Obligaţia de a face. Decizia nr. 2773/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2773/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 906/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2773
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.118/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant E. V. având ca obiect „obligare emitere act ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul reclamant a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs. Totodată se arată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 12.01.2012, sub numărul_, formulată de reclamantul E. V. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București în termen de 30 de zile și să fie obligată pârâta la penalități de întârziere în cuantum de 100 de lei până la respectarea hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București s-a stabilit cuantumul compensațiilor pentru bunurile abandonate de autorul acestuia E. P. pe teritoriul bulgar la momentul semnării Tratatului de la C. din 1940.
Pârâta nu a respectat termenul de cel mult 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 pentru a emite decizia de validare sau invalidare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, ale Legii nr. 554/2004.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 10 din Legea nr. 9/1998.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia reclamantul a depus înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată. De asemenea, pârâta a depus, la solicitarea instanței în baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 3899/10.09.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut, în fapt, că prin hotărârea nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București s-a dispus aprobarea cererii nr._/4304/05.09.2005 și s-a stabilit cuantumul compensațiilor acordate reclamantului și altor moștenitori (terți față de prezenta cauză) pentru bunurile abandonate de autorul E. P. pe teritoriul bulgar, în valoare totală de 25.749,21 lei.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
Potrivit art. 38 alin. 1-3 din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică. Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare părții se află deja la dispoziția Autorității. Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
Termenul prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 este un termen imperativ, iar nu de recomandare. În orice caz, deși nu există sancțiuni procedurale în caz de depășire a lui, omisiunea autorității publice de a respecta dispozițiile legale va fi supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În înțelesul prezentei legi refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. 1 lit. i din aceeași lege).
Art. 8 alin. 1 teza a doua din Legea contenciosului administrativ prevede, de asemenea, că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Instanța a reținut că depășirea termenului de emitere a deciziei de validare sau de invalidare a hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 nu este rezonabilă, având în vedere perioada de peste 3 ani de la emiterea actului supus validării, precum și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt care să excludă culpa autorității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit în cauze precum C. c. României, că revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor sale pozitive (Ruianu c. României, 17 iunie 2003, par. 66), iar în hotărârea pilot M. A. și alții c. României din 12 octombrie 2010 s-a constatat că ineficiența mecanismelor de despăgubire sau de restituire continuă să fie o problemă recurentă și pe scară largă în România, fiind identificate deficiențe sistemice.
Or, această constatare nu exclude culpa, ci o confirmă, sens în care acțiunea reclamantului apare ca fiind întemeiată, fiind necesară constituirea unui titlu executoriu pentru a obține executarea obligației pozitive a pârâtei, eventual sub sancțiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va fi admisă în parte cererea de chemare în judecată și vor fi obligați pârâții să se pronunțe, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, asupra validării sau invalidării Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Prefectura Municipiului București.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere, tribunalul a reținut că potrivit art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Prin perioada lungă de la data emiterii hotărârii nr. 3899/10.09.2009 și față de conținutul documentației depuse la dosarul cauzei, din care nu rezultă un minim de demersuri efectuate de către autorități în vederea validării / invalidării hotărârii, tribunalul reține că reclamantul a dovedit existența indiciilor pe baza cărora tribunalul concluzionează că se impune obligarea pârâtei încă din acest stadiu procesual la plata penalităților de întârziere, motiv pentru care cererea accesorie va fi admisă și a fi obligată pârâta la plata de penalități în valoare de 50 de lei pe zi de întârziere, cuantum suficient pentru a asigura executarea la termen a obligației.
În temeiul art. 129 alin. 6 C.pr.civ., tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR prin care a solicitata admiterea în parte a recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovată de reclamantul E. V..
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respinsrecursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București s-a dispus aprobarea cererii nr._/4304/05.09.2005 și s-a stabilit cuantumul compensațiilor acordate reclamantului și altor moștenitori (terți față de prezenta cauză) pentru bunurile abandonate de autorul E. P. pe teritoriul bulgar, în valoare totală de 25.749,21 lei.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
Potrivit art. 38 alin. 1-3 din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică. Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare părții se află deja la dispoziția Autorității. Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că termenul prevăzut de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 are natura juridică a unui termen imperativ, iar nu de recomandare ,iar în caz de depășire a acestui termen, omisiunea autorității publice de a respecta dispozițiile legale este supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Refuzul nejustificat al recurentei-pârâtei în ce privește soluționarea cererii intimatului-reclamant rezultă din depășirea de către aceasta a termenului în care avea obligația de a soluționa cererea acestuia în termenul prevăzut de către lege, fiind incidente prevederile art 2 punctul 2 din Legea 554/2004.
În raport de această împrejurare nesoluționarea cererii intimatului-reclamant de către autoritatea pârâtă în interiorul termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat al autorității publice sub forma tăcerii administrației, și, implicit, pe plan procesual civil atrage culpa procesuală a pârâtei.
Susținerile recurentei-pârâtei formulate în cuprinsul întâmpinării care a fost depusă la dosarul cauzei nu poate justifica refuzul administrativ al acesteia în ce privește emiterea actului administrativ de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București
Curtea are în vedere că prin emiterea Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București se creează reclamantului convingerea legitimă că cererea acestuia va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin Hotărârea nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul, deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Reclamantul ,utilizând de posibilitățile oferite de normele interne a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului acesteia.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative a condus la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
Având în vedere prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 și art 38 alin. 1-3 din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri la emiterea actului administrativ de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București.
În mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere, în cauză fiind incidente prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere perioada lungă de la data emiterii Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 și față de conținutul documentației depuse la dosarul cauzei, din care nu rezultă un minim de demersuri efectuate de către autorități în vederea validării / invalidării hotărârii, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit existența indiciilor pe baza cărora se impune obligarea pârâtei încă din acest stadiu procesual la plata penalităților de întârziere.
Curtea reține că depășirea termenului de emitere a deciziei de validare sau de invalidare a hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 nu este rezonabilă, având în vedere perioada de peste 3 ani de la emiterea actului supus validării, precum și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări de fapt care să excludă culpa autorității, motiv pentru care obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în favoarea Statului Român în valoare de 50 de lei pe zi de întârziere reprezintă un mijloc procedural eficient de constrângere a autorității publice să execute obligația de a emite actul administrativ de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 3899/10.09.2009 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 8/1998 de pe lângă Instituția Prefectului Municipiului București.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.118/11.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant E. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 07.04.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond.TB9
I. M.
The.red.O.S/2 ex
| ← Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4340/2014.... → |
|---|
