Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7536/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7536/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 49438/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7536
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 OCTOMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1008 din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. N. și intimata-pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal - taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, intimatul-reclamant înscrisurile solicitate de instanță așa cum s-a dispus prin încheierea de la termenul din 04.09.2014, precum și faptul că, părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, invocă din oficiu drept motiv de ordine publică inadmisibilitatea acțiunii.
Totodată, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1008/12.02.2014 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. N. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANTELOR PUBLICE, a fost anulată Decizia nr._/7.11.2012 emisa de parata și obligată aceasta să restituie reclamantului suma de 4484 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A fost totodată admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, fiind respinsă actiunea in contradictoriu cu aceasta ca formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva și a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AS4FP.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta AFP S. 4.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen cu nr. de identificare WV2ZZZ2KZ7X074460, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania a fost nevoit sa achite sume de 4484 lei cu titlu de taxa pentru emisii poluante provenite de la autoturisme astfel cum i-a impus parata AS4FP, prin decizia de calcul nr._/07.11.2012, sumă pe care a achitat-o cu chitanta . nr._/22.11.2012, dar pe care o considera perceputa nelegal in raport de prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Tribunalul a considerat nelegale atât pretinderea sumei cât și refuzul de restituire a taxei, având în vedere că norma internă în baza căreia taxa a fost achitată, respectiv Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.1/2012 este contrară dispozițiilor art. 110 TFUE.
Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, reține Tribunalul că pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior înmatriculat tot în Romania, dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea în Romania a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumparatorii fiind orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de ADMINISTRATIA S. 4 A FINANTELOR PUBLICE, tribunalul a menționat că, in general, pentru a avea calitate procesuala pasiva . litigiu, trebuie sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecatii.
In aceste conditii, s-a constatat că prin actiunea formulată reclamantul a sustinut ca a achitat taxa de poluare a carei restituire o solicita la AS 4FP, iar potrivit prevederilor art.2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant, se efectuează la cererea contribuabilului, de catre organul fiscal caruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din OG nr. 92/2003, în speță acesta fiind AS 4FP, care a calculat si încasat suma pretinsă în cauză, astfel ca din punct de vedere procedural parata AS4FP are calitate procesuala pasiva, temeinicia pretentiilor sale în raport de parata putând fi stabilita doar după analiza fonmdului cauzei.
In plus, astfel cum reiese din probele administrate, AS 4 FP este cea care a emis atat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante.
Mai constată Tribunalul ca desi potrivit art.3 din legea nr. 9/2012, taxa de poluare se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se incaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, în speta de parata Administratia S. 4 a Finantelor Publice (avand in vedere ca reclamantul are domiciliul in Sectorul 4), astfel ca in prezenta actiune care vizeaza restituirea acestei taxe, calitatea procesuala pasiva nu poate avea decat autoritatea fiscala competenta sa calculeze si sa incaseze taxa. Faptul ca suma astfel incasata ajunge . AFM nu interesează raportul juridic dedus judecatii, ramanand ca ulterior, cele doua institutii sa-si regleze conturile în vederea returnarii acestei taxe, in eventualitatea admiterii actiunii.
Insa, fata de aceste dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile dreptului comun, avand in vedere si specificitatea raportului juridic de drept fiscal, dar si obiectul actiunii, Tribunalul a constatat că DGRFPB nu are calitate procesuala pasiva, nefiind autoritatea care a stabilit ori încasat taxa pentru emisii poluante în cazul reclamantului, astfel că nici nu poate fi obligata la restituirea acesteia, în condițiile în care reclamantul nici nu a facut dovada ca ar fi adresat macar o cerere acestei autoritati.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei DGRFPB, fiind respinsă actiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulata impotriva unei autoritati fără calitate procesuală pasivă.
Mai reține instanța de fond că, prin raportare la obiectul cererii, respectiv al cererii de a se analiza daca refuzul AS4FP de a restitui suma platita de reclamant cu titlu de taxa de poluare, la inmatricularea autoturismului mentionat in actiune, este justificat sau nu, este neintemeiata cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu, intrucat intre reclamant si aceasta autoritate nu exista nici un raport juridic direct, iar imprejurarea ca suma solicitata de reclamant, a fost virata in bugetul AFM, nu justifica o astfel de cerere de chemare in garantie, intrucat in situatia in care AS4FP este obligata sa restituie respectiva suma. Aceasta se va putea regresa, in virtutea dispozitiilor legale ce reglementeaza incasarea si virarea taxei, impotriva AFM, in cadrul unei proceduri in care reclamanta nu este parte.
Împotriva sentinței civile nr. 1008/12.02 2014 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, arătând că hotararea este netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art 304 pct.9 Cod Procedura Civila).
Un prim motiv de recurs îl reprezintă greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP S. 4.
În acest sens, arată că are calitate procesuală pasivă în cauză Administrația F. pentru Mediu iar nu organul fiscal emitent al deciziei, deoarece AFM este beneficiarul final al taxei.
Un al doilea motiv de recurs îl reprezintă greșita soluționare în sensul respingerii cererii de chemare in garanție a Administrației F. Pentru Mediu, singura care poate fi obligată la asigurarea fondurilor necesare restituirii taxei având în vedere că aceasta a fost beneficiarul final al sumei plătite cu acest titlu.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere că prevederile Legii nr. 9/2012 au înlăturat discriminarea constatată anterior cu privire la OUG nr. 50/2008.
Astfel, actul intern în baza căruia a fost achitată taxa pentru emisii poluante este conform dispozițiilor art. 110 TFUE.
In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale de la data plații si pana la data restituirii efective, arată recurenta că hotărârea este nelegala, având in vedere că
potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a a abrogat O.G. nr.9/2000, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumeie de restituit ce ia bugetul ce stat se acorda dobânda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este indeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
În final, cu privire la obligarea la cheltuielile de judecata, arată recurenta că hotararea este nelegala, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila, conform cărora pentru a se acorda cheltuieli este necesară dovedirea unei culpe din partea celei care a căzut în pretenții.
O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina sa, pentru ca a fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Din oficiu, la primirea cererii de recurs, Curtea a pus în discuție intimatului-reclamant să facă dovada că s-a adresat anterior sesizării instanței de judecată cu cerere de restituire a taxei achitată către organul fiscal.
Față de aceea că o asemenea dovadă nu a fost făcută de reclamant, deși a fost citată cu aceste mențiuni, Curtea din oficiu a invocat la termenul din 16.10.2014 un nou motiv de recurs de ordine publică, privind inadmisibilitatea acțiunii.
Analizând cererea de recurs, Curtea va constata, în analiza motivului de ordine publică invocat din oficiu, că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul nu a adresat organului fiscal competent o cerere de restituire a taxei pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, anterior sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune, omisiune care a condus la admiterea în parte în mod nelegal a acțiunii, devenind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ drept actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, art. 2 alin. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea reține că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unuia asimilat, reclamantul neputând formula o acțiune în fața instanței atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
Or, în cauză, reclamantul nu a formulat anterior introducerii acțiunii o cerere de restituire a taxelor pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, deși a fost citat cu aceste mențiuni.
Este adevărat că prin decizia ÎCCJ nr. 24 din 14.11.2011 s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d CPF, însă această soluție nu este aplicabilă în prezentul litigiu, întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de restituire a taxei, în baza art. 117 din Codul de procedură fiscală, adresându-se direct instanței de contencios administrativ, ceea ce este inadmisibil, întrucât aceasta poate fi învestită doar a cenzura legalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat (tardivitatea, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri).
Or, neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă, reclamantul nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Față de aceste considerente, având în vedere că intimatul - reclamant nu a înaintat în prealabil recurentei - pârâte o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă, în cauză nefiind vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat specific acțiunii în contencios administrativ.
Celelalte motive de recurs invocate de recurent nu se mai impune a fi cercetate, în raport de soluția dată cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanța de recurs.
Pe cale de consecință, având în vedere raportul de subsidiaritate al cererii de chemare în garanție față de cererea principală, Curtea va respinge această cerere, ca lipsită de obiect.
Va fi menținută sentința atacată, în ceea ce privește soluția dată asupra celor două excepții invocate de recurenta- pârâtă, respectiv lipsa calității procesuale pasive a DGFP și a Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1008 din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. N. și intimata-pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifica sentința atacata în parte, în sensul ca:
Respinge acțiunea fata de ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare in garanție ca lipsita de obiect.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.P – 2 ex./24.11.2014
Tribunalul București - Secția a-II-a – jud. S. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4325/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
