Pretentii. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2143/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 1447/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2143
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: G. G.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, împotriva sentinței civile nr.1311/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 din Codul de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamantul C. C., domiciliat în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, cu sediul în Călărași, ..6-8, jud. Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 5.349 lei reprezentând taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, a sumei rezultată din inflația calculată pe aceeași perioadă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand, marca OPEL ASTRA C., iar pentru a înmatricula autovehiculul în România a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 5.349 lei conform OUG nr. 50/2008.
Prin sentința civilă nr. 1311/25.09.2013 Tribunalul Călărași a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație și a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă. Pe fond, tribunalul a admis acțiunea în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Călărași și a obligat-o pe aceasta să restituie reclamantului suma de 5.349 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și a dobânzilor fiscale aferente sumei, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea ei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâtă, aceasta este neîntemeiată întrucât nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform deciziei civile nr.24/2011 a ÎCCJ, care a statuat că nu este obligatorie procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, iar deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism sencond-hand, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 5.349 lei, achitată conform dovezii depusă în copie la dosar.
Reclamantul a considerat că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 110 din TFUE, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern, atunci când există conflict de norme.
Tribunalul a mai reținut că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate, au fost abrogate expres prin OUG nr.50/21.04.2008, care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art.4 din OUG nr. 50/2008, s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
S-a reținut că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.110 din TFUE (fost art.90 paragraf 1), nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, potrivit căruia statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne, respectiv OUG nr.50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională, cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate, atunci când dreptul de proprietate se transmite după . acestui act normativ.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească sunt obligate să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, se constată că sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră astfel încât drepturile prevăzute de Tratat, să fie pe deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
S-a mai reținut că autoturismul reclamantului nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art.110 din TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța de fond a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar invocate în acțiune, care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, indiferent dacă este nou sau second hand.
OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu mai este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare de faptul primei înmatriculării pe teritoriul României, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru din care au fost importate.
In consecință, dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor reglementat la art.110 din TFUE, precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu, are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din OG nr. 92/2003, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 29.10.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta pârâtă în esență reiterează motivele de fapt și drept indicate în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond și susținute în fața primei instanțe.
Opinează recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că taxa pe poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 Tratatul de înființare a Comunității Europene și că taxa este legal datorată în condițiile în care legea prevede expres acest lucru.
Se invocă de recurenta – pârâtă dispozițiile Legii nr. 9/2012 arătând că acestea sunt incidente în speță. Se mai arată că, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut expres obligația de achitare a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, această taxă este legal datorată, reclamantul neinvocând o aplicare incorectă a elementelor de calcul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod proc.civ.
Intimatul – reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi în recurs în condițiile art.305 Cod proc.civ. .
Examinând recursul de față în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține că suma în cauză a fost stabilită prin decizia de calcul în temeiul OUG nr. 50/2008, solicitarea de restituire fiind de asemenea făcută în perioada de aplicabilitate a acestei ordonanțe.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare pe care a achitat-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, Curtea, în temeiul art. 496 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, împotriva sentinței civile nr.1311/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. O. D. C. C. M. G. Gehorghe
GREFIER
C. D.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2 ex.
Jud.fond.N.M.T.,Trib.Călărași
| ← Pretentii. Decizia nr. 5658/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 667/2014. Curtea de... → |
|---|
