Despăgubire. Decizia nr. 1339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1339/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 7084/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1339
Ședința publică de la 24.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurentul–reclamant M. M. ȘI PĂDURILOR împotriva Sentinței civile nr. 1138 din data de 05.03.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata–pârâtă P.V.M. T. S.R.L., cauza având ca obiect – „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat G. M., care depune împuternicire avocațială la dosar, și intimata-pârâtă, prin avocat Gozia D. C., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 28.05.2013, prin serviciul „registratură”, intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, precum și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei, de care instanța ia act, anulându-le.
Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și constată proba administrată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța Tribunalului București, având în vedere că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, având în vedere că deși recurentul avea obligația de a efectua procedura prealabilă a concilierii directe conform art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 și art. 720/1 din Codul procedură civilă, acesta nu și-a îndeplinit această obligație în termen. Astfel, deși recurentul are calitatea de autoritate publică centrală, apreciază că aceasta avea obligația de a efectua procedura concilierii prealabile, dat fiind faptul că rațiunea pentru care legiutorul a făcut această reglementare, a fost aceea de a preîntâmpina un litigiu.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 8.03.2012, reclamantul M. M. ȘI PADURILOR a chemat în judecata pe paratul P.V.M. T. SRL solicitand instantei sa se constate ca, la data de 1.01.2010, a intervenit rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. 1526 pentru terenurile forestiere aferente activelor vandute de Regia N. a Padurilor, incheiat la 15.04.2003, obligarea paratei la plata unei despagubiri în cuantum egal cu valoarea redeventei stabilita conform dispozitiilor legale în vigoare, la care se adauga penalitati în conformitate cu prevederile legale privind executarea creantelor bugetare, obligarea paratei sa predea MMP de indata, liber de sarcini, terenul forestier care a facut obiectul concesiunii și sa instraineze activul aflat pe terenul concesionat, cu plata cheltuielilor de judecata.
Prin Sentința civilă nr. 1138 din 05.03.2013, Tribunalul bucurești a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Salaj și parata s-a încheiat contractul de concesiune nr. 1526/15.04.2003, avand ca obiect cedarea folosintei și preluareain concesiune a terenului forestier prorpietate publica a statului aferent activului Fazaneria Pausa, vandut concesionarului, situat în loc. Pausa ., identificat potrivit amenajamentului silvic în Ocolul Silvic Oradea, UPVIII-Mihis, ua163S1% și ua 164V1, în suprafata de 378,892mp. pentru terenurile forestiere aferente activelor vandute de Regia N. a Padurilor.
Termenul prevazut pentru concesiune s-a stabilit la 49 ani, cu posibilitatea de prelungire, iar plata redeventei, pentru primul an s-a stabilit la_ lei, calculata in raport de dobanda de referinta a BNR și cursul oficial Euro, plata cu intarziere a redeventei atragand plata de daune interese.
S-a reținut că acest contract a fost completat și modificat prin actele aditionale nr._/23.03.2009,_/15.02.2008,_/2007,_/2006,_/2005, urmare a modificarilor legislative, în urma carora concedent a devenit MMP- autoritate publica centrala care raspunde de silvicultura și P., în calitate de concesionar.
Art. 2 din contract stabileste ca redeventa este anuala și se actualizeaza în functie de dobanda de referinta stabilita de BNR și de cursul Euro, iar cuantumul acesteia se stabileste anual prin act aditional la prezentul contract. Referitor la obligatia concesionarului de plata a redeventei, s-a stipulat ca pentru executarea cu intarziere a acestei obligatii se percep penalitati, și dupa ca, daune interese, iar neplata redeventei sau executarea cu intarziere mai mare de 60 zile de la termenul limita a acestei obligatii conduce la incetarea de plin drept a contractului, fara somatie prealabila, fara punere în inatarziere și fara sesizarea instantei de judecata precum și obligarea concesionarului la plata redeventei cu penalitati de intarziere pana la data rezilierii contactului, și dupa caz, plata de daune.
Instanța de fond a constatat ca pentru anul 2010 partile nu au intocmit un act aditional, iar pana la data initieri procedurii de conciliere parata nu a achitat transa I a redeventei pentru acest an și, urmare a fatului ca nu s-a intocmit un act aditional la contractul de concesiune, reclamanta, prin adresa nr. 2653 din 23.05.2011, a notificat parata asupra indeplinirii obligatiei contractuale a concesionarului de a semna actul aditional pentru stabilirea cuantumului redeventei pentru anul 2010, cu acest prilej constatandu-se ca redeventa pe anul 2010 nu a fost achitata.
În temeiul prevederilor art. 720/1 din C. și art. 7 al. 6 din L. 554/2004 ( care are în vedere plangerea prealabila în cazul contractelor administrative, situatie aplicabila în speta), s-a retinut ca, prin procesul verbal din 6.06.2011 nr._, s-a realizat procedura concilierii directe care a avut loc la sediul reclamantei, constatandu-se ca parata nu a achitat redeventa pe anul 2010, la care se adauga penalitati de intarziere potrivit contractului. Parata și-a expus punctul de vedere, prin reprezentanti în sensul achitarii cu OP. 145/12.07.2010, banii fiind returnati urmare a schimbarii contului reclamantei, și ulterior prin OP. 46/24.03.2011 și OP. 48/23.03.2011, solicitand modificarea modului de calcul a redeventei, apreciata la o valoare mult prea mare.Partile nu au semnat alte acte aditionale la contractul de concesiune pe anii 2010 și 2011.
Ulterior, prin adresa_/CA/24.08.2011 reclamanta a comunicat paratei ca, avand în vedere neachitarea redeventei pe anul 2010, MMP considera contractul incetat de plin drept, solicitand paratei sa vanda activul (fazaneria) în termen de 60 zile de la incetarea contractului, conform art. 4 al. 3 și art. 7 al. 1 din Ordinul 367/2010.
Tribunalul a apreciat ca, prin derogare de la art. 7 al. 1 și art. 7 al. 7 din L. 554/2004 rep, art. 7 al. 6 din aceasta lege instituie un termen de prescriptie special, aplicabil contractelor administrative. Intrucat legiuitorul face referire expresa prin alin. 6 al. art. 7 și la contractele administrative, prin forma plangerii prealabile, rezulta ca prin initierea procedurii de conciliere, intre partile contractului, se realizeaza, ca și în materie comerciala, intelegerea amiabila dintre parti, anterior ivirii unui litigiu. Aplicandu-se unui contract adminsitrativ, intocmit intre cel putin 2 parti, instanța de fond a apreciat că initierea procedurii de conciliere se poate face de catre oricare dintre partile nemultumite de contractul ce se deruleaza sau urmeaza a se incheia, executa.
În acest sens, coroborand prevederile art. 720/1 din C. cu art. 7 al. 6 lit. d din L. 554/2004, instanța de fond a considerat ca actiunea este inadmisibila.
S-a reținut că adresa nr. 2635/23.05.2011 inaintata de catre reclamanta paratei constituie procedura de conciliere directa în vederea solutionarii litigiului intre parti și consemneaza ca parata a mai fost notificata, prin adresa nr._/1.06.2010, pentru indeplinirea obligatiei contractuale de a semna actele aditionale privind plata redeventei pe anul 2010, solicitandu-se deci plata redeventei pe anul 2010, în caz contrar urmand a fi aplicate prevederile art. 5 al. 5 din contract, privind incetarea deplin drept a contractului de concesiune.
Procesul verbal de conciliere nr._ din 6.06.2011 constata punctele de vedere ale partilor privind neplata de actre parata a redeventei pe anul 2010, la care se adauga penalitati de intarziere potrivit contractului, precum și punctul de vedere al paratei, care prin reprezentanti sustine achitarea cu OP. 145/12.07.2010, banii fiind returnati urmare a schimbarii contului reclamantei, și ulterior prin OP. 46/24.03.2011 și OP. 48/23.03.2011, a redeventei pe anul 2010, solicitand modificarea modului de calcul a acesteia, apreciata la o valoare mult prea mare.
S-a reținut, că, din cuprinsul cererii de chemare în judecata, rezulta ca reclamanta solicita rezilierea contractului de concesiune legat de incalcarea obligatiei de plata a redeventei.
Fiind un litigiu legat de incetarea contractului, Tribunalul a constatat ca inceputul termenului de prescriptie de 6 luni pentru convocarea la conciliere este 30 august 2010, moment de la care se calculeaza termenul de prescriptie.
S-a reținut că, în speta adresa nr. 2635/23.05.2011 inaintata de catre reclamant, s-a intocmit cu depasirea acestui termen de 6 luni prevazut de legiuitor la art. 7 al. 6 din Legea nr. 554/2004, ceea ce imprima actiunii un caracter de inadmisibilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. M. și Schimbărilor Climatice, invocând faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În opinia recurentului, sentința este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (6) lit. d) și art. 2 alin. (1) lit. a) și j) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportate la art. 7201 din Codul de procedură civilă.
A susținut că dispozițiile art. 7 alin. (6) lit. d) din Legea 554/2004 trebuie interpretate sistematic, ținând seama și de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și j) din Legea nr. 554/2004, care definesc noțiunile de „persoană vătămată" și de „plângere prealabilă. Prin urmare, dispozițiile art. 7 alin. (6) lit. d) din Legea 554/2004 privesc situația în care plângerea prealabilă este inițiată de către o persoană vătămată în (înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din legea citată și nu de către autoritatea publică. În cazul de față, autoritatea publică reclamantă, cu bună-credință, a încercat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă prin procedura convocării la conciliere în baza art. 7201 din vechiul Cod de procedură civilă, caz în care instanța poate fi sesizată în termenul general de prescripție.
A arătat că potrivit prevederilor art.7201 din Codul de procedură civilă, „În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă. Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei."
Astfel, a precizat că convocat pârâta la conciliere directă, părțile s-au întâlnit la data de 6 iunie 2011, în încercarea de a rezolva pe cale amiabilă situația, dar discuțiile nu au avut finalitate.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța Tribunalului București.
În drept, a invocat dispozițiile art. art. 7 alin. (6) lit. d), art. 2 alin. (1) lit. a) și j) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportate la art. 7201 din codul de procedură civilă (vechi), ale art. 299 și urm., art. 274 din Codul de procedură civilă, dispozițiile legale citate în cuprins.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, între Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Salaj și parata s-a încheiat contractul de concesiune nr. 1526/15.04.2003, avand ca obiect cedarea folosintei și preluarea in concesiune a terenului forestier prorpietate publica a statului aferent activului Fazaneria Pausa, vandut concesionarului, situat în loc. Pausa ., identificat potrivit amenajamentului silvic în Ocolul Silvic Oradea, UPVIII-Mihis, ua 163S1% și ua 164V1, în suprafata de 378,892 mp. pentru terenurile forestiere aferente activelor vandute de Regia N. a Padurilor.
Acest contract a fost completat și modificat prin actele aditionale nr._/23.03.2009,_/15.02.2008,_/2007,_/2006,_/2005, în urma carora M. M. și Pădurilor, în prezent M. M. și Scimbărilor Climatice, recurentul-reclamant din prezenta cauză, a dobândit calitatea de concedent, intimata P.V.M. T. S.R.L. fiind concesionar.
Prin adresa nr. 2653 din 23.05.2011, recurentul-reclamant a notificat-o pe intimata- parata asupra indeplinirii obligatiei contractuale a concesionarului de a semna actul aditional pentru stabilirea cuantumului redeventei pentru anul 2010, cu acest prilej constatandu-se ca redeventa pe anul 2010 nu a fost achitata.
Astfel cum rezultă din procesul verbal nr._ încheiat la data de 6.06.2011, urmare a convocării, procedura concilierii directe a avut loc la sediul recurentului-reclamant, constatandu-se ca intimata-parata nu a achitat redeventa pe anul 2010 și consemnându-se punctul de vedere al intimatei.
Partile nu au semnat alte acte aditionale la contractul de concesiune pentru anii 2010 și 2011.
Ulterior, prin adresa_/CA/24.08.2011 recurentul-reclamant a comunicat intimatei-parate ca, avand în vedere neachitarea redeventei pe anul 2010, consideră contractul incetat de plin drept, solicitand paratei sa vanda activul în termen de 60 zile de la incetarea contractului, conform art. 4 al. 3 și art. 7 al. 1 din Ordinul 367/2010.
În drept, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (6) lit. d) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
……………………………………………………………………………..
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;”
Potrivit prevederilor art.7201 din Codul de procedură civilă, „În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă. Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei."
Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale și prin raportare la doctrina și jurisprudența în materia dreptului administrativ, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea recurentului, potrivit căreia dispozițiile art. 7 alin. (6) lit. d) din Legea 554/2004 ar privi situația în care plângerea prealabilă este inițiată de către o persoană vătămată în (înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din lege și nu de către autoritatea publică.
Pe de o parte, se constată că textul legal nu distinge între cele două situații, prevăzând obligativitatea formulării plângerii prealabile, ca și condiție de exercitare a acțiunii care are ca obiect un contract administrativ, așa cum se întâmplă în cazul de față, ceea ce în lipsa oricărei precizări suplimentare, conduce la concluzia că, indiferent care dintre părțile contractului înțelege să sesizeze instanța de contencios administrativ cu o asemenea acțiune, are obligația parcurgerii, în prealabil, a procedurii de conciliere, această procedură fiind deopotrivă obligatorie pentru oricare dintre părțile contractului administrativ. Trimiterea pe care recurentul o face la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și j) din Legea nr. 554/2004 nu are nicio relevanță, câtă vreme art. 7 alin. (1) din acest act normativ stipulează în mod clar faptul că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Prin urmare, noțiunea de „persoană vătămată” este strâns legată de noțiunea de „act administrativ unilateral”, în cazul contractelor administrative, care nu sunt acte unilaterale, legiuitorul nefăcând vorbire despre persoana vătămată, atunci când reglementează obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile. Dimpotrivă, folosirea la 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a sintagmei „plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni”, fără a se face distincție între autoritatea publică și cealaltă parte a contractului administrativ, evidențiază faptul că urmarea acestei proceduri este obligatorie pentru toate părțile contractului, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii care are ca obiect contracte administrative.
În concluzie, întrucât în cazul de față recurentul-reclamant este partea contractuală care a sesizat instanța cu acțiunea având ca obiect constatarea faptului că a intervenit rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. 1526 din 15.04.2003
incheiat cu intimata-pârâtă pentru terenurile forestiere aferente activelor vandute de Regia N. a Padurilor, Curtea constată că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, acesta avea obligația parcurgerii procedurii prealabile a concilierii reglementată art. 7 alin. (6) lit. d) din Legea 554/2004.
Dealtfel, recurentul însuși recunoaște că avea această obligație, întrucât a inițiat și a parcurs această procedură, așa cum rezultă din procesul verbal nr._ încheiat la data de 6.06.2011, la sediul său.
În ceea ce privește termenul în care trebuia inițiată această procedură de către recurent, Curtea constată că, raportat la prevederile lit. d) de la art. 7 alin. (6) din Legea 554/2004, acesta de 6 luni și începe să curgă de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului.
În cazul de față, se observă că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 4 alin. (3) și art. 5 alin. (5) din contractul de concesiune, așa cum în mod judicios a reținut de instanța de fond, rezultă că neplata până la data de 30 august 2010 a redevenței în procent de 40% are drept consecință încetarea de drept a contractului, data de 30 august 2010 fiind așadar momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni pentru convocarea la conciliere, acesta împlinindu-se în ultima zi a lunii februarie 2011.
Or, procedura de conciliere a fost inițiată de recurent prin adresa nr. 2653 din 23.05.2011, fiind așadar depășit termenul legal de 6 luni pentru parcurgerea procedurii prealabile, cu mențiunea că, așa cum s-a statuat în mod constant în doctrină și în jurisprudență, procedura prealabilă efectuată peste termen echivalează cu lipsa procedurii prealabile și are drept consecință inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.
Din aceste considente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul–reclamant M. M. ȘI PĂDURILOR împotriva Sentinței civile nr. 1138 din data de 05.03.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata–pârâtă P.V.M. T. S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2014.
Președinte Judecător Judecător M. B. D. M. D. C. P.
Grefier
M. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din... | Pretentii. Decizia nr. 1975/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
