Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6780/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6780/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2947/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6780
Ședința publică din data de 25.09.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1954/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C. P., având ca obiect taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 19.09.2014 intimatul-reclamant a depus întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1954/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II C. Administrativ și Fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. P. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI. S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/13 august 2008 și a adresei nr._/2013. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4417 lei și a dobânzii fiscale aferente acestui debit începând cu data de 13 decembrie 2008 și până la data achitării efective. S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata actualizării debitului. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară și onorariu de avocat redus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice București în motivare, arătând, în esență, că:
Hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
1. Instanța a omis să se pronunțae asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 5.
Astfel, a învederat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se menționează cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația Fondului pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 5, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
2. În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, câtă vreme taxa penmtru emisii poluante a fost calculată, percepută și plătită în temeiul unui act normativ în vigoare OUG nr._.
3. În mod greșit a fost obligată la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Aplicând cele doua texte legale art.124 si art.117 din Codul de procedura fiscala, coroborate, la speța dedusa judecații, a solicitat recurenta să se constate obligarea la plata dobânzilor nu se incadreaza in niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda aferenta.
4. Mai arată recurenta că este nelegală și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 Cod proc.civila.
Iar, în măsura în care cheltuielile de judecată la care a fost obligată includ și taxa de timbru, hotărârea recurată este nelegală, instanța de fond neaplicând corect dispozițiile legii, respectiv art. 19 alin.(1) din Legea 146/1997, conform cărora "Taxele judiciare de timbru se plătesc in numerar, prin virament sau in sistem on-line, in contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale in care isi are domiciliul sau reședința ori, dupa caz, sediul fiscal debitorul taxei. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciara de timbru sunt in sarcina debitorului taxei."
Prin urmare, instanța de fond, pronunțând admiterea cererii de chemare in judecata, trebuia sa dispună restituirea taxei de timbru către reclamant, iar nu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând și taxa de timbru.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin. 9 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
- Instanța de fond nu a omis a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, aceasta nefiind invocată la judecata în primă instanță.
De altfel, excepția nu este întemeiată.
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In cauza, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București.
Faptul că, în cauză, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației Fondului pentru Mediu, nu conduce la stabilirea unei identități între aceasta din urmă și cel care are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, pentru a putea fi admisă excepția invocată de recurentă.
II. Instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei A.F.P. Sector 5 București obligația de restituire a taxei pe poluare, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
În acest sens, a statuat Curtea de Justiție prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., confirmată prin Hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/10 N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, după . O.U.G. nr. 50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie, fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
III. În ce privește criticile părții recurente - pârâte sub aspectul dobânzii legale, Curtea arată că și acestea sunt lipsite de temei.
Astfel, tribunalul a constatat că reclamantul pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia.
Având în vedere posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, cu respectarea principiului echivalenței și a principiului efectivității, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor legale cu caracter special în materie fiscală.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii, corect tribunalul a reținut că va fi calculată de la data plății până la data restituirii efective, față de cele statuate prin hotărârea CJUE din 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza M. I., C-565/11.
IV. Și critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, căci, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. (1865) „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, prin admiterea cererii, pârâta a căzut în „pretențiuni”, fiind astfel în culpă procesuală pentru declanșarea și desfășurarea unui litigiu finalizat prin infirmarea apărărilor emise. Pe cale de consecință, este ținută în cond. art. 274 C.pr.civ. să despăgubească partea adversă pentru prejudiciul suferit ca urmare a desfășurării procesului, adică să plătească echivalentul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu litigiul purtat la Tribunalul București.
De asemenea, Curtea constată că nu sunt incidente disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, invocate de recurentă, temeiul juridic al cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de textele normative mai sus indicate, iar fundamentul constituindu-l culpa procesuală, neavând nicio relevanță în contul cărei autorități se achită taxa judiciară de timbru.
De reținut și că prin Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, singurele situații în care reclamantul are posibilitatea de a solicita restituirea lor sunt cele reglementate de art. 23: ”a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională; g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic”. Iar, restituirea, în toate cazurile, se solicită și se obține în instanță, în concordanță cu disp. art. 23 alin. 4, iar nu prin cerere adresată organului în contul căruia s-a achitat, după cum susține recurenta.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1954/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. C.-P., având ca obiect taxă de poluare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored. RMV/ 2 ex./03.10.2014
Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător de fond: A. I. N.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9415/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 297/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
