din acțiunea în anulare a actului a cărui suspendare se cere, ceea ce nu poate fi analizat pe calea unei cereri de suspendare. Prin urmare, Curtea constată că argumentele reclamantei sunt nefondate, sub aspectul dovedirii existenței unui caz bine justificat.
Cu privire la paguba iminentă, conform prev. art. 2 alin. 1 lit. ș, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub aspectul pagubei iminente, Curtea reține că executarea unei obligații, stabilită printr-un act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui de plano prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din lege. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului constând în pierderea de eventuale drepturi salariale este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Pentru verificarea prejudiciului, trebuie stabilit că acesta nu are un caracter prezumat legal și că, în corelație cu existența unui caz bine justificat, prejudiciul logic creat prin executarea actului este unul nelegal și deci are la bază un act administrativ care nu se bucură de prezumția de legalitate; or, anterior, Curtea a statuat anterior că nu există un caz bine justificat, ceea ce face ca prezumtiva executare în sine a actului administrativ să apară ca având un caracter prezumat legal, ceea ce nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, cerute cumulativ cu celelalte condiții prev. de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/ 2004 și art. 50 din OUG nr. 66/ 2011, motiv care va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Î. I. T. O. M., cu sediul ales în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în București, .. 2-4, sector 3 și AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în București, ..43, sector 1.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3167/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1863/2014.... → |
|---|
