Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Sentința nr. 412/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4460/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.412
Ședința publică de la 10.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta N. M. C., în contradictoriu cu pârâții C. U. Naționale al Barourilor din România și B. C. S., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal care se legitimează u C.I. . nr._/SPCLEP Bozovici/28.05.2012 și pârâtul C. U. Naționale al Barourilor din România prin avocat B. N., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 35, lipsind pârâtul B. C. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea pune în discuție excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel București și inadmisibilității acțiunii, invocate prin întâmpinare.
Pârâtul C. U. Naționale al Barourilor din România prin avocat solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, apreciind că în soluționarea cauzei competența materială aparține Tribunalului C.-S., în raport de dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004. De asemenea solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile Legii nr.51/1995, referitoare la nedemnitate, apreciind că nu poate fi luată în discuție o asemenea cerere.
Reclamanta lasă la aprecierea Curții excepția de necompetență materială, urmând a se avea în vedere că sediul pârâtei U.N.B.R. se află în București. în ce privește excepția inadmisibilității solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că hotărârile emise de barou pot fi contestate.
Curtea, deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, o apreciază neîntemeiată și o respinge, având în vedere obiectul acțiunii dedus judecății ce vizează anularea Deciziei emisă de ZNBR, în soluționarea contestației, precum și anularea deciziei emisă de C. Baroului C. – S., prin instituție, respectiv U.N.B.R fiind o autoritate publică centrală, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea, în temeiul art.248 C.pr.civ., unește excepția inadmisibilității acțiunii cu fondul cauzei, având în vedere necesitatea administrării de probe comune atât pe excepție cât și pe fond.
Părțile prezente, având cuvântul pe rând, arată că nu au de formulat cereri prealabile.
Curtea acordă cuvântul pe probe atât pe excepția inadmisibilității cât și pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Pârâtul UNBR, prin avocat, solicită în combaterea acțiunii, proba cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Curtea, în urma deliberării asupra probei cu înscrisuri, propusă în dovedirea și combaterea acțiunii de ambele părți, o încuviințează ca fiind utilă și concludentă cauzei și constatând administrată această probă acordă cuvântul și în dezbaterea pe fond a acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată în raport de dispozițiile art.87 pct.4 din Legea nr.51/1985, precizând că a formulat cerere de suspendare pe perioadă nedeterminată și că nu este echitabil în raport de alte persoane care exercită profesia de avocat în continuare, având aceeași situație.
Pârâtul UNBR, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea deciziilor emise de către cele două instituții pârâte ca fiind legale și temeinice. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, constând în onorariu de avocat.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare, atât pe excepția inadmisibilității, cât și pe fond.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF reclamanta N. M. C. în contradictoriu cu pârâții C. U. NAȚIONALE A BAROURILOR DIN ROMÂNIA și C.-BAROULUI C.-S. a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 680/28.03.2013 privind soluționarea contestației depusă și înregistrată la U.N.B.R. sub nr. 222/C/17.12.2012, emisă de către C. U. Naționale a Barourilor din România;anularea în tot a Deciziei nr. 16/21.11.2012, emisă de către C. Baroului C.-S..
În motivare, reclamanta a învederat următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 331/21.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ a fost condamnată la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 C.pen., și a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 260 alin. 1 C.pen..
Prin Decizia nr. 16 pronunțată la data de 21.11.2012, C. Baroului C.-S. s-a limitat doar a constata că, în raport cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, ale art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, ale art. 17 lit. d din Legea 51/1995, precum și ale art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, „ca urmare a condamnării la 1 an închisoare prin Decizia penală 33 l/PI a Curții de Apel Timișoara reclamanta a devenit nedemnă pentru exercitarea activității de avocat".
După cum limpede se poate observa, C. Baroului C.-S. constată că, prin condamnarea la pedeapsa închisorii, reclamanta a devenit, ope legis, nedemnă pentru exercitarea profesiei de avocat.
Această soluție este nelegală și netemeinică raportat la dispozițiile indicate de însuși C. Baroului.
Astfel, potrivit art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, „este nedemn de a fi avocat ... cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei".
Aparent, textul de lege este foarte clar și constată, de drept, nedemnitatea unei persoane care a fost condamnată definitiv la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate.
Cu toate acestea, textul art. 14 lit a mai solicită o condiție suplimentară pentru constatarea nedemnității - infracțiunea să fie de natură a aduce atingere prestigiului profesiei.
Din moment ce Legea nr. 51/1995 nu definește ce trebuie înțeles prin infracțiuni de natură a aduce atingere prestigiului profesiei, acest rol îi aparține Consiliului baroului în temeiul art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
Mai precis, potrivit art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei, „ consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești și va aprecia asupra demnității avocatului, în raport cu dispozițiile legale. C. baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii."
Prin corelarea tuturor textelor legale mai sus indicate, se poate lesne trage concluzia că nedemnitatea unei persoane nu se naște, de drept, prin condamnarea la pedeapsa închisorii, legea impunând a fi apreciată de C. Baroului.
Astfel, C. baroului, analizând hotărârile judecătorești definitive de condamnare, raportat la faptele săvârșite, la urmările produse, la modul de săvârșire a infracțiunilor, la personalitatea și conduita, anterioară și posterioară săvârșirii infracțiunii, a condamnatului, va decide dacă acesta mai este în continuare demn de a profesa.
Având în vedere că o astfel de judecată de valoare nu a fost realizată de C. Baroului C.-S., acesta limitându-se doar la a constata că, din moment ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii a devenit, de drept, nedemnă de a mai profesa, Decizia nr. 16 pronunțată la data de 21.11.2012 de C. Baroului C.-S. este nemotivată, nelegală și netemeinică, nerespectându-se dispozițiile imperative ale art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
De asemenea, având în vedere faptul că reclamanta, cu ocazia judecării infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, a recunoscut și regretat faptele săvârșite, că a fost provocată la săvârșirea lor și că acestea au reprezentat primul său contact cu legea penală, că are o activitate profesională bogată în spate, nepătată și exercitată cu demnitate și onoare, consideră că nu sunt nedemnă de a profesa în continuare în calitate de avocat.
Mai mult decât atât, însăși Curtea de Apel Timișoara, prin sentința de condamnare, opinează în sensul argumentelor sale prin necondamnarea reclamantei și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat.
În ceea ce privește Deciziei nr.680/28.03.2013 pronunțată de către C. U.N.B.R. în soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr.16/21.11.2012 emise de C. Baroului C.-S., arăt că și aceasta este netemeinică și nelegală din moment ce nici C. U.N.B.R. nu respectă dispozițiile art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei, reținându-se în mod lapidar doar că „decizia ( atacată) este temeinică și legală, întrucât faptele au fost săvârșite de contestatoare cu intenție, aceasta fiind condamnată prin sentință definitivă și irevocabilă pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și instigare la mărturie mincinoasă. In această situație nu mai poate fi vorba de efectuarea unor cercetări disciplinare întrucât este vorba de o sentință penală de condamnare care nu poate fi modificată sau nuanțată în sensul dorit de petentă".
După cum se poate observa, din moment ce nici C. U.N.B.R. nu a efectuat practic o judecată cu privire la „demnitatea" reclamantei, limitându-se a prelua „motivarea" Consiliului Baroului C.-S., decizia pronunțată de acesta în data de 28.03.2013 este contrară dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, trimiterea la sentința Curții de Apel Timișoara care „ nu poate fi modificată sau nuanțată în sensul dorit de petentă " este bizară, având în vedere faptul că prin sentința de condamnare, reclamanta nu a fost condamnată și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat atât anularea Deciziei nr. 16/21.11.2012 emisă de către C. Baroului C.-S., cât și anularea Deciziei nr. 680/28.03.2013 emisă de către C. U. Naționale a Barourilor din România.
În drept, îmi întemeiez prezenta pe dispozițiile art. 204 C.pr.civ., art. 8 din Legea nr.554/2004 precum și pe textele legale mai sus invocate.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:decizia nr. 13/2012 emisă de UNBR, sentința penală nr. 331/21.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, decizia nr. 680/2013 a UNBR, decizia nr. 9/2011 a Baroului C.-S., cerere olografă adresată de către reclamantă Baroului C. S..
La data de 20.06.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea, dezvoltând motivele invocate inițial, iar prin încheierea din 20.06.2013 a fost admisă excepția nelegalei compuneri a completului recurs al acestei instanțe, fiind înaintată la registratură în vederea repartizării unui complet de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2013 sub nr._ .
La data de 05.08.2013 intimata UNBR a formulat întâmpinare invocând necompetența și solicitând declinarea în favoarea Tribunalului C. S. Secția de C. Administrativ si Fiscal, pentru următoarele motive:
Motivarea acestei excepții subzistă în disp. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, în sensul că hotărârea Baroului C. S. este un act administrativ, acesta producând efecte juridice, fiind susceptibil de executare și putând face obiectul unei cereri adresată instanței de contencios administrativ, având în vedere că această hotărâre este emisă de o autoritate de nivel local.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul care privește un act administrați emis de o autoritate locală este de competența tribunalului, iar, în speță, competența materială aparține Tribunalului C. S. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, această instanță fiind competentă teritorial în funcție de domiciliul petentei si de sediul emitentului actului administrativ atacat. Așa fiind, urmează a fi declinată competența în favoarea Tribunalului C. S. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea a invocat și excepția inadmisibilității, în temeiul art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995, republicată în M.Of. nr. 113/06.03.2011.
Într-adevăr, conform acestui text, calitatea de avocat încetează „dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat". Chiar dacă, petenta clamează că prin S. P.. Nr. 331/21 nov. 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Secția Penală în dosarul nr._ a fost condamnată doar la pedeapsa închisorii, acest aspect nu îi dă dreptul să mai practice avocatura.
Pe f.2 a cererii, petenta decide, cu de la sine putere, că „potrivit art. 27 alin. 3 din Statutul profesiei, consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești și va aprecia asupra demnității avocatului, în raport cu dispozițiile legale. C. baroului, va hotăra, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit legii".
Numai că, lecturând statutul profesiei de avocat se constată că art. 27 din statut are un singur alineat, pe care îl redăe, integral, în cele ce urmează: „Art. 27 - Pentru primirea în profesie și pentru exercitarea acesteia, avocatul trebuie să nu se găsească în nici unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege".
Nedemnitatea este dispusă de legea specială (este vorba de Legea nr. 51/1995) și își produce efectele, în mod automat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Urmează a se constata că nici pe fond cererea nu este întemeiată. Aceasta pentru că, din toate susținerile petentei, nu reies motive care -eventual - ar putea conduce la admiterea cererii.
În consecință, pentru toate motive|e invocate mai sus, a solicitat respingerea acțiunii.
De asemenea intimatul B. C.-S. a formulat întâmpinare la precizarea acțiuni in contencios administrativ, făcută de reclamanta N. M. C. in Dosar nr._ și comunicată acestui intimat, solicitând respingerea ca nefondate a ambelor capete de cerere, atat cererea de anulare a Deciziei nr. 16/21.11.2012 emisă de C. Baroului C.-S., cat și cererea de anulare a deciziei nr.680/28.03.2013 emisă de C. U.N.B.R, ambele decizii fiind temeinice si legale.
Prin Decizia nr. 16/21.11.2012 C. Baroului C.-S. a constatat că doamna N. M. C. ca urmare a Deciziei penale nr.331/PI/21.11 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost condamnată la 1 an inchisoare pentru săvârșirea acțiuni de trafic de influență prev de art 257 alin 1 cod penal și la 6 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă prev de art 25 cp raportat la 260 alin 1 cod penal, devenind nedemnă pentru exercitarea activității de avocat și a dispus radierea acesteia de pe Tabloul Avocaților înscriși in B. C.-S..
Reclamanta a atacat la C. U. Decizia Consiliului Baroului C.-S. și față de respingerea contestației sale a atacat ambele decizii la Curtea de Apel București solicitând anularea in totalitate a celor doua decizii ca fiind netemeinice și nelegale.
Contestatoarea invocă disp. art. 14 lit. a din Legea 51/95 solicitând a se constata că acest text pe lângă condiția ca să existe o Hotărâre Judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate mai solicită o condiție suplimentară pentru constatarea nedemnității și anume ca infracțiunea să fie de natură a aduce atingere prestigiului profesiei, in cazul contestatoarei a profesiei de avocat.
Mai susține că din moment ce legea nu definește ce trebuie ințeles prin infracțiuni de natură a aduce atingere prestigiului profesiei acestor,ii aparține Consiliului Baroului C.-S. in temeiul art 27 alin 3 di Statutul profesiei de avocat.
Mai susține că trebuie făcută o cercetare administrativă din partea Consiliului Baroului care să aprecieze asupra demnității avocatului și a hotăra după caz menținerea sau încetarea calității de avocat lucru pe care C. Baroului nu l-a făcut.
Acțiunea reclamantei este neîntemeiată, in decizia nr. 16/21.11.2012 C. Baroului C.-S. văzând disp art 27 alin 1 lit d din Statutul profesiei de avocat a apreciat că fată de condamnările suferite N. M. C. este nedemnă de a mai fi avocată și a dispus radierea acesteia de pe Tabloul Avocaților
Contestatoarea a fost condamnată pentru 2 fapte foarte grave, trafic de influență și instigare la mărturie mincinoasă in mod irevocabil,in calitate de avocată.
In această situație nu mai trebuie efectuate cercetări disciplinare și nu se pot aplica sancțiuni disciplinare fiind vorba de o sentință penală de condamnare definitivă.
Petenta a cauzat un prejudiciu profesiei de avocat săvârșind două fapte deosebit de grave absolut nedemne de un avocat, trafic de influență și instigare mărturie mincinoasă.
Reclamanta reține această motivare a Consiliului Baroului C. S. dar se face că nu pricepe că un avocat care face trafic de influență și instigă li mărturie mincinoasă, fapte pentru care a fost condamnat definitiv nu mai poate fi menținută in profesie.
Reclamanta a formulat la data de 18.09.2013 răspuns la întâmpinarea formulată de către B. C.-S., solicitând admiterea acțiunii și înlăturarea susținerilor acestui pârât, reiterând motivele invocate prin acțiunea precizată.
Deliberând cu prioritate în temeiul art. 248 C.proc.civ,. asupra excepției inadmisibilității, precum și asupra fondului cererii precizate, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:
În fapt, Curtea constată că prin decizia nr. 16 emisă la data de 21.11.2012 de B. C.-S. s-a constatat că reclamanta ca urmare a condamnării la pedeapsa de 1 an închisoare prin decizia penală nr. 331/P a Curții de Apel Timișoara a devenit nedemnă pentru exercitarea activității de avocat, dispunându-se totodată și radierea acesteia de pe Tabloul Avocaților înscriși în B. C.-S..
În motivare, pârâtul a reținut că având în vedere că reclamanta în temeiul disp. art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, la data de 19.11.2012 a prezentat sentința penală nr. 331/21.11._ pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ prin care aceasta a fost condamnată la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, având în vedere disp. art. 27 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, precum și disp. art. 14 lit. a din legea nr. 51/1995, dar și art. 27 alin. 3 din Statut și art. 27 lit. d din Legea nr. 51/1995, s-a constatat nedemnitatea acesteia pentru a exercita în continuare activitatea de avocat.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în temeiul art. 264 și urm. Din Statutul profesiei de avocat contestație, arătând că nu a fost declanșată anterior o procedură disciplinară, decizia nefiind întemeiată pe situația personală a reclamantei, precum și faptul că această sancțiune nu a fost aplicată în termenul de 1 an de la data săvârșirii abaterii disciplinare, iar aplicarea acestei sancțiuni nu este obligatorie, nefiind luată nici prin sentința penală de condamnare a reclamantei.
Prin decizia nr. 680/28.03.2013 emisă de pârâtul UNBR, prin C. acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată această contestație, arătându-se că decizia atacată a fost corespunzător motivată, având în vedere condamnarea reclamantei prin sentința penală prezentată, definitivă, precum și specificul infracțiunilor care au stat la baza condamnării reclamantei, nefiind vorba despre obligația declanșării în privința reclamantei a unei proceduri disciplinare.
Cu privire la excepția inadmisibilității, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere că potrivit art. 26 din Statutul profesiei de avocat, „(1) Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia.
(2) Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. C. baroului va întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5), inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei - pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave.
(3) Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a)- cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;, lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege, sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.
(4) C. baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. C. baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.
(5) Decizia motivată va fi comunicată de îndată avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească, respectiv înscrisurile în baza căreia/cărora a fost verificată starea de nedemnitate.
(6) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. C. U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii.
(7) Decizia consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie. Despre încetarea calității de avocat baroul va face mențiunile corespunzătoare în tabloul avocaților.”
De asemenea se constată că potrivit art. 58 lit. d din Statutul profesiei „ (1) Calitatea de avocat încetează:d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.
(2) Încetarea calității de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului și are drept consecință radierea celui în cauză din tabloul avocaților.”
Coroborând aceste dispoziții, instanța constată că prezenta acțiune este admisibilă față de natura actelor administrative emise de către pârâți, acte prin care s-a constatat încetarea profesiei de avocat în privința reclamantei, astfel încât în temeiul art. 1, 8 și 18 din legea nr. 554/2004, republicată, aceasta beneficiază în temeiul art. 6 din CEDO la accesul liber la justiție în vederea asigurării tuturor garanțiilor prevăzute de lege pentru verificarea legalității actelor emise de către pârâți, urmând a fi respinsă această excepție ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile de nelegalitate invocate de către reclamantă nu pot fi reținute.
Astfel dispozițiile art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995 care reglementează cazul de nedemnitate privind pe reclamantă, nu pot fi interpretate și aplicate în sensul invocat de către reclamantă, respectiv faptul că infracțiunile pentru care aceasta a fost condamnată definitiv, respectiv instigare la mărturia mincinoasă și trafic de influență, în modalitatea descrisă prin sentința penală atașată la dosarul cauzei, nu constituie temei al nedemnității acesteia de a continuare activitatea de avocat.
Mai mult Curtea constată că pârâții în emiterea actelor administrative atacate în prezenta cauză au analizat conținutul sentinței penale de condamnare a reclamantei, ajungând în mod întemeiat la concluzia nedemnității acesteia în raport de faptele materiale și încadrarea juridică a acestora reținute prin această hotărâre de condamnare, fiind afectat prestigiul profesiei de avocat în cazul reclamantei, infracțiunile respective fiind reglementate de legea penală în cadrul categoriei infracțiunilor îndreptate împotriva justiției, de natură a afecta atât serviciul public desfășurat de către avocați, cât și serviciul public al justiției, nefiind permisă astfel de intervenție în desfășurarea activității de soluționare a cauzelor aflate pe rolul unei instanțe judecătorești, de natură a încălca principiul accesului liber la justiție pentru părțile adverse și a înlătura încrederea de care trebuie să se bucure acest serviciu public.
Împrejurarea că pârâții prin actele atacate, nu au dezvoltat situația personală a reclamantei nu poate conduce la nelegalitatea deciziilor atacate, având în vedere că în conținutul acestora a fost menționată existența unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni îndreptate împotriva justiției, împrejurare de natură a afecta prestigiul profesiei de avocat, fiind îndeplinită și condiția legală privind săvârșirea acestor infracțiuni cu intenție, precum și a caracterului definitiv al acestei hotărâri penale de condamnare a reclamantei la pedeapsa închisorii de 1 an.
De asemenea Curtea reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că în cadrul procesului penal reclamanta ar fi recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată definitiv, acest aspect privind exclusiv modul de individualizare a pedepsei aplicată acesteia, iar nu intervenția nedemnității de a profesa ca avocat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul legalității actelor administrative atacate nici împrejurarea că prin sentința penală de condamnare nu a fost impusă reclamantei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai exercita această profesie, având în vedere că dispozițiile legale și statutare menționate anterior sunt în vigoare, impunând obligația de a analiză a unui astfel de caz de nedemnitate în privința reclamantei și constatarea intervenției acesteia urmare a condamnării reclamantei pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni îndreptate împotriva justiției.
Mai mult, Curtea reține că dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. c) din legea nr. 51/1995 stabilește existența unui caz de nedemnitate în cazul persoanei căreia i-a fost aplicată pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară, prin urmare fiind vorba despre o ipoteză distinctă care însă nu a stat la baza adoptării actelor atacate în prezenta cauză, ci exclusiv situația prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Vor fi înlăturate și susținerile reclamantei în sensul că în cazul unor alte persoane nu a fost aplicată această sancțiune, neavând relevanță față de dispozițiile legale menționate și condamnarea definitivă a reclamantei pentru aceste infracțiuni.
În plus, Curtea constată că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei în sensul că s-ar fi impus în prealabil constatării nedemnității acesteia parcurgerea unei proceduri administrativ-disciplinare, având în vedere că potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1995, republicată, „Calitatea de avocat încetează: a) prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei; b) prin deces; c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”, prin urmare fiind vorba despre situații distincte când această calitate încetează, fie ca urmare a situației incidentă în cazul reclamantei, fie când împotriva unui avocat s-ar fi luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară, situație inexistentă în cazul reclamantei din prezenta cauză, nefiind prevăzută pentru constatarea intervenției situației de nedemnitate prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. a din același act normativ, parcurgerea unei proceduri disciplinare.
De asemenea instanța constată că este neîntemeiată și susținerea reclamantei în sensul că pârâții nu ar fi respectat termenul de un an prevăzut de art. 87 pct. 4 din legea nr. 51/1995, având în vedere că incidența acestui termen, stabilit ca termen de decădere din dreptul de exercitare a acțiunii disciplinare împotriva avocatului, nefiind incidentă o astfel de procedură, ci exclusiv aceea prevăzută pentru constatarea nedemnității conform art. 14 alin. 1 lit. a din legea nr. 51/1995, pentru care dispozițiile legale enunțate nu impun o astfel de obligație în sarcina pârâților, considerente care coroborate conduc la respingerea prezentei acțiuni precizată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 C.proc.civ. va fi obligată reclamanta la plata către pârâtul UNBR a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat conform chitanței și a facturii fiscale atașate la dosarul cauzei-fila 38.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta N. M. C., cu domiciliul în .. C. – S., în contradictoriu cu pârâții C. U. Naționale al Barourilor din România, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.5, sect.5 și B. C. S., cu sediul în Reșița, .-4, jud. C. – S.. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtul UNBR a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la C. - SCAF.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2773/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
