Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3944/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3944/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 18185/3/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3944
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4790 din data de 09.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. M. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 19.05.2014, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 depune la dosar informațiile solicitate de instanță.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților la acest termen de judecată, dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 4790 din data de 09.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AFP SECTOR 2, s-a admis cererea formulata de reclamanta N. M. in contradictoriu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DGFPMB, s-a anulat decizia nr. 582/19.12.2011 si decizia de calcul nr._/6.10.2011 emisa de parata si a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 2636 lei, taxa pe poluare si dobanda legala de la 20.10.2011 si pana la data restituirii sumei respective.
De asemenea, a fost admisa cererea de chemare in garantie a AFM si obligata chemata in garantie la plata catre parata a sumei de 2636 lei, taxa pe poluare si dobanda legala de la 20.10.2011 si pana la data restituirii sumei respective.
In final a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 47 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut, cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP SECTOR 2 a retinut ca potrivit dispozitiilor ar.t 17 cod procedura fiscala subiectele raportului juridic fiscal sunt statul si contribuabilul, iar statul este reprezentat de ANAF si unititatile sale teritoriale ca si organe fiscale.
A mai retinut ordinul nr. 1899/2004 in ceea ce priveste solutionarea cererilor de restituire a sumelor de la bugetul de stat si a concluzionat ca este neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
Pe fond a retinut ca reclamanta a achiziționat din Romania de la S.C. EUROBUSINESS AUTO GN SRL, în anul 2011, un autoturism second-hand, marca Peugeot 207 având . sașiu WF3WC9HVC33969987, auto importat din Olanda achitând cu prilejul înmatriculării suma de 2.636 lei.
Această taxă de poluare a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/06.10.2011 a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 2 București.
Reclamanta a solicitat pârâtei AFP Sector 2 anularea deciziei de clacul si restituirea sumei de 2.636 lei apreciind că taxa este nelegală, contravenind prevederilorlegislației comunitare, pârâta Administrația Finanțelor Publice – Sector 2 București soluționând cererea în prin decizia nr. 582/19.12.2011 de soluționare a contestației in sensul respingerii acesteia.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este nejustificat deoarece stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, având forță juridică superioara celor naționale, rezultă că perceperea taxei de poluare este nelegală.
Dupa ce a citat prevederile art. 148 din Constitutia Romaniei si 110 din TFUE, instanta de fond a aratat ca prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), CJUE a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate con-testa că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de parata AFP sector 2 pentru parata AFM, dupa ce a retinut dispozițiile art. 1 alin. 1 si 4, art. 5 al. 1 din OUG nr. 50/2008 si art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, instanța de fond a aratat că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pârâtă AFP sector 2 București având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Astfel a concluzionat ca se impune admiterea cererii de chemare in garantie si obligarea acesteia sa restituie paratei sumele la care aceasta este obligata sa le restituie reclamantei.
In privinta cheltuielilor de judecata a retinut prevederile art. 274 cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii in principal ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si in subsidiar ca neintemeiata.
A mai aratat ca sentinta atacata este data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
Considera nelegala sentinta recurata deoarece in mod nelegal a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa citatnd dispozitiile din OUG nr. 50/2008 si ale HG nr. 686/2008 si aratand ca sumele se fac venit la AFM.
Si pe fond a sustinut a actiunea este nelegala apreciind in esenta ca taxa de poluare nu este discriminatorie si ca reclamanta nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 50/2008 pentru a-i fi restituita integral sau partial taxa de poluare.
Cu privire la dobanda a aratat ca prevederile OG nr. 9/2000 au fost abrogate, iar dispozitiile OG nr. 13/2011 nu se aplica.
A invocat prevederile art. 124 din OG nr. 92/2003 si a sustinut ca nu sunt indeplinite in speta conditiile acestui text.
Referitor la cheltuielile de judecata a aratat ca nu este in culpa procesuala, nu este de ra crditna si nu exista niciun motiv de nelegalitate a deiciziei de calcul a taxei pe poluare.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Prin rezolutie s-a dispus efectuarea unei adrese catre recurenta pentru a comunica cuantumul taxei de inmatriculare pentru un autovehicul similar cu cel al reclamantei daca acesta ar fi fost inmatriculat pentru prima data in Romania la 5.10.2007.
La 19.05.2014 a fost inregistrata adresa recurentei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este intemeiat, insa numai in privinta cuantumului taxei ce se impune a fi restituita pentru urmatoarele considerente.
Pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei speciale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de la Luxemburg, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea de la Luxemburg a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul. Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
Instanta constata, pe de o parte ca autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 5.10.2007, iar pe de alta parte faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa specială cu ocazia primei înmatriculari în Romania, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că (fostul) articol 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consecrate la nivelul Curții de la Luxemburg, există o încălcare a (fostului) articol 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Noțiunea de „ valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, în lumina jurisprudenței mai sus citate, taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurispudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Daca autovehiculul părții reclamante ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înmatriculării în străinătate, atunci taxa specială ce trebuia achitată ar fi fost de 632,51, conform adresei de la fila 13 din dosarul de recurs.
Astfel, prin instituirea taxei achitate de către partea reclamanta întru-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite recursul, va admite în parte acțiunea reclamantei, va retine obligația părții reclamante de plata a taxei pe poluare în sumă de 2244 lei cu consecința obligarii pârâtei catre partea reclamanta la plata sumei de 2244 lei taxă poluare.
În mod similar, în ceea ce priveste chemarea in garantie, va fi obligat chematul în garanție către pârât la plata aceleiasi sume mai sus indicate.
Va mentine in rest, celelalte dispozitii ale sentintei recurate intrucat in mod corect s-a retinut ca recurenta parata are calitate procesuala pasiva, fiind autoritatea care a calculat, stabilit si incasat taxa de poluare de la reclamanta.
Asa fiind se constata intemeiat recursul paratei si in baza celor invocate mai sus a art. 90 TICE (110 TFUE), 148 din Constitutia Romaniei si 3041 cod procedura civila (1865) va admite recursul si conform art. 312 din acelasi cod va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca va admite in parte actiunea reclamantei deoarece nu intreaga taxa este contrara normelor tratatului sus indicate si va obliga parata să restituie reclamantei suma de 2244 lei, iar chemata in garantie sa plateasca paratei aceeasi suma.
De asemenea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 4790 din data de 09.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. M. și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Suma de restituit de către pârât reclamantului, respectiv de către chematul în garanție către pârât, ca debit principal, cu titlu de taxa pe poluare este de 2244 lei .
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER
P. C.
Red. C.P/2ex
judecător FOND L. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7287/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 9277/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
