Anulare act administrativ. Decizia nr. 2912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2912/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2763/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2912
Ședința publică de la 10.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant I. M. împotriva sentinței civile nr. 1300 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 07.10.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 28.01.2014, Răspuns la întâmpinare/Concluzii Scrise formulate de recurentul – reclamant; comunicate intimatei – pârâte, conform citativului și a dovezii de citare atașate la filele 38-39 dosar.
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea autorității publice recurente – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești); citată prin grija instanței, astfel cum rezultă din conținutul citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele atașat la filele 38-39 dosar.
Pe cale de consecință dispune rectificarea citativului și menționarea recurentei – pârâte cu actuala denumire - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești), prin reorganizarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A..
Totodată, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._ din 05.07.2013 reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ Decizia de calcul nr.8069/01.04.2013, restituirea sumei de 4767 lei înscrisă în actul administrativ contestat achitată potrivit chitanței . 8 nr7526345 din 03.04.2013 plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei (timbrului de mediu până la momentul restituirii), cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că prin contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, atașat prezentei cereri încheiat la data de 11.03.2013 la București cu numitul M. L. F. a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Wolkswagen, tip Golf, număr de identificare WVWZZZ1KZ5P062848, nr. de omologare AB11145111C78E4, data primei înmatriculări fiind 04.02.2005.
Ulterior a efectuat demersurile necesare pentru a putea utiliza autoturismul în mod legal, respectiv înmatricularea în România, acesta având numere de înmatriculare în Italia.
Prin decizia de calcul a timbrului de mediu pentru autoturismele nr.8069/01.04.2013 (înscrisul 3) emisă de Administrația Finanțelor Publice A. s-a stabilit o sumă de plată în sarcina reclamantului în cuantum de 4767 lei, conform OUG nr.9/2013.
Suma a fost achitată conform chitanței . nr._/03.04.2013.
La data de 07.06.2013, arată reclamantul, a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. – prin cererea nr._ restituirea sumei achitată cu titlu de timbru de mediu.
La data de 12.06.2013 reclamantul a primit răspunsul, adresa nr._ din partea pârâtei prin care reclamantul a fost anunțat că pârâta nu are obligația de a-i restitui suma solicitată, cererea fiind neîntemeiată și nelegală atâta timp cât nu este anulată prin mijloacele prevăzute de lege, respectiv instanța de judecată .
Reclamantul susține că prin stabilirea și perceperea taxei de poluare (timbru de mediu) se încalcă dreptul de proprietate apărat de Constituția României și de convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Timbrul de mediu încalcă principiul liberei circulații a bunurilor în UE, acest timbru de mediu este achitat în momentul în care se pune mașina în circulație, este o taxă pe circulația mărfurilor și reprezintă o restricție asupra circulației mărfurilor care intră în contradicție cu directivele europene (taxa este mai mare pentru mașinile cu tehnologie Euro 3 și Euro 4 care reprezintă procentul cel mai mare din totalul importurilor de mașini second – hand cum este și cazul reclamantului.
OUG nr.9/2013 arată reclamantul încalcă principiul poluatorul plătește, este discriminatorie, abuzivă și confuză. Se sancționează orice act de vânzare – cumpărarea a unei mașini, descurajând achiziționarea de astfel de bunuri din spațiul comunitar, fapt ce contravine art.110 din TFUE.
La 26.07.2013 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Susține pârâta că taxa impusă în temeiul OUG nr.9/2013 nu aduce atingere dreptului de proprietate așa cum motivează reclamantul.
Cu privire la neconcordanța dintre OUG nr.9/2013 și dreptul european, pârâta arată că acest act normativ a fost elaborat în vederea înlăturării criticilor aduse reglementărilor precedente în domeniu și nu este legal să se facă aplicarea altor hotărâri preliminarii întrucât acele hotărâri au criticat aspectul discriminatoriu al legislației. Tratatul de funcționare a U.E. nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Prin sentința nr. 1300/7 octombrie 2013, prima instanță respinge acțiunea și reține:
Art.110 alin.1 din TFUE prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
A.. 2 prevede că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție scopul fiind acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.28 – 30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Tratatul interzice taxele vamale la import și la export precum și taxele cu efect echivalent; aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene.
Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, doctrina reținând că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne între produsele naționale și cele importate.
Interdicția prevăzută de art.110 TFUE se aplică de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale..
Pentru a exista o discriminare între produsele statului membru și cele provenite din spațiul comunitar este necesară o proiecție teoretică în viitor care să stabilească prin comparație timbrul de mediu pentru un vehicul fabricat în România, la prima vânzare cu taxa stabilită pentru un vehicul de ocazie achiziționat din alt stat membru al Uniunii Europene, cu aceiași vechime și caracteristici tehnice vândut (prima dată) în România, tranzacția urmând să aibă loc în același moment.
Comparația se face între cuantumul rezidual al taxei rezultată din valoarea primului vehicul și cuantumul taxei aplicate celui de-al doilea vehicul. Dacă acest ultim cuantum este mai mare, atunci există o discriminare – elemente de care instanța, în analiza temeiniciei acțiunii de față nu dispune deoarece acestea rezultă din proceduri administrative prealabile.
În cauza C-402/09 T. CJCE a stabilit că statul nu poate aplica o taxă autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, dacă aceasta are drept rezultat descurajarea importurilor second – hand.
O.U.G. nr.9/2013 privind timbrul de mediu fost adoptat atât din necesitatea realizării unor programe și proiecte în domeniul protecției mediului pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu cât și de conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în Comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor trebuie să se bazeze pe criterii de performanță, obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al emisiilor cum ar fi cel al emisiilor de dioxid de carbon.
Timbrul de mediu se calculează în funcție de emisia de dioxid de carbon care se ia în calcul în întregime.
Timbrul de mediu se achită o singură dată pe toată durata de funcționare a mașinii indiferent de câte ori aceasta va fi vândută ulterior, este aplicat autoturismelor din categoria M1, M2, M3 și N1, N2 și N3 și se calculează și în funcție de cota de depreciere a mașinii rezultată din vechimea acesteia. Prin luarea în calcul a emisiei integrale de dioxid de carbon, cuantumul taxei pentru mașinile non-euro, euro1, euro 2 scade comparativ cu valorile actuale, mergându-se pe ideea că acest tip de mașini mari au o durată scurtă de funcționare deci vor polua pentru un interval mai mic. Pentru motoarele euro 5, euro 4 și euro 3 formula de calcul este cea care ia în calcul în proporție de 100% emisia de dioxid de carbon.
Excepțiile prevăzute de art.3 din ordonanță precum și scutirea de plata timbrului de mediu reglementată de art.8 din OUG nr.9/2013 nu pot fi reținute prin comparație cu celelalte autovehicule pentru care este percepută plata timbrului de mediu ca discriminatorie deoarece aceste autovehicule au un regim special și au destinații anume prevăzute în actul normativ.
Timbrul de mediu se plătește o singură dată la prima înmatriculare în România sau la prima transcriere nu și în cazul tranzacțiilor civile privind moștenirea sau partajul iar cei care au achitat taxa de poluare nu mai plătesc timbrul de mediu.
Prin Comunicarea din 14 decembrie 2012 Comisia Europeană a solicitat adoptarea unei taxe pentru autoturisme care trebuie să aibă la bază criterii de performanță obiective disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor publice.
Perceperea timbrului de mediu în lipsa unor proceduri administrative bazate pe studii de impact asupra parcului național auto, nu poate fi reținută ca fiind discriminatorie.
Este conformă art.110 TFUE, scopul OUG nr.9/2013 fiind acela de a avea un parc auto cât mai puțin poluant și mai sigur. Este aplicat principiul progresivității respectiv taxe mai mari pentru mașini cu motoare mai mari și taxe modice pentru mașini cu motoare mai mici.
În cauza N. CJCE reține că obiectivul protecției mediului materializat pe de o parte în împiedicarea aplicării unei taxe disuasive, circulația în România a unor autovehicule deosebit de poluante precum cele care corespund normelor euro 1 și euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și pe de altă parte de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, fiind respectat și principiul poluatorul plătește.
Prin OUG nr.9/2013 s-a dat eficiență principiului poluatorul plătește deoarece timbrul de mediu se plătește o singură dată de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează cu luarea în calcul a emisiilor de dioxid de carbon, fără a fi omiși cei care deja le-au achiziționat și nu au achitat taxa sub diferite forme.
Reclamantul I. M. prin contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 11.03.2013 a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Wolkswagen, tip Golf, număr de identificare WVWZZZ1KZ5P062848, nr. de omologare AB11145111C78E4, categoria auto M1, norma de poluare Euro 4, data primei înmatriculări fiind 04.02.2005 în alt stat membru al uniunii europene.
Prin decizia privind stabilirea timbrului de mediu pentru autovehicul nr.8069/01.04.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice A. s-a stabilit o sumă de plată în sarcina reclamantului în cuantum de 4767 lei, conform art.4 lit.a din OUG nr.9/2013. Este percepută o taxă (timbru de mediu) la momentul transcrierii dreptului de proprietate, în România astfel că, nu poate fi reținută o discriminare în funcție de proveniența autoturismului (din spațiul intern sau comunitar). o încălcare a art.110 TFUE, marja de apreciere a statului în modul de impozitare fiind atributul exclusiv al statului membru al UE, recunoscut și de CJCE dealtfel aplicabil în toate statele membre ale uniunii europene.
Principiul liberei circulații a mărfurilor reglementat de art.34 – 36 TFUE în cazul aplicării taxei la dobândirea dreptului de proprietate pentru primul proprietar din România nu este încălcat deoarece nu sunt generate restricții cantitative la import sau măsuri cu efect restrictiv față de autovehicule provenind din spațiul comunitar având în vedere modul actual de calcul al acestei taxe.
Timbrul de mediu achitat de reclamant nu echivalează cu o taxă nedatorată așa cum este reglementată de art.117 lit.d din Codul de procedură fiscală.
Această taxă este datorată în baza OUG nr.9/2013 care, reține instanța, nu încalcă dreptul comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care critică soluția ca fiind superficială, se prevalează de cauza T. din jurisprudența CJUE și de art. 110 TFUE.
Arată că OUG 9/2013 este identică în reglementări cu Legea 9/2012, cu privire la care s-a decis constant că sunt valabile considerentele din cauza N. C-263/10 în sensul că reglementarea națională încalcă art. 110 TFUE
Se invocă diverse considerente cu caracter general din jurisprudența CJUE în materie fiscală, precum și decizia 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul nu este fondat.
Decizia 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu e relevantă în cauză, întrucât prima instanță nu a dat soluția în considerarea vreunei inadmisibilități sau a neîndeplinirii procedurii prealabile.
Cât despre art. 110 TFUE, acesta nu este încălcat de legislația națională în vigoare, adică de OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, întrucât acest act normativ, la art. 4, nu prevede un impozit/taxă direct sau indirect care să se aplice autovehiculelor din alte state membre, noi sau rulate (second hand) și să nu se aplice și celor din piața internă, sau să fie mai mare decât cel prevăzut pentru autovehiculele din piața internă.
Reglementarea este, într-adevăr, similară celei din Legea 9/2012 privind taxa de poluare, însă ceea ce atrăgea în cazul actului normativ anterior neconcordanța cu art. 110 TFUE era faptul că alineatul 2 din art. 4 al vechii legi (similar), referitor la taxarea și a autovehiculelor rulate, fără distincție de proveniență, a fost suspendat până la 1.01.2013, astfel încât, doar în situația autovehiculelor înmatriculate în perioada respectivei suspendări se putea vorbi despre caracterul discriminator al taxei și despre încălcarea legislației comunitare, ceea ce nu este valabil și în privința OUG 9/2013.
Într-adevăr, cum arată și prima instanță, nu poate fi reținută o discriminare în funcție de proveniența autoturismului (din spațiul intern sau comunitar), o încălcare a art.110 TFUE.
Principiul liberei circulații a mărfurilor reglementat de art.34 – 36 TFUE în cazul aplicării taxei la dobândirea dreptului de proprietate pentru primul proprietar din România nu este încălcat deoarece nu sunt generate restricții cantitative la import sau măsuri cu efect restrictiv față de autovehicule provenind din spațiul comunitar având în vedere modul actual de calcul al acestei taxe.
În baza art. 496 N. C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant I. M. împotriva sentinței civile nr. 1300 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 07.10.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ( din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești), prin reorganizarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. L. E. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – LFE ./2 ex/
JUD. FOND Z. L. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5402/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 4865/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
