Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4340/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1408/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4340
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de recurenții-contestatori D. G. și N. M. I. împotriva deciziei civile nr. 237 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR-DIRECTIA PENTRU COORDONARE APLICARII LEGII 10/2001 și C. C. PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator N. M. I., personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenții-contestatori aveau obligația de a timbra, prin departamentul registratură la data de 27 martie 2014 recurenții au depus completarea la motivele contestației în anulare, la data de 26 mai 2014, intimata CNCI a depus întâmpinare și la 26 mai 2014 a depus întâmpinare intimata ANRP, după care:
Recurentul-contestator N. M. I., personal depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și concluzii scrise.
Curtea comunică întâmpinările depuse de intimați către recurentul-contestator și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.
Recurentul-contestator N. M. I., personal, solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele arătate în cuprinsul cererii.
Arată că invocarea de către intimați a OUG nr. 4/2012 și a Legii nr. 165/2013, care sunt acte normative ce au intrat în vigoare după înregistrarea la ANRP contravin intereselor contestatorilor.
Curtea reține cauza spre soluționare asupra admisibilității contestației în anulare.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată în data de 3 martie 2014, contestatorii D. G. și N. M. I., au solicitat, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR-DIRECTIA PENTRU COORDONARE APLICARII LEGII 10/2001 și C. C. PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, anularea deciziei civile nr. 237 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ * și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației lor în anulare, contestatorii au arătat că decizia pronunțată este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța de recurs nu a înțeles situația de fapt dedusă judecății și s-a aflat în eroare. Arată că reclamanții nu au reclamant fapte care s-au produs după . OUG nr. 4/2012, ci fapte petrecute înainte de această dată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Prin Decizia civilă nr. 237 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ *, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți N. M. I. și D. G. împotriva sentinței civile nr. 3779/05.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor).
Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că, potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, iar art. 21 alin. (6) stipulează că „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte”. De asemenea, potrivit alin. 9 al aceluiași articol, C. Națională de Compensare a Imobilelor emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv
Din analiza dispozițiilor legale sus amintite rezultă modificarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în sensul că evaluarea imobilului nu mai este realizată pe baza unui raport de evaluare, ci prin aplicarea grilei notariale, iar pentru soluționarea cererii nu mai este emis un titlu de despăgubire, ci o decizie de compensare prin puncte.
Curtea a mai reținut că art. 4 din actul normativ menționat prevede că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în această situație aflându-se și cererea recurenților-reclamanți.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că se impune menținerea soluției la care s-a oprit prima instanță, însă cu motivarea expusă anterior.
2. Temeiul juridic invocat de contestatoarea este art. 318 alin. 1 teza a I-a C.pr.civ., potrivit căruia „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Or, greșeala materială, în interpretarea restrictivă impusă de caracterul de normă specială, vizează omiterea sau confundarea unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, iar nicidecum pretinse greșeli de judecată.
Ceea ce invocă însă contestatorii nu este o astfel de greșeală materială, cu atât mai mult cu cât instanța de recurs și-a argumentat pe larg soluția respingerii recursului, cu reconsiderarea considerentelor de respingere a acțiunii reclamanților avute în vedere de instanța de fond.
Așa cum s-a reținut unanim atât în doctrină cât și în jurisprudență, pentru a fi în prezența acestui motiv de contestația în anulare specială, greșeala la care face referire art. 318 alin.1 teza a I-a C.pr.civ. nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, o concluzie în acest sens ducând la transformarea contestația în anulare într-un admisibil recurs la recurs, ceea ce în mod cert nu a fost în intenția legiuitorului.
Prin urmare, orice discuții cu privire la justețea soluției juridice adoptate de instanța de recurs, la fundamentul acțiunii, instanța competentă, regimul juridic aplicabil acestei plângeri, sunt inutile.
În consecință, Curtea – apreciind că nu este întrunită în speță ipoteza normei legale cuprinsă în art. 318 alin. 1 teza a I-a C.pr.civ. – urmează a respinge ca inadmisibilă prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de recurenții-contestatori D. G., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . și N. M. I., cu domiciliul în sector 5, București, Soseaua Alexandriei, nr. 20, ., . împotriva deciziei civile nr. 237 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR-DIRECTIA PENTRU COORDONARE APLICARII LEGII 10/2001, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca nr. 202 și C. C. PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca nr. 202 , având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. MN/2 ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2773/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4976/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
