Pretentii. Decizia nr. 6420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6420/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 280/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6420
Ședința publică de la 16.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. H.
JUDECĂTOR - F. G. A.
JUDECĂTOR - F. C. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 8/6.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. și cu intimatul-pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.12.2011 reclamantul a solicitat restituirea taxei in cuantum de 2.468,00 RON achitata cu chitanța . nr._/16.03.2011, cu dobânda legala prevăzuta de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000; în temeiul art. 274 Cod procedura civila, obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii reclamantul arată că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 29.03.2007 a dobândit proprietatea asupra autoturismului second hand marca Honda, tipul Jazz, cu numărul de identificare LUCGE_. Autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Italia.
Se arată că obligația de plata a taxei speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost instituita prin dispozițiile Legii 50/2008.
Reclamantul mai arată că a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare prin adresa nr. 934/22.08.2011, înregistrată la DGFP Ilfov cu nr._/30.08.2011. Prin adresa nr._/13.09.2011 i s-a respins cererea formulată.
Art. 110 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de curență. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne decât cele care se aplică produselor naționale similare. Astfel, articolul 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit Încât descurajează punerea în circulație, În statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
Reclamantul consideră că taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări in baza OUG 50/2008 se circumscrie acestor definiții.
Principiul supremației dreptului Uniunii Europene își găsește consacrarea si la nivel constituțional in art. 148 alin. (2) care spune ca, in urma aderării, prevederile tratatelor constitutive le Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare. În art. 148 alin. (4) din Constituția României se arata ca Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile aliniatului 2.
Reclamantul conchide in sensul ca art. 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule second hand cumpărate în alte state membre având aceeași uzură de pe piața națională, solicitând instanței sa admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, art.1, alin.1 și art.8 din Legea 554/2004, prevederile OUG 50/2008, prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile art.110 TFUE.
La data de 10.12.2012 pârâtele DGFI Ilfov și AFP Voluntari au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii pârâtele arată că reclamantul a solicitat restituirea sumei în cuantum de 2.468 lei cu încălcarea dreptului comunitar arătând că i s-a aplicat un tratament discriminatoriu față de ceilalți cetățeni ai Comunității Europene.
Apreciază că atâta timp cât legislația fiscală prevede în mod expres plata unei taxe speciale pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări această taxă este legal datorată și nu poate fi restituită.
Pârâta mai arată că potrivit art.124 Cp fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Aplicând art.124 Cp fiscală și art.117 Cp fiscală, se arată că această solicitare a reclamantului nu se încadrează în niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda legală.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art.115-118 C..
La data de 18.12.2012, prin sentința civilă nr.5227, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilov.
Prin sentința civilă nr.8 din 06.01.2014 Tribunalul Ilfov a respins acțiunea formulata in contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Prin aceeași hotărâre, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2468 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată de 539,3 lei și a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale.
Pentru a hotărî astfel tribunalul reține că reclamantul a achizitionat un autoturism marca HONDA, tip GE3/1/JAZZ, categorie auto M1, norme de poluare E4, identificat cu . sasiu LUCGE_, pentru care s-a emis de catre parata Administratia Finantelor Publice a Orasului Voluntari decizia de calcul nr._/14.03.2011 (fila 16) si a achitat taxa de poluare cu chitanta . nr._ (fila 17).
Instanța apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanta reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 (anterior 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, instanta va admite in parte acțiunea reclamantului si va obliga paratele la restituirea sumei de 2468 lei.
In ceea ce priveste solicitarea de acordare a dobanzii legale conform OG nr. 9/2000, instanta a respins acest capat cerere ca neintemeiat, retinanand ca actul normativ invocat nu este aplicabil spetei de fata.
In temeiul art. 274 cod procedura civila instanta a obligat paratele la plata sumei de 539,3 lei, reprezentand: 39 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar si 500 lei onorariu avocat (conform chitantei nr. 170/17.08.2011, depusa in original la fila 11, din dosarul declinat), parata fiind partea care a cazut in pretentii.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului cât timp taxa pentru emisiile poluante a fost achitată în baza deciziei emise de AJFP Ilfov, nefiind contestată această decizie.
Susține recurenta că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.117 din O.G. nr.92/2003, cât timp taxa în discuție a fost achitată în temeiul Legii nr.9/2012.
Rederitor la cheltuielile de judecată, recurenta afirmă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 C.proc.civ.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Curtea constată legală și temeinică sentința civilă criticată, pentru următoarele considerente:
Este de subliniat, în primul rând, că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din Legea nr.9/2012 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
În ceea ce privește Legea nr.9/2012, prin ordonanța pronunțată în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13 Curtea de Justiție a Uniunii Europene reiterează că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională reprezentată de Legea nr.9/2012, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din Legea nr.9/2012 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este justificată, având în vedere că dispozițiile art. 274 C.proc.civ. nu condiționează o atare pretenție de dovada relei credințe a părții împotriva căreia se îndreaptă solicitarea, fiind necesar și suficient ca partea care le pretinde să probeze că a avansat aceste cheltuieli și de asemenea, partea căreia i se opun cheltuielile să fi căzut în pretenții, condiții îndeplinite în cauză.
În atare context, acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 8/6.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. D. și cu intimatul-pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. H. F. G. A. F. C. M.
GREFIER
S. I.
Red. FG/2 ex.
Jud. fond A. L.G. – Tribunalul Ilfov
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7536/2014.... | Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România.... → |
|---|
