Anulare act administrativ. Sentința nr. 2784/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2784/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 4327/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2784
Ședința publică de la 20.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul I. N., având ca obiect „constatare calitate lucrător/colaborator al securității ( OUG nr.24/2008)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, reclamantul prin consilier juridic M. J., cu delegație la dosar și pârâtul prin avocat R. O., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care Curtea pune în discuție competența materială și teritorială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic și pârâtul prin avocat, având cuvântul pe rând, apreciază că în soluționarea cauzei competența materială și teritorială aparține Curții de Apel București – SCAF.
Curtea constată că deține competența materială și teritorială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății și acordă cuvântul pe estimarea duratei procesului.
Ambele părți, prin reprezentanți, având cuvântul pe rând apreciază durata procesului la maxim o lună.
Curtea apreciază durata de soluționare a procesului, la un termen, conform susținerilor părților și acordă cuvântul pe probe în susținerea și combaterea acțiunii.
Reclamantul, prin consilier juridic solicită proba cu înscrisurile depuse deja la dosar, arătând că nu mai deține alte înscrisuri în afara celor depuse la dosar și că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății.
Pârâtul, prin avocat, solicită în combaterea acțiunii proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, precizând că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea, în temeiul art.255 și urm. C.pr.civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinentă și concludentă cauzei și constată administrată această probă. Apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a se constata calitatea de colaborator al securității în ce îl privește pe pârât, fiind îndeplinite condițiile prevederilor art.2 lit b, teza ultimă din OUG 24/2008.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâtul s-a angajat în mod expres să coordoneze informatori. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, respectiv onorariul de avocat conform facturii pe care o atașează la dosar.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul I. N., pentru următoarele motive:
În fapt, prin cererea nr. P 7031/10/25.05.2010 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea domnului A. Ș., în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. z din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.
Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/840/02.04.2013 și din înscrisurile pe care le atașează acțiunii, I. N. a fost recrutat în calitate de colaborator,centru încadrarea informativă a persoanelor domiciliate în cvartalul de blocuri din ., București"; la data de 22.04.1976, a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „H."; din iunie 1976, pârâtul a fost trecut în categoria rezidenților, sub același nume conspirativ. Într-un document din 29.06.1976, ofițerul a consemnat următoarele: „Constatându-se că este un element cu bunăvoință de a acorda sprijin organelor de securitate, are posibilități și calități de natură să se facă util în munca de rezident, susnumitului i s-a propus să i se amplifice sarcinile avute, astfel încât aportul său să se concretizeze și sub alte forme de activitate. Fiind de acord și afirmând că este de datoria sa să vină în sprijinul organelor de securitate, indiferent ce sarcini ar primi, i s-a arătat în continuare în ce constă munca ce va trebui să o desfășoare, respectiv de a ține legătura cu un număr de persoane în scopul conducerii acestora și culegerii de informații.
Norma citată descrie, sub aceeași denumire generică, 3 posibilități de relație cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei categorii.
Referitor la modalitatea de colaborare prevăzută de art. 2 lit. b) teza ultimă, pentru colaborarea prin coordonarea activității Informatorilor, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".
În această situație s-a aflat pârâtul, care a avut calitatea de „rezident.
Spre deosebire de prima teză a art. 2 lit. b), care se referă la cei care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații, situație în care acele informații trebuie să îndeplinească două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte) pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității, în celelalte două situații - a coordonării unor informatori ai Securității, precum și în cazul gazdelor de case conspirative - legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
Soluția aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că rezidenții aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor. în plus, categoria rezidenților nu permite subclasificări pe criterii morale, așa cum este posibil în cazul informatorilor (a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate Securității). Pentru aceste două motive, legiuitorul a considerat că este suficientă coordonarea informatorilor pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
Din formularea textului reiese în mod vădit faptul că legiuitorul a tratat două situații diferite, cu referire la două categorii distincte de colaboratori ai Securității - pe de o parte colaboratorul care oferea informații, iar pe de altă parte colaboratorul care coordona activitatea informatorilor Securității (precum și cel care punea un spațiu la dispoziția Securității). Astfel, colaborator al Securității este „persoana care" (urmează definiția primei categorii), dar, în egală măsură și în mod distinct, „Colaborator al Securității este persoana care" (urmează definiția categoriei din care face parte pârâtul)".
În concluzie, condițiile impuse de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin coordonarea activității informatorilor sunt îndeplinite așa cum rezultă din argumentele expuse pe larg mai sus.
În drept, art. art. 2 lit. b teza IV - a, art. 3 lit. z, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30 și art. 31 alin. 2, art. /35, Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile precum și pe dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:Nota de Constatare nr. Dl/1/840/02.04.2013, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.;Dosar nr. R_ (cota C.N.S.A.S.), integral; Cererea de verificare nr. P 7031/10/25.05.2010 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989;Delegația de reprezentare în instanță a C.N.S.A.S.
Pârâtul I. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulata de C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiata, pentru considerentele pe care le va expune in continuare, cu obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecata (onorariu de avocat) ocazionate de prezentul litigiu.
Pornind de la teoria reclamantei si având in vedere dispozițiile art. 249 din codul de procedura civila, potrivit cărora cel care face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, reclamanta este ținuta sa faca dovada calității sale de rezident, pe de o parte, iar pe de alta parte trebuie sa probeze ca, in aceasta calitate, a coordonat activitatea unor informatori.
In acest context, din niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamanta nu rezulta, in mod clar si neechivoc, ca a fost rezident si că a coordonat activitatea unor informatori.
Mai exact, la dosar nu exista niciun inscris din care sa rezulte ca a acceptat propunerea de a deține poziția de rezident, la fel cum nu exista nicio dovada in sensul ca, in aceasta calitate ar fi coordonat activitatea unor informatori, respectiv nu a fost depus niciun înscris care sa emane de la acesta sau de la informatorii pe care se presupune ca i-a coordonat si prin care sa fie furnizate anumite informații Securității.
Singurele înscrisuri pe care se bazează reclamanta provin de la ofițeri ai Securității (diferite rapoarte: Raport cu propunerea de trecere din poziția de colaborator in poziția de rezident, Raport de modul in care a decurs trecerea in poziția de rezident, note de analiza a rezidentului I. N. in diferite perioade), care conțin susțineri ale acelor ofițeri, dar care nu sunt susținute, la rândul lor, de documente - rapoarte sau note - întocmite de reclamant sau de informatorii coordonați de acesta. Rapoartele si notele de analiza ale ofițerilor Securității nu au o baza reala, fiind simple invenții ale acestora.
În calitate de președinte al comitetului de cvartal a fost abordat de ofițerii Miliției si obligat, ca orice alt președinte al unui comitet de cvartal din România, la acel moment, sa se angajeze ca va sprijini organele securității, insa, din fericire, angajamentul luat nu s-a materializat in niciun fel.
Angajamentul semnat la data de 22.04.1976 reprezintă singurul act inocmit de acesta in relația cu Securitatea, relație care a inceput si s-a si încheiat cu acest act.
Nu a avut cunoștința ca ar fi deținut poziția de rezident si ca avea îndatorirea de a coordona alti informatori. Nu a acceptat aceasta "distincție", motiv pentru ( niciun nu exista vreun angajament in acest sens.)
De altfel, reclamanta nu a depus aprobarea organului competent cu privire recrutare si nici dovada înregistrării în Registru special de aprobări.
Mai mult decât atat, pe coperta Dosarului Personal_ au fost barate "funcțiile" de informator, rezident gazda a casei întâlniri, iar potrivit notei de constatare intocmita de Direcția Investigații a CNSAS nu exista documente care sa ateste transmiterea de informații către Securitate.
Totodată, in aceeași nota de constatare ce emana de la reclamanta, urmare verificărilor efectuate in bazele de date ale Direcției Investigații pe nume subsemnatului, nu au rezultat informații privind colaborarea cu Securitatea.
In concluzie, fata de cele arătate mai sus, arată că nu exista nicio dovada cum ca ar fi avut calitatea de rezident si ca, in aceasta calitate, ar fi coordonat informatori, astfel incat acțiunea in constatare a reclamantei CNSAS este neîntemeiata.
Nu in ultimul rand, nu este de acord cu punctul de vedere al reclamantei, in sensul ca, in ipoteza unei acțiuni in constatare intemeiata pe art. 2 lit. b teza ultima din OUG nr. 24/2008 este suficient ca persoana incriminata sa fi avut funcția de rezident si sa fi coordonat activitatea unor informatori, fara a fi
necesar ca informațiile furnizate Securității sa denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si sa vizeze ingradirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.
Astfel cum s-a reținut in Decizia nr. 3006/14.06.2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr._/2/2010, din interpretarea sistematica a prevederilor art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008. rezulta ca si in cazul ultimei teze a lit. b este obligatorie indeplinirea condiției ca informațiile furnizate sa denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist si sa fie de natura sa ingradeasca drepturile si libertățile fundamentale ale omului.
Aceasta interpretare este fireasca si logica, întrucât legiuitorul considera ca este colaborator al Securității cel care a furnizat informații care au denunțat activități de natura sa îngrădească drepturi si libertăți fundamentale ale omului, dar si cel care, in calitate de rezident, a coordonat activitatea unor informator/colaboratori, care, la rândul lor trebuie sa se fi încadrat in prima teza a art. 2 lit. b, respectiv sa fi furnizat informații care sa îndeplinească cele doua conditii.
Din actele dosarului nu rezulta insa îndeplinirea celor doua condiții in presupusa activitate de colaborator a reclamantului sau a celor pe care se pretinde, fara temei, ca l-ar fi coordonat.
F. de toate aceste considerente, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, art. 205 si următoarele Cod procedura civila.
În dovedire a atașat practica judecătoreasca.
Reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat răspuns la întâmpinare, arătând următoarele:
Verificarea domnului I. N. are ca temei cererea nr. P 7031/10/25.05.2010, adresată Consiliului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.) care și-a exercitat dreptul prevăzut de art. 3 lit. z) din OUG 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Prin această cerere, petentul - persoană juridică a solicitat verificarea posibilei calități de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, în sensul legii, cu privire la persoanele care, la data cererii, dețineau titlul de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989, printre aceste persoane figurând fi domnul I. N., Astfel că instituția noastră a fost legal investită în vederea verificării prevăzute de lege în ceea ce privește persoanele solicitate de S.S.P.R.
Domnul I. N. a fost recrutat în calitate de colaborator „pentru încadrarea informativă a persoanelor domiciliate în cvartalul de blocuri din ., București"; la data de 22.04.1976, a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „H."; din iunie 1976, pârâtul a fost trecut în categoria rezidenților, sub același nume conspirativ.
Într-un document din 29.06.1976, ofițerul a consemnat următoarele: „Constatându-se că este un element cu bunăvoință de a acorda sprijin organelor de securitate, are posibilități și calități de natură să se facă util în munca de rezident, susnumitului i s-a propus să i se amplifice sarcinile avute, astfel încât aportul său să se concretizeze și sub alte forme de activitate. Fiind de acord și afirmând că este de datoria sa să vină în sprijinul organelor de securitate, indiferent ce sarcini ar primi, i s-a arătat în continuare în ce constă munca ce va trebui să o desfășoare, respectiv de a ține legătura cu un număr de persoane în scopul conducerii acestora șl culegerii de informații."
Referitor la modalitatea de colaborare prevăzută de art. 2 lit. b) teza ultimă, reiterează că, pentru colaborarea prin coordonarea activității informatorilor, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- Persoana să fi avut calitatea de rezident al Securității.
Referitor la acest aspect, legiuitorul a înțeles să utilizeze terminologia de specialitate, tocmai din dorința de a fi foarte exact. În accepțiunea uzuală a serviciilor secrete, rezidentul este acea persoană care, sub îndrumarea și cu sprijinul ofițerului de Securitate, menținea legătura cu alte persoane din rețea, în condiții de conspirativitate, în sensul preluării informațiilor de la acestea și predarea lor ofițerului de legătură. Referitor la această primă condiție, potrivit documentelor ce alcătuiesc dosarul fond rețea nr. R_, al cărui titular este pârâtul, acesta a fost trecut în categoria rezidenților în iunie 1976; toate Notele de Analiză citate în Nota de Constatare invocată anterior, întocmite în perioada iunie 1976 - aprilie 1980, confirmă faptul că pârâtul a desfășurat activitate utilă organelor de Securitate, în calitatea atribuită de către acestea: „Tot în această perioadă, cel în cauză a contribuit la rezolvarea a nouă lucrări de investigații în care ne-a furnizat date utile muncii, în mod loial și obiectiv"; „Susnumitul, în ultima perioadă a fost contactat de 8 ori și prin intermediul lui s-au efectuat 7 lucrări și are în atenție 4 persoane din B.L. De asemenea, ține legătura cu 5 colaboratori în mod organizat"; „Susnumitul a fost contactat de 8 ori, iar întâlnirile au loc la casa de întâlniri
2.În această calitate să fi coordonat activitatea unor informatori.
Prin noțiunea de coordonare, legiuitorul consideră că această categorie de colaboratori trebuie să îndrume, să dirijeze, să orienteze sursele pe care le are în legătură în vederea obținerii unui rezultat scontat. După cum se poate observa, nu interesează ce fel de informații furnizează sursele din subordine. Ceea ce contează pentru realizarea acestei condiții este să existe o activitate de „coordonare" desfășurată cu sursele.
Astfel, documentele din dosarul nr. R_ (cotă C.N.S.A.S.) atestă fără dubiu că acesta a coordonat activitatea mai multor surse aflate în legătura organelor de Securitate (a se vedea Tabelul nominal cu informatorii, colaboratorii predați în legătură - f. 7 și Notele de Analiză de la f. 14,15).
Astfel, potrivit tezei pe care își întemeiază acțiunea „Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum si cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor, în această situație s-a aflat pârâtul, care a avut calitatea de „rezident".
Or. raportat la tot ce a arătat anterior, este evident că apărările pârâtului sunt nefondate. A demonstrat că afirmațiile se bazează si sunt probate cu documente din arhiva fostei Securități, depuse, de altfel, la probatoriul cauzei.
Față de cea de-a doua chestiune invocată de pârât în apărarea sa, consideră că, spre deosebire de prima teză a art. 2 lit. b), care se referă la cei care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații, situație în care acele informații trebuie să îndeplinească două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte) pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității, în celelalte două situații - a coordonării unor informatori ai Securității, precum și în cazul gazdelor de case conspirative - legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
Mai mult chiar, observă că în această ultimă teză a art. 2 lit. b legiuitorul nu mai utilizează termenul de „colaborator" atunci când face vorbire de cei a căror activitate este coordonată de către rezident.
În mod evident, pentru legiuitorul nu mai contează natura informațiilor pe care sursele aflate într-o astfel de coordonare le furnizau Securității.
Or, ubi tex non distinquit, nec nos distinauere. debemus.
De altfel, jurisprudența Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie contrazice și demontează toate argumentele pârâtului (sentința civilă nr. 5230/20.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 5191/19.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/2/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului).
Soluția aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că rezidenții aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor. în plus, categoria rezidenților nu permite subclasificări pe criterii morale, așa cum este posibil în cazul informatorilor (a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate Securității). Pentru aceste două motive, legiuitorul a considerat că este suficientă coordonarea informatorilor pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
Din formularea textului reiese în mod vădit faptul că legiuitorul a tratat două situații diferite, cu referire la două categorii distincte de colaboratori ai Securității - pe de o parte colaboratorul care oferea informații, iar pe de altă parte colaboratorul care coordona activitatea informatorilor Securității (precum și cel care punea un spațiu la dispoziția Securității).
Astfel, colaborator al Securității este „persoana care" (urmează definiția primei categorii), dar, în egală măsură și în mod distinct, „Colaborator al Securității este persoana care" (urmează definiția categoriei din care face parte pârâtul)".
De asemenea, pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități potrivit art. 2 lit. b ultima teză, nu este necesară furnizarea de informații către Securitate de către persoana vizată.
Astfel, afirmația Direcției de specialitate a C.N.S.A.S. în cuprinsul Notei de Constatare potrivit căreia „nu există documente care să ateste transmiterea de informații către Securitate" este corectă și justificată. Însă așa cum a demonstrat anterior, nu poate reprezenta un argument în apărarea pârâtului.
Din motivele arătate mai sus, consideră drept nefondate argumentele invocate de către domnul I. N. în întâmpinarea sa și solicită admiterea acțiunii în constatarea calității sale de colaborator al Securității, astfel cum a fost formulată.
În drept:art. 201 alin. 2 din noul Cod de Procedură Civilă; art. 3 lit. z, art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Totodată a anexat și practică judecătorească în spețe privind constatarea calității de rezidenți ai Securității, litigii câștigate de C.N.S.A.S.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în prezenta cauză, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt, prin nota de constatare atașată prezentei acțiuni reclamantul a constatat existența dosarului R_ având ca titular pe pârâtul din prezenta cauză, acesta fiind recrutat în luna aprilie 1976 ca și colaborator de organele fostei Securități, fiind semnat în acest sens și un angajament de către pârât.
Totodată, reclamantul menționează existența unor documente constând în tabelul nominal cu informatori, colaboratorii predați în legătură, raport cu propunere de recrutare în calitate de colaborator al pârâtului, raportul cu propunerea de trecere a pârâtului de la calitatea de colaborator la rezident al Securității, raportul privind modul de trecere a pârâtului la statutul de rezident al fostei Securități, precum și note raport întocmite de ofițerii fostei Securități cu privire la modul în care pârâtul și-a îndeplinit obligațiile pretins a fi fost asumate de către acesta în calitatea de rezident al Securității.
În acest context, reclamantul susține că esențial este documentul intitulat „Raport privind modul în care a decurs trecerea în poziția de rezident din 29,06.1976, documentul fiind întocmit de mr. G. E., consemnându-se că reclamantul ar fi fost de acord cu această trecere de la colaborator la calitatea de rezident și ar fi afirmat că este de datoria sa să vină în sprijinul organelor de securitate, indiferent de orice sarcini va primi, inclusiv de a ține legătura cu un număr de persoane în scopul conducerii acestora și culegerii de informații.”
În continuare, în cadrul aceleiași note de constatare, reclamantul a invocat existența unor documente intitulate note raport din data de 22.04.1976, note de analiză a activității pârâtului în calitate de rezident al Securității-22.04._79-22.04.1980, documente întocmite de către mr. S. A. în conținutul cărora acesta din urmă a consemnat împrejurări în care pârâtul și-ar fi desfășurat activitatea în calitate de rezident, inclusiv aspectul că prin intermediul pârâtului s-ar fi rezolvat trei lucrări de investigație și ar fi avut în legătură fie 5, fie 3 colaboratori, contactarea acestora având loc în casa de întâlniri „Recolta”.
Analizând conținutul documentelor descrise anterior, atașate în fotocopie acțiunii introductive, Curtea reține că acestea nu pot fi atribuite pârâtului, nefiind însușite de către acesta prin scriere și/sau semnătură, astfel încât să rezulte o legătură directă între notele întocmite de către ofițerii de Securitate și activitatea atribuită pârâtului, fiind vorba exclusiv despre acte întocmite de către ofițerii fostei Securități și pretins atribuite pârâtului sau pretins a fi fost însușite de către acesta din urmă.
În acest context, Curtea constată că potrivit disp. art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, „ colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securitățiieste și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;”.
Din analiza acestei prevederi, Curtea reține că reclamantul avea obligația de a face dovada că pârâtul având calitatea de rezident al Securității, a coordonat activitatea unor informatori.
Din această perspectivă, atribuirea pârâtului a unor înscrisuri, precum cele enunțate și descrise anterior, fără însă ca acestea să fi fost însușite efectiv în modalitatea menționată de către pârât, precum și fără a face dovada a activității desfășurată în concret de către pârât în calitate de rezident al Securității, respectiv de a coordona în fapt activitatea unor informatori ai Securității, nu poate conduce la admiterea acțiunii, având în vedere că simpla enunțare a acestor documente și alăturarea acestora dispozițiilor legale enunțate nu constituie dovezi concludente în sensul reținerii calității de colaborator al fostei Securități, ci simple indicii în acest sens care însă nu se coroborează cu alte documente asumate în mod direct și personal de către pârât, precum și cu alte relatări ale eventualilor informatori pretins a fi fost coordonați de acesta, scopul acestor prevederi fiind constatarea calității în cauză exclusiv în cazurile în care persoana vizată a desfășurat în concret aceste activități, acceptând personal sarcinile trasate de către ofițerii de securitate, demers care ar fi condus în final la restrângerea sau vătămarea unor drepturi și libertăți fundamentale, fără însă a fi considerată o astfel de împrejurare ca fiind esențială pentru prezenta acțiune.
Pe de altă parte, Curtea reține că prin Decizia CCR nr. 672/2012 s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.
În considerentele acestei decizii instanța de contencios constituțional a reținut în esență faptul că „sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" permit instanței judecătorești ca, soluționând acțiunea în constatare, să se pronunțe exclusiv pe baza unor asemenea documente.
Curtea constată că, în absența altor precizări normative, pe de o parte, și a altor probe în cauză, pe de altă parte, instanța judecătorească, învestită cu soluționarea acțiunii în constatare, nu poate să realizeze o evaluare reală a fiecărei situații de fapt, având în vedere elemente precum natura și veridicitatea informațiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare cu Securitatea ori circumstanțele colaborării.
Curtea se mărginește să arate că, ținând cont de specificul contextului politico-istoric în care au fost consemnate, relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu și uneori simulare, iar acestea pot genera un conținut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv și inutil, astfel, cauzei privind constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Pe de altă parte, în situația în care instanța judecătorească își formează convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, există riscul ca orice îndoială să poată fi interpretată împotriva persoanei verificate, iar aparența să fie considerată relevantă. Toate acestea creează între părțile acțiunii în constatare - C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitate de reclamant, și persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme.
În acest context, ceea ce trebuie, de asemenea, avut în vedere este dacă partea interesată a avut posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor și de a propune dovezi contrarii. Calitatea probelor trebuie, de asemenea, luată în considerare, inclusiv în situația în care circumstanțele în care au fost obținute creează îndoieli privind credibilitatea sau acuratețea lor (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Nechiporuk și Yonkalo împotriva Ucrainei, paragraful 274).
Astfel, persoana verificată, în privința căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa. Or, rolul fundamental al instanței judecătorești de a realiza justiția presupune, între altele, ca instanța să examineze probele administrate în cadrul unei proceduri contradictorii, astfel încât, în raport cu aceste probe, să nu ajungă la concluzii contrare eficacității justiției și să evite erorile judiciare.
Curtea constată, așadar, că prin sintagmele legale în discuție se aduce atingere unui element esențial al procesului echitabil, și anume principiului egalității armelor. Cu privire la acest principiu, în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în sensul că fiecare parte la un astfel de proces trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței judecătorești, inclusiv în ceea ce privește probele, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, și hotărârile din 27 octombrie 1993 și 16 noiembrie 2006, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33, și în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95).
În aceste condiții, Curtea constată că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității. A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanței judecătorești un rol superficial, incompatibil cu funcția sa de înfăptuire a justiției. Or, în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția drepturilor individului să fie atins.
Prin urmare, Curtea constată că pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
O asemenea soluție corespunde îndatoririi legale a judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Curtea constată că, numai în aceste condiții, acțiunea în constatare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 poate fi just soluționată de instanța judecătorească, astfel încât scopul declarat al actului normativ - deconspirarea Securității să fie atins, iar adevărul istoric, corect receptat și consacrat.
Altfel, legea actuală este de natură să creeze o ingerință în drepturile fundamentale, nejustificată în societatea democratică românească, conștientă că asumarea istoriei este una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se evita repetarea în viitor a permanentei terori împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale, exercitate în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de puterea comunistă, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice.
În aceste condiții, Curtea reține concluzia conform căreia sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, întrucât nu oferă garanțiile procesuale adecvate pentru a evita arbitrariul și pentru a consolida, astfel, încrederea justițiabilului în actul de justiție.”
Față de aceste considerente, având în egală măsură caracter general obligatoriu,incidente inclusiv în privința prezentei cauze, Curtea reține că în cazul pârâtului ar fi încălcat principiul egalității armelor în contextul probatoriu propus de către reclamant, respectiv documentația descrisă anterior și avută în vedere la întocmirea notei de constatare, revenindu-i reclamantului conform acestor considerente obligația de a dovedi că pârâtul într-adevăr a avut calitatea de rezident în sensul dispozițiilor legale enunțate, iar nu prin enunțarea acestei calități în mod formal și întemeiat exclusiv pe documente neînsușite în scris de către pârât, cu excepția angajamentului care însă nu poate conduce prin simpla existență a acestuia la reținerea acestei calități în sarcina reclamantului, nefiind menționată însușirea calității de rezident, angajamentul fiind întocmit anterior propunerii organelor fostei Securități în vederea trecerii pârâtului la funcția de „rezident”.
Această concluzie de altfel este confirmată de practica judiciară depusă la dosar chiar de către reclamant, rezultând din analiza hotărârilor atașate în fotocopie faptul că documentele atribuite pârâților din aceste cauze au fost însușite prin scris și/semnătură de către pârâți, iar nu în modalitatea probatorie prezentată în susținerea prezentei acțiuni, considerente care coroborate conduc la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 și urm. C.proc.civ. va fi obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 124 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat conform facturii fiscale atașată cauzei în fotocopie certificată pentru conformitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, ..55-57, sect.3, în contradictoriu cu pârâtul I. N. cu domiciliul procesual ales la SCA „S., P. și Asociații” din B., ., jud. B., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 124 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/Ac
2 ex/
| ← Pretentii. Decizia nr. 9277/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8256/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
