Pretentii. Decizia nr. 5658/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5658/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 14/93/2013
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 5658
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C.G.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI, împotriva sentinței civile nr. 399 din data de 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul -reclamant H. L. și intimatul – pârât S. R. –MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata – pârâtă – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții – restituire taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul – reclamant, prin apătrător ales Av. I. C., care depune împutenicire avocațială la dosar la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, intimatul – reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu mai solicită administrarea altor probe.
Intimatul – reclamant solicită instanței să verifice, în primul rând, tardivitatea cererii de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul – reclamant, prin apărător ales, solicită respingerea recursului să facă aplicabile prevederile OUG nr. 50/2008.
În sprijinul susținerilor sale, se arată că la dosar se găsește contractul de achiziție din data de 26.07.2011 și chitanța din data de 18.12.2012. De asemenea, se arată că cererea de restituire a taxei de poluare se află la fila 7 din dosar.
Apărătorul intimatului – reclamant susține că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 399 din 03.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H. L. împotriva pârâtelor DGFPMB și AFP Voluntari și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 7486 lei plus rata dobânzii legale calculată de la data efectuării plății până la data restituirii efective. A fost admisă și cererea de chemare în garanție și obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâte a sumelor care fac obiectul acțiunii principale.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achizitionat un autovehicul marca PEGEOUT tip 9*UHZ/U/607, categorie auto M1, norme de poluare E4, avand numar de identificare . VF39UUHZJ92212768, inmatriculat anterior in Republica Federala Germania la data de 02.02.2006, stat membru al Uniunii Europene (fila 15).
Pentru inmatricularea in Romania a acestui autoturism, reclamantul a platit taxa pentru emisiile de poluante prevazute de Legea nr. 9/2012, in suma de 7486 lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._ emisa de Administratia Finantelor Publice a Orasului Voluntari (fila 8) si a chitantei . nr._/18.12.2012 (fila 9).
Din analizarea actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca, potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificari prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 si OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 150/2008 a fost abrogata in mod expres prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, " Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.".
Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, incepand cu data de 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta asadar ca, la data calcularii si platii taxei, ca urmare a suspendarii dispozitiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr. 9/2012, taxa era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele care au fost deja inmatriculate si care sunt deja in circulatie. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs in Romania sau in alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat in Romania, dar aceeasi taxa se percepe daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in Romania.
In consecinta, tribunalul constata ca dispozitiile Legii nr. 9/2012-forma in vigoare in anul 2012- era contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Ori, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii, care constituie o singura zona economica, o piata . comertul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulatii a marfurilor, ceea ce presupune ca marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele care stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor nationale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizeaza sa asigure libera circulatie a marfurilor intre statele membre, in conditii concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie.
Chiar daca taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecinta, Tribunalul apreciaza ca taxa pentru emisiile poluante reprezenta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin Hotararile T. (C -402/09) si N. (C-263/2010) stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari ., daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta a admis in parte actiunea si a obligat paratele AFP Voluntari si DGRFMB la restituirea sumei de 7486 lei, plus rata dobanzii legale, calculate de la data efectuarii platii (18.12.2012) pana la data platii efective. In temeiul art. 274 cod procedura civila instanta a obligat parata la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecata, reprezentand: 39 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar, parata fiind partea care a cazut in pretentii.
Asupra cererii de chemare în garanție, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a dispus obligarea acesteia la plata către parate a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În cuprinsul recursului se arată că taxa a fost calculată ca urmare a solicitării reclamantului în baza unor dispoziții legale în vigoare care sunt conforme normelor comunitare.
Se mai arată că în materie fiscală nu se datorează dobânda legală prev. de OG nr. 13/2011, ci cea prev. de art. 124 din Codul de procedură fiscală, iar acordarea cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod greșit întrucât actele atacate de reclamant au fost temeinic și legal întocmite.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant este neîntemeiată întrucât de la data comunicării sentinței către pârâte (03.03.2014, potrivit dovezilor de la filele 93-94 dosar fond) și până la data declarării recursului (13.03.2014, potrivit ștampilei poștei de pe plicul de la fila 8, dosar recurs) au trecut mai puțin de 15 zile, cât este termenul legal de declarare a recursului.
În ceea ce privește conformitatea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant în baza Legii 9/2012 cu art. 110 din TFUE, Curtea reține că aprecierile primei instanțe sunt întemeiate.
În acest sens trebuie avută în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În considerentele cauzei N. c. României, Curtea Europeană de Justiție precizează că OUG nr. 50/2008 cu modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de cele reținute de Curtea Europeană de Justiție în cauzele de mai sus, instanța de recurs apreciază că taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant în baza Legii 9/2012 contravine art. 110 din TFUE care interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, întrucât taxa de poluare este percepută, cu prilejul primei înmatriculări în România, doar autoturismelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu și autoturismelor similare înmatriculate deja în România și pentru care nu s-a achitat taxa de poluare la momentul primei înmatriculări.
În acest sens, Curtea reține că autoturismul reclamantului are data primei înmatriculări la 02.02.2006, dată la care în România nu se percepea vreo taxă pentru înmatricularea autoturismelor, astfel că autoturismele similare cu ale reclamantului înmatriculate anterior anului 2007 în România și aflate pe piața națională nu sunt supuse taxei achitată de reclamant, de unde provine caracterul discriminatoriu al acestei taxe.
Se mai reține că dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 care prevedeau obligația achitării taxei și pentru autoturismele înmatriculate anterior în România și pentru care nu s-a plătit taxa, au fost suspendate de la aplicare până la 01.01.2013 prin OUG nr. 1/2012, menținându-se astfel caracterul descurajant al acestei taxe în ceea ce privește înmatricularea autoturismelor provenite din celelalte state membre ale U.E.
În ceea ce privește criticile referitoare la acordarea dobânzii, Curtea le apreciază ca neîntemeiate întrucât „dobânda legală” menționată în dispozitivul sentinței recurate este cea prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, pârâtele sunt părțile care au căzut în pretenții astfel că este corectă și soluția de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI, împotriva sentinței civile nr. 399 din data de 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant H. L. și intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata – pârâtă – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Redactat / Tehnoredactat I.C.G |
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1863/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
