Anulare act administrativ. Decizia nr. 1604/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1604/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 75956/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA NR.1604
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O.-D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenții reclamanți A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ȘI MONITORIZARE A ACHIZIȚIILOR PUBLICE și V. C. împotriva sentinței civile nr.383/24.01.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți S. 4 prin PRIMAR C. P. PIEDONE și POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 4 având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât S. 4 prin PRIMAR C. P. PIEDONE prin consilier juridic C. Adeluța, în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la data de 27.02.2014 s-a depus din partea recurenților dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 22 lei, timbru judiciar de 0,5 lei, respectiv că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs.
Curtea ia act că recurenții reclamanți au făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru, sens în care procedează la anularea acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatului pârât S. 4 prin Primar solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile recurate, motivat de faptul că instanța de fond în mod corect și legal a pronunțat hotărârea; totodată, solicită a se avea în vedere că din partea pârâtului S. 4 a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, care a fost și admisă în cauză, iar recurenții nu au adus nicio critică sub acest aspect, motiv pentru care se consideră că se impune a se respinge recursul formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. P. sentința civilă nr.383/24.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. 4 prin primar C.-P. Piedone și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale active a A.N.R.M.A.P., invocată de pârâta Poliția Locală sector 4 și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE și C. V., în contradictoriu cu pârâta POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 4, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și C. V. în contradictoriu cu pârâții S. 4 prin primar C.-P. Piedone și Poliția Locală sector 4 au solicitat anularea dispoziției de ridicare nr. 5/11.05.2011 și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor emise de pârâte ca urmare a efectelor produse de actul administrativ sus-menționat, precum și obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare, respectiv 268 lei reprezentând cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal . nr._/11.05.2011 și 496 lei reprezentând suma achitată către . pentru servicii de ridicare și depozitare autovehicul. A reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, reclamanții au arătat că s-a formulat plângere prealabilă împotriva dispoziției de ridicare nr. 5/11.05.2011, la care nu s-a primit încă răspuns, invocând ca și motive de revocare următoarele: fapta imputată a fost descrisă eronat, aceasta necorespunzând situației de fapt existentă, deoarece în nota de constatare nr._ se face vorbire despre auto cu nr._, iar în dispoziție despre auto cu nr._ ; niciunul dintre reclamanți nu dețin în proprietate auto cu nr._ ; au fost încălcate prevederile art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 deoarece datele de identificare a așa-zisului contravenient au fost trecute în conținutul procesului verbal în urma unei note de constatare întocmită cu ocazia înapoierii autoturismului și nu în urma comunicării acestora de către ANRMAP; Calea Văcărești, artera de pe care s-a dispus ridicarea auto proprietatea ANRMAP se află în administrarea municipiului București și nu a Sectorului 4, astfel că în mod greșit au fost invocate dispozițiile HCL Sector 4 nr. 37/2008 la întocmirea dispoziției de ridicare. Au concluzionat reclamanții că măsura ridicării autoturismului a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că se impune admiterea acțiunii în totalitate, cu angajarea răspunderii civile delictuale a Poliției Locale sector 4. În drept, au fost invocate disp. art. 11 din Legea nr. 554/2004, ale OUG nr. 195/2002, ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, ale HCGMB nr. 254/2008 și ale HCL Sector 4 nr. 37/2008.
S-a mai reținut de către Tribunal că pârâtul S. 4 prin primar C.-P. Piedone a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând, în esență, că reclamanta nu pretinde nicio obligație împotriva sa.
Legal citată, pârâta Poliția Locală sector 4 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.N.R.M.A.P., învederând că autorul contravenției este reclamantul C., cel care a și ridicat autoturismul, singurul îndreptățit să conteste dispoziția de ridicare. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. 4 prin primar C.-P. Piedone, tribunalul reține că aceasta este întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, instanța a fost învestită cu o acțiune în anularea unei dispoziții de ridicare ce nu a fost emisă de către acest pârât, ci de către pârâta Poliția Locală sector 4. Din această perspectivă, instanța apreciază că reclamanții nu au justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului S. 4 prin primar C.-P. Piedone.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.N.R.M.A.P., invocată de pârâta Poliția Locală sector 4, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, cât timp reclamanta este proprietarul auto cu nr._, astfel cum reiese din certificatul de înmatriculare aflat în copie la fila 31, contravenientul C. V. având numai calitatea de prepus al acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanță a arătat că prin dispoziția de ridicare nr. 5/11.05.2011 întocmită de agentul S. F. R. din cadrul pârâtei Poliția Locală Sector 4, s-a dispus, în temeiul art.1 alin. 1 din HCL Sector 4 nr. 37/2008, ridicarea auto cu nr._, reținându-se că acesta s-a aflat staționat voluntare neregulamentar la mai puțin de 25 m de trecerea pentru pietoni pe Calea Văcărești, nr. 201, încălcând prevederile art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și ale HCL Sector HCL Sector 4 nr. 37/2008. Situația de fapt reținută rezultă din conținutul dispoziției de ridicare, în care se consemnează că staționarea auto ridicat a avut loc între orele 10,17 și 10,29 și că înregistrarea faptei s-a făcut cu mijlocul tehnic Nikon, seria_, omologat. Împrejurarea că în dispoziția de ridicare s-a consemnat că numărul de înmatriculare al autoturismului proprietatea reclamantei ANRMAP este_ și nu_, cum rezultă din certificatul de înmatriculare aflat în copie la fila 31, este în opinia tribunalului o simplă eroare materială și care nu duce la nulitatea procesului verbal deoarece nu a produs reclamantei vreo vătămare cât timp aceasta și-a putut ridica mașina și a putut să conteste măsurile.
Astfel cum rezultă din planșele foto aflate la filele 33-35 din dosar, autovehiculul cu privire la care s-a dispus ridicarea a fost găsit parcat în apropierea trecerii pentru pietoni din Calea Văcărești, nr. 201, respectiv la distanță de cca 2 m de aceasta.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din HCL Sector 4 nr. 37/2008 “Se aprobă ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public (carosabil, trotuare, spații verzi etc.) din S. 4 care constituie un obstacol pentru circulația publică, în vederea creșterii capacității de preluare a traficului, a îmbunătățirii condițiilor de deplasare pentru vehicule precum și a creșterii gradului de siguranță a participanților la traficul pe drumurile publice.”, potrivit disp. art. 143 lit. f) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 „Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisa oprirea voluntara;”, iar potrivit art. 142 lit. f) din același act normativ „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:…. f) în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției;”.
P. urmare, pentru ca agentul de poliție să poată dispune ridicarea unui vehicul staționat neregulamentar este necesar ca acesta să fie staționat pe domeniul public, condiție existentă în cauză căci din planșele foto, rezultă că autoturismul proprietatea reclamantei ANRMAP a fost parcat cu cca 2 metri înainte de trecerea de pietoni, obturând vizibilitatea conducătorilor auto ce urmau să pătrundă în intersecție și cu privire la pietonii ce se angajau în traversare, trecerea nefiind semaforizată.
Conform anexei 1 la HCL Sector 4 nr. 37/2008 - Regulamentul privind ridicarea, transportul, depozitarea în spatii special amenajate si eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al Sectorului 4 al Municipiului București și care constituie un obstacol pentru circulația publică “P. domeniul public se înțelege: partea carosabilă, trotuarul, spațiile verzi din sectorul 4, astfel cum este definit prin Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice”, astfel că nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la inaplicabilitatea acestui act normative raportat la prevederile HCGMB nr. 254/2008.
Cât privește susținerea reclamantei ANRMAP în sensul că datele de identificare a prepusului său C. V., consemnate în procesul verbal nu au fost comunicate de aceasta, ci au fost preluate din note de constatare întocmită cu ocazia înapoierii autoturismului, tribunalul apreciază că nu poate face aprecieri asupra acestora deoarece ele se referă la procesul verbal analizat de către Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 586/25.01.2012, obiectul prezentei cauze constând în analizarea legalității dispoziției de ridicare.
Față de considerentele expuse, raportat la disp. art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, apreciind acțiunea, atât cu privire la anularea dispoziției de ridicare nr. 5/2011 cât și în ceea ce privește obligarea pârâtei Poliția Locală Sector 4 la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare ca neîntemeiată, tribunalul o respinge ca atare.
II. Împotriva acestei sentințe, ce le-a fost comunicată la 18.04.2013, au declarat recurs, înregistrat la data de 26.04.2013, reclamanta A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și reclamantul C. V., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 383 din 24 ianuarie 2013, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, anularea în tot a dispoziției de ridicare nr. 5 din 11.05.2011, anularea tuturor actelor emise de initimatele-pârate ca urmare a efectelor produse de actul administrativ sus-menționat, precum și restituirea taxei plătite pentru restituirea autoturismului.
În motivare, au arătat părțile recurente că în data de 11.05.2011, ora 10:38, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, reprezentând mașina de serviciu a A.N.R.M.A.P, a fost ridicat de către S.C. Autosal Expert S.R.L. și transportat la sediul acesteia, .-71, Sector 4, București.
În data de 11.05.2010, ora 13:33, C. V., angajatul ANRMAP, a solicitat restituirea autoturismului la sediul societății susmenționate, fiind informat că, pentru a i se restitui autoturismul, este necesară achitarea pe loc a unei taxe de 496 lei către S.C. Autosal Expert S.R.L., aceasta fiind autorizată să efectueze ridicarea vehiculelor parcate ne regulamentar pe drumurile rutiere aflate în administrarea Sectorului 4 București, neexistând nicio posibilitate prin care autoturismul să fie eliberat fără achitarea taxei de 496 lei.
După achitarea taxei susmenționate i-a fost comunicată Fișa vehiculului staționat neregulamentar . nr._ în conținutul căruia apare și mențiunea cu privire la dispoziția de ridicare nr. 5, fără însă a i se comunica și această dispoziție de ridicare.
Ulterior, C. V. a primit la domiciliul său procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. PLS4 nr._ prin care a fost amendat cu suma de 468 lei reprezentând 4 (patru) puncte amendă și 3(trei) puncte penalizare pentru staționarea "auto cu nr._ Renault Megane" la mai puțin de 25 de metri de trecerea pentru pietoni.
În data de 15.06.2011, s-a formulat cerere pentru comunicarea dispoziției de ridicare a autoturismului, iar în data de 27.06.2011 Poliția Locală Sector 4 a comunicat dispoziția de ridicare nr. 5/11.05.2011.
Împotriva dispoziției de ridicare nr. 5 din 11.05.2011, s-a formulat plângerea prealabilă nr._ din 14.07.2011 solicitând, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea în tot a acestui act administrativ, fără însă ca plângerea respectivă să fi fost soluționată.
A invocat partea recurentă ca prim motiv de recurs, încălcarea art. 261 alin 1 pct. 5 C.pr.civ., respectiv motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 din același act normativ.
Arată recurenta că instanța de fond a pronunțat o soluție motivată în mai puțin de o pagină, fără a argumenta motivele de respingere a cererii de chemare în judecată, enumerând o . articole din HCL Sector 4, constatând ce este precizat în procesul-verbal de contravenție și fără nicio justificare nu a analizat temeinicia și legalitatea dispoziției de ridicare, singura mențiune cu privire la aceasta regăsindu-se în afirmația potrivit căreia "Conform anexei 1 la HCL Sector 4 nr. 37/2008 - Regulamentul privind ridicarea, transportul, depozitarea în spații special amenajate și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al Sectorului 4 al Municipiului București și care constituie un obstacol pentru circulația publică «P. domeniul public se înțelege partea carosabilă, trotuarul, spațiile verzi din sectorul 4, astfel cum este definit prin Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăților publice», astfel că nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la inaplicabilitatea acestui act normativ raportat la prevederile HCGMB nr. 254/2008".
O simpla frază nu poate echivala cu "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților" pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre temeinică și legală.
Apreciază recurenta ca fiind clară încadrarea situației de fapt ce privește legalitatea hotărârii în prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., cu cât este evidentă și o lipsă a analizei dispoziției de ridicare contestate, întrucât instanța de fond se pare că a analizat procesul-verbal contravențional și HCL Sector 4 nr. 7/2008, omițând a se pronunța pe legalitatea și temeinicia ridicării autoturismului.
Un al doilea motiv de nelegalitate a sentinței recurate și de admitere a recursului este invocat în raport de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., căci instanța de judecată a interpretat greșit legea, putându-se chiar afirma că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Instanța de fond, pe lângă faptul că nu argumentează cum poate o hotărâre a consiliului local de sector să deroge de la o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, ignoră în totalitate prevederile Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 254 din 29.05.2008 și constată că autoturismul_ a fost ridicat în mod legal, cu toate că locul unde era parcat acesta nu era în administrația Sectorului 4, ci în responsabilitatea Administrației Străzilor.
Practic, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile acestei hotărâri, încălcându-le în același timp și validând o dispoziție de ridicare ce în mod evident nu putea fi emisă în ceea ce privește domeniul public unde era parcat autoturismul_ .
Măsura de ridicare a autoturismului menționat de la locul unde staționase (domeniul public aflat în competența Administrației Străzilor și nu a Sectorului 4), a fost dată de un organism care nu are competențe în dispunerea măsurii de ridicare a mașinilor de pe străzile principale prevăzute în anexele 1 și 2 aferente Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 254 din 29.05.2008.
Invocând art. 7 lit. h din Legea 155/2010, arată recurenta că această activitate trebuie să se facă respectând prevederile OUG nr. 195/2002, precum și Regulamentul aferent acestui normativ, sens în care sunt invocate disp. art. 64 teza a doua din O.U.G. nr. 195/2002.
Odată emisă dispoziția de ridicare, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare de către personalul societății care ridica autoturismul, aceștia neputând refuza punerea în aplicarea a acesteia decât după ce a fost anulată de către organul emitent sau instanța de judecată.
P. urmare, dispoziția de ridicare contestată este cea care încalcă competențele de administrare a domeniului public și impune ca un autoturism parcat pe Calea Văcărești nr. 220-224 (aflat în competența Administrației Străzilor, singura care putea să dispună eliberarea domeniului pe care îl administrează, fie prin personalul său, fie printr-un terț cu care a fost încheiat un contract cu privire la această atribuție) să fie ridicat de către o societate comercială care are un contract încheiat doar pentru ridicarea mașinilor aflate pe domeniul public administrat de S. 4 (Calea Văcărești nefăcând parte din cadrul domeniului administrat de acest sector).
Cererea de chemare în judecată nu privește, în sine, contestarea sancționării pentru parcarea nepermisă, ci ridicarea abuzivă a autoturismului_ determinată de dispoziția de ridicare emisă în afara sferei de competență.
În cazul de față, locul unde era staționat autoturismul (Calea Văcărești nr. 220-224) se află în administrarea Municipiului București, așa cum stabilesc și prevederile art. 2 din Hotărârea CGMB, conform cărora "Administrația Străzilor va administra rețeaua principală de străzi, piețe publice și lucrări de artă ale municipiului București cuprinse în anexele 1 și 2" (Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 254 din 29.05.2008.) Astfel, la poziția nr. 312 și 315 din anexa 1 a normativului sus-menționat este trecută artera principală Calea Văcărești și întinderea ei de a cărei administrare se ocupă Municipiul București, prin primar. Cu toate acestea, Poliția Locală Sector 4 a dispus, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.C.L. al Sectorului 4 nr. 34/31.07.2008, ridicarea unui autoturism care se afla staționat pe o . în administrarea Sectorului 4, depășindu-și în acest sens limitele competenței impuse de legiuitor.
Astfel, dispoziția de ridicare contestată a fost întemeiată pe o hotărâre a Consiliului Local S. 4 care reglementează modalitatea de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public aflat în administrarea Sectorului 4 și nu permite o extindere a acestei competențe asupra domeniului public administrat de altă instituție publică.
Instanța de fond nu a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor invocate, confundând regimul juridic al dispoziției de ridicare cu cel al procesului-verbal contravențional. Or, aceste înscrisuri sunt diferite și stabilesc sancțiuni diferite. Cu toate acestea, dacă dispoziția de ridicare a fost emisă nelegal, toate actele subsecvente acesteia, respectiv procesul-verbal contravențional, planșele foto și altele, vor fi de asemenea anulate conform principiului accesorium sequitur principale.
Mai mult, H.C.L. Sector 4 stabilește procedura premergătoare ridicării unui autoturism staționat neregulamentar, instituind regula conform căreia "aceste operațiuni se pot realiza numai pe baza Dispoziției scrise de ridicare întocmită de către agentul constatator din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră București". Practic, ridicarea autoturismului_ nu se putea realiza decât prin întocmirea acestei dispoziții de ridicare.
Mai mult, chiar prin dispoziția de ridicare nr. 5/11.05.2011, agentul constatator precizează că "dispune ridicarea autovehiculului/remorcii în cauză și depozitarea acetuia/acesteia în locul special amenajat".
Astfel, ridicarea autoturismului de către un alt organism decât de administratorul străzii în cauză este abuzivă și neconformă cu prevederile art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002, fapt ce atrage nulitatea absolută a dispoziției de ridicare nr. 5/11.05.2011.
Mai mult, nelegalitatea acestei măsuri a fost susținută și de către Primăria Municipiului București în comunicatul de presă din data de 12.06.2010 conform căruia "niciuna dintre primăriile de sector și nici Primăria Capitalei nu au competențe legale de ridicare a mașinilor parcate neregulamentar pe marile bulevarde", iar "conform reglementărilor în vigoare O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice si H.C.G.M.B. nr.254/2008 privind administrarea rețelei principate din București (aveți în anexă toate arterele aflate în administrarea Primăriei Capitalei, asupra cărora primăriile de sector nu au competențe legale), reglementările de circulație în municipiul București se fac de către administratorul străzii (Administrația Străzilor pentru arterele din anexa la H. C.G.M.B. nr. 254/2008 si administrațiile de sector pentru restul)".
Astfel, având în vedere că arterele principale de străzi, piețe și lucrări de artă cuprinse în anexele 1 și 2 ale Hotărârii C.G.M.B. se află în administrarea instituției publice Administrația Străzilor, indiferent de sectorul în care se află, dispoziția de ridicare nr. 5 din 11.05.2011 care face referire la H.C.L. nr. 37/31.07.2008 este nelegală.
Față de cele menționate, se apreciază că instanța de fond nu a analizat temeinic argumentele și a ignorat faptul că măsura ridicării autoturismului în ceea ce ne privește a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului fără existența unui temei legal.
Față de cele menționate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței sentinței civile nr. 383 din 24 ianuarie 2013 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, s-au invocat disp. art. 20 și urm. din Legea 554/2004, art. 299 și urm. C.pr.civ., O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgența a Guvernului nr. 195/2002, H.C.G.M.B. nr. 254/2008, Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 37/31.07.2008 și anexele ei.
În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Aferent căii de atac formulate s-a achitat o taxă de timbru în cuantum de 22 lei și s-a atașat timbru judiciar de 0,5 lei potrivit art. 11 alin. 1 rap. la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citați, intimații nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Curtea reține că art. 312 alin. 3 C.pr.civ. (1865) prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 [când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii], 8 și 9 [când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii], iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”. Totodată, disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865) prevăd că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Printr-un prim motiv de recurs expus în cauza de față prin prisma art. 304 pct. 7 C.pr.civ.(1865), au susținut recurenții – reclamanți că hotărârea primei instanțe nu respectă disp. art. 261 alin.1 pct. 5 C.pr.civ.(1865), în raport de considerentele mult prea succinte ale sentinței, care nu realizează o analiză efectivă a criticilor expuse prin acțiune.
În ce privește analiza considerentelor pentru care prima instanță a dispus respingerea acțiunii, Curtea arată că instanța nu este ținută să examineze și să discute în mod special, detaliat, fiecare argument invocat de părți în susținerea pretențiilor lor, ci are obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au determinat hotărârea, potrivit obligației prev. de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. Astfel, se constată stabilirea în considerentele hotărârii de fond a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor relevante ale părților, exprimarea punctului de vedere al instanței față de argumentele relevante, expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
În plus, cum Tribunalul a intrat în cercetarea fondului, rezultă că pretinsa omisiune de a analiza un motiv invocat de nelegalitate a actului administrativ se încadrează în disp. art. 304 pct. 7 C.pr.civ.(1865), concluzia fiind necesară pentru a se sublinia că motivul de recurs expus de partea recurentă – reclamantă nu este de natură a pune în discuție casarea hotărârii atacate, ci în cond. art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 7 C.pr.civ.(1865) eventuala sa modificare. Totodată, eventuala insuficiență a considerentelor hotărârii primei instanțe este susceptibilă de a fi complinită prin intermediul deciziei curții de apel, câtă vreme calea de atac exercitată este nefondată sub aspectul motivelor de nulitate invocate și, deci, acțiunea în sine este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat în drept de părțile recurente – reclamante, respectiv art. 304 pct. 9 C.pr.civ.(1865), nu poate fi primit, deoarece nu rezultă că prima instanță ar fi interpretat greșit legea sau ar fi încălcat-o prin soluția pronunțată.
Astfel, prin art. 1 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 37/2008 se prevede că „Se aprobă ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public (carosabil, trotuare, spații verzi etc.) din S. 4 care constituie un obstacol pentru circulația publică, în vederea creșterii capacității de preluare a traficului, a îmbunătățirii condițiilor de deplasare pentru vehicule precum și a creșterii gradului de siguranță a participanților la traficul pe drumurile publice” (alin.1), respectiv „Se aprobă Regulamentul privind ridicarea, transportul, depozitarea în spații special amenajate și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din S. 4 și care constituie un obstacol pentru circulația publică, potrivit anexei nr.1 precum si nota de constatare, conform anexei nr.3”. Totodată, Regulamentul privind ridicarea, transportul, depozitarea în spații special amenajate și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al Sectorului 4 al Municipiului București și care constituie un obstacol pentru circulația publică, aprobat prin HCL nr. 37/2008 arată că „P. domeniul public se înțelege: partea carosabilă, trotuarul, spațiile verzi din sectorul 4, astfel cum este definit prin Legea nr.213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice”, iar art. 1 alin. 1 prevede că „Vehiculele staționate neregulamentar pe domeniul public (carosabil, trotuare, spații verzi etc.) din S. 4 al Municipiului București și care constituie un obstacol pentru circulația publică, sunt supuse ridicării, transportului și depozitării lor în spații special amenajate, până la eliberarea acestora proprietarilor sau îndeplinirea formalităților legale de valorificare”.
Pe cale de consecință, din analiza dispozițiilor acestui act administrativ unilateral emis de Consiliul Local Sector 4 nu rezultă a se opera vreo delimitare între străzile administrate la nivelul subdiviziunii administrativ-teritoriale S. 4 București și cele aflate în competența Administrației Străzilor din București, aspect ce a fost corect reținut și de prima instanță, raportarea făcându-se la domeniul public din S. 4 al Municipiului București.
Or, unul dintre principiile esențiale specifice regimului juridic al actului administrativ unilateral este acela al prezumției de legalitate, întemeiată pe prezumțiile autenticității și veridicității. Spre a putea înlătura un astfel de efect, din analiza Legii nr. 554/2004 și, îndeosebi, a disp. art. 1 - art. 4, art. 7, art. 8, art. 18, Curtea observă că legiuitorul a pus la dispoziția părții interesate 2 instrumente procedurale, respectiv acțiunea în anulare act administrativ unilateral și excepția de nelegalitate; despre aceasta din urmă, Curtea arată că în practica instanțelor de judecată este admisă incidența excepției de nelegalitate și în ceea ce privește actele administrative unilaterale cu caracter normativ – a se vedea în acest sens, între altele, deciziile nr. 3279/2009 și 3916/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal. În consecință, atât acțiunea în anulare, cât și excepția de nelegalitate constituie o cale de atac efectivă și eficientă la îndemâna celui interesat, date fiind și disp. art. 4 alin. 4 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data declanșării litigiului), pentru a contesta legalitatea acelor acte administrative pretins vătămătoare.
În cauza de față, în raport de cererile formulate și probele administrate, Curtea constată că, partea reclamantă, deși nemulțumită de efectul HCL Sector 4 nr. 37/2008 prin raportare la HCGMB nr. 254/2008, nici nu a dovedit că ar fi obținut prin hotărâre irevocabilă anularea HCL Sector 4 nr. 37/2008, dar nici nu a formulat vreo excepție de nelegalitate împotriva reglementărilor în discuție.
După cum se poate lectura din dispoziția de ridicare nr. 5/11.05.2011 a Poliției Locale Sector 4, pârâtul a opus în mod expres părților reclamante incidența HCL Sector 4 nr. 37/2008 (fila 16 din dosarul tribunalului), act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate, câtă vreme aceasta nu a fost înlăturată fie prin admiterea vreunei acțiuni în anulare act administrativ referitor la dispoziția indicată, fie a unei excepții de nelegalitate.
Incumba deci părților reclamante să recurgă la instrumentul procesual corespunzător pus la dispoziție de legiuitor, prin prisma apărărilor formulate raportat la HCGMB nr. 254/2008, care exced obiectului acțiunii introduse. În acest sens, observă Curtea că partea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ doar cu o acțiune în anularea dispoziției de ridicare nr. 5/2011, în timp ce apărările formulate sub aspectul competenței de acțiune a autorității publice locale din S. 4 București la nivelul unor străzi aflate în atribuția Administrației Străzilor implică în realitate o critică a reglementărilor HCL nr. 37/2008, ceea ce nu intră în obiectul acțiunii, deoarece reclamanții ANRMAP și V. C. nici nu au formulat o acțiune în anularea acestor din urmă dispoziții, după cum nici nu au invocat vreo excepție de nelegalitate la adresa lor.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile Hotărârii Consiliului Local Sector 4 nr. 37/2008, nu se poate admite ca având vreun temei apărarea părților recurente, cum că măsura ridicării ar fi fost dispusă de un organ necompetent, adică Poliția Locală Sector 4.
În plus, după cum recunosc chiar recurenții, art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 privind poliția locală prevede că „În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții (…): h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;”. Cu atât mai mult este deci infirmată apărarea susținută de ANRMAP și V. C. referitoare la lipsa de competență a organului de la care emană dispoziția de ridicare.
În ce privește raportarea părților recurente la disp. art. 64 teza a doua din O.U.G. nr. 195/2002, text potrivit căruia „Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz”, Curtea observă că norma juridică în discuție nu exclude, ci, dimpotrivă, recunoaște și competența administrației publice locale în legătură cu ridicarea și depozitarea vehiculelor, astfel că referirea părților reclamante le infirmă pretenția de anulabilitate a actului litigios.
Faptul că Primăria Municipiului București dă un comunicat de presă prin care contestă dreptul autorităților administrației publice locale organizate la nivel de sector de a ridica autovehicule staționate neregulamentar de pe anumite artere nu este susceptibil per se de a produce efecte juridice, în lipsa obținerii unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a actelor administrative unilaterale, pretins nelegale, emise la nivelul acelor autorități.
Mai reține Curtea că potrivit art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ. (1865), în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. În consecință, criticile de anulabilitate susținute de părțile recurente prin cererea de recurs raportat la lipsa unei dispoziții scrise emise de agentul constatator din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră București, astfel cum cerea HCL sector 4, neregăsindu-se în cererea de chemare în judecată și, astfel, nefiind analizate de prima instanță, nu determină o legală învestire a instanței de control judiciar cu analiza lor, deoarece în calea de atac nu se deduce spre soluționare acțiunea de fond, ci hotărârea judecătorească pronunțată în limita motivelor de fapt și de drept deja invocate.
În ce privește admiterea de prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. 4, Curtea constată că aceasta este legală, dat fiind că actul administrativ litigios emana de la celălalt pârât, respectiv Poliția Locală Sector 4 București.
Reține Curtea că acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege, implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală. În ce privește această din urmă condiție - calitatea procesuală - Curtea arată că rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Or, potrivit art. 1 alin. 1 prima teză și art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului”, respectiv „persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”. Totodată, pentru lămurirea calității procesuale pasive în litigiile de contencios administrativ și fiscal, relevanță prezintă și art. 13 alin. 1 din același act normativ, text potrivit căruia „La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice (…)”.
Astfel, din moment ce actul atacat este emis de Poliția Locală Sector 4, rezultă că acestei instituții publice îi revine calitatea procesuală pasivă în acțiunea în contencios administrativ privind anularea actului respectiv.
Față de cele arătate în precedent, date fiind disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ.(1865), Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ȘI MONITORIZARE A ACHIZIȚIILOR PUBLICE și V. C. împotriva sentinței civile nr.383/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. 4 prin PRIMAR C. P. PIEDONE și POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 4, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi în ședință publică, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER, D. Ș.
Red./Tehnored. B.C./2 ex./mai 2014
TB - SCAF/ Judecător fond: D. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6821/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9415/2014.... → |
|---|
