Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 7755/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. E. L. CONSULTANTS S.R.L., prin reprezentant legal administrator B. B. M.-Nema și prin reprezentant convențional avocat E. M. I., împotriva sentinței civile nr. 4422/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL REGIONAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, prin reprezentant legal director general C. A., O. I. REGIONAL POSDRU REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, prin reprezentant legal director executiv D. C. C., FEDERAȚIA ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ A PERSOANELOR CU handicap DIN ROMÂNIA și M. F. EUROPENE REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă S.C. E. L. Consultants S.R.L. prin reprezentant convențional avocat substituent G. R. T., în baza delegației de substituire depusă în ședință publică (fila 150 dosar), a avocatului titular E. M. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/25.07.2014 (depusă la fila 5 dosar) și intimații-pârâți OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, prin reprezentant convențional consilier juridic Ciaușiu A. D., în baza delegației de reprezentare depusă în ședință publică (fila 151 dosar) și Federația Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România, prin reprezentant convențional avocat în baza împuternicirii avocațiale . nr._/03.10.2014 (depusă la fila 94 dosar), lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin rezoluția președintelui completului la fixarea termenului de judecată, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de a depune în completare o taxă judiciară de timbru de 75 de lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, obligație îndeplinită la data de 4.11.2014, prin C. Registratură, fiind depusă chitanța nr._/1/20.10.2014, eliberată de CEC Bank (depusă la fila 134 dosar). La aceeași dată, partea a depus și un extras din Procesul-verbal nr. 6038/28.07.2014 (filele 135-149 dosar).
La interpelarea Curții, dacă Procesul-verbal depus la dosarul cauzei a fost transmis direct părților, avocatul substituent al recurentei-reclamante arată că nu l-a comunicat.
Părțile adverse prin reprezentanții lor arată că nu au primit înscrisul, dar cunosc conținutul acestuia.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Federația consilierului juridic al intimatul-pârât OIRPOSDRU, întâmpinarea intimatului-pârât Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului F. Europene reprezentanților convenționali ai celor doi intimați-pârâți prezenți, respectiv către avocatul intimatei-pârâte Federația, întâmpinarea formulată de intimatul-pârât OIRPOSDRU.
Avocatul substituent al recurentei-reclamante, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în temeiul prevederilor art. 492 alin. 2 C.pr.civ., are în vedere înscrisul nou depus în recurs, respectiv Procesul-verbal emis de aceeași autoritate emitentă, într-un alt proiect, comunicat acesteia la finalul lunii septembrie. Aceeași autoritate a stabilit că se impune stabilirea unei creanțe bugetare noi, doar cu privire la cheltuielile cu experții pe termen lung, arătând că la fila 33 din dosar este exprimată poziția autorității de control, urmare a intervenției Inspectoratului Teritorial de Muncă. Fiind vorba despre un înscris emis de aceeași autoritate de control, anume OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia, apreciază că este relevant în soluționarea prezentei cauze.
Intimatul-pârât OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia prin consilier juridic având cuvântul asupra probei propuse de partea adversă, se opune încuviințării acesteia, o apreciază ca nefiind relevantă, întrucât este vorba despre un alt beneficiar și un alt proiect în care obiectul sesizării a fost cu totul altul, iar documentele nu sunt aceleași. În susținerea propriei poziții procesuale, depune la dosarul cauzei practică judiciară, respectiv o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel C. și comunică și reprezentanților părților adverse câte un exemplar.
Intimata-pârâtă Federația, prin avocat, având cuvântul asupra probei propuse de partea adversă, arată că nu se opune administrării probei. Depune la dosarul cauzei o copie a citației emise de Tribunalul București pentru termenul din data de 16.12.2014, din dosarul nr._/3/2014 în care, în calitate de reclamantă, a solicitat anularea actului administrativ.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată, respectiv înainte de prezentul termen, înscrisurile depuse de către recurentă urmând a fi analizate de instanță ca practică administrativă, așa cum se analizează și practica judiciară și de asemenea, se va analiza, dacă este cazul, eventuala similitudine a situațiilor și în măsura în care se va constata practică administrativă diferită, se va stabili relevanța acestei împrejurări, astfel că, pune în vedere părților să pună concluzii și în raport de acest aspect.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și constatând că nu sunt motive de amânare, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii în anulare, astfel cum a fost formulată. Cu privire la primul motiv de recurs, instanța de fond pronunțând sentința recurată a încălcat principiul certitudinii juridice și al încrederii legitime în actul autorității. Legea trebuie respectată atât de administrat cât și de administrator, autoritatea publică emitentă fiind prima chemată să își respecte propriile acte. În cauza dedusă judecății, anterior emiterii Procesului-verbal, autoritatea emitentă a admis trei cereri de rambursare în analiza cărora au fost avute în vedere aceleași aspecte constatându-se că acele cheltuieli cu experții pe termen scurt sunt cheltuieli eligibile. Ghidul solicitantului prevede că experții pe termen scurt pot fi angrenați în proiect prin încheierea unui contract de prestări servicii, nefiind nevoie de un contract de muncă. Ulterior emiterii Procesului verbal, OIRPOSDRU Ilfov, la data de 14.07.2014, a admis la rambursare cheltuieli cu experții pe termen scurt făcând aplicarea prevederilor din Ghidul Solicitantului. În cauza dedusă judecății, instanța de fond a făcut o confuzie gravă între dreptul de control al autorității, reglementat de O.U.G. nr. 66/2011 și dreptul de a emite un act contrar. A., dacă ar fi constatat că actele pe care le-a emis anterior, și anume scrisorile de informare prin care au fost admise la plată cheltuielile solicitate prin cererile de rambursare erau nelegale, trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 și să solicite anularea respectivelor acte dacă nu le mai putea revoca, fiind intrate în circuitul civil. A permite o practică contrară, ar însemna că orice autoritate publică ar putea emite un act administrativ contrar unui act precedent, ori o astfel de abordare încalcă atât normele statuate în dreptul intern cu privire la obligativitatea, caracterul executoriu și prezumția de legalitate a unui act administrativ, cât și normele stabilite la nivel european.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, instanța de fond a reținut în mod nelegal că în cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Codul fiscal, care permit autorității să recalifice contractele de presări servicii ca fiind raporturi de subordonare, respectiv contracte individuale de muncă. Raționamentul instanței este greșit, în sensul că pe de o parte se ignoră prevederile Ghidului solicitantului care sunt în mod expres incluse în art. 4 din contract, ca fiind condiții de eligibilitate a cheltuielilor, iar pe de altă parte se reține că aceste contracte de prestări servicii stabilesc un raport de subordonare, având în vedere că managerul de proiect poate verifica munca desfășurată de experți. Or, un beneficiar al oricărui contract are dreptul de a verifica serviciul prestat. A mai reținut instanța de fond că în contract se prevede că reclamanta trebuie să pună la dispoziția experților toate resursele materiale, concluzionând astfel că este un raport de subordonare. Instanța nu a făcut însă dovada în ce ar consta aceste resurse materiale, în cauză au fost experți străini care au gestionat serverul societății și care au fost angrenați pe o perioadă de până la șase luni în aceste contracte, având în vedere că încheierea unui contract de muncă nu era o cerință obligatorie pentru eligibilitatea cheltuielilor. Referitor la ultima condiție prevăzută de art. 7 din Codul fiscal, s-a susținut că reclamanta ar fi suportat cheltuielile de deplasare ale prestatorilor, dar nu există nicio dovadă în acest sens. Nu este îndeplinită nicio condiție din cele prevăzute la art. 7 alin. 1 din Codul fiscal, astfel că, recalificarea acestor convenții ca fiind contracte de muncă este eronată și chiar dacă ar fi fost recalificate aceste convenții, cheltuielile cu contractele de muncă erau cheltuieli eligibile în cadrul proiectului. În concluzie, față de toate cele menționate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată achitate de recurentă atât în fond cât și în recurs pentru taxa judiciară de timbru.
Intimatul-pârât OIRPOSDRU, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Referindu-se la susținerile recurentei privind încălcarea principiului certitudinii juridice le apreciază ca fiind neîntemeiate, din cuprinsul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și a normelor de aplicare reiese cu claritate că atunci când o structură de control este sesizată cu o neregulă, iar în urma verificărilor se constată cheltuieli neeligibile, se întocmește obligatoriu un proces verbal în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit. Structura de control sesizată cu o neregulă privind cheltuielile cu proiectul implementat de beneficiar, a constatat printre alte nereguli și cheltuieli neeligibile rambursate necuvenit, cu contractele de prestări servicii încheiate de reclamantă, întrucât acestea nu îndeplineau condițiile de eligibilitate acestea nerespectând prevederile legislative aplicabile. În temeiul art. 10 din Normele la O.U.G. nr. 66/2011, procesul verbal a fost întemeiat atât pe constatările și răspunsurile inspecției muncii cât și de ierarhia actelor normative, dând prioritate prevederilor Codului M. și Codului Fiscal. Referitor la faptul că nu s-au aplicat corecții financiare procentuale, O.U.G. nr. 66/2011 prevede clar că aceste corecții se aplică doar în cazul neregulilor de achiziții, când nu s-au realizat indicatorii sau prevederile privind sustenabilitatea. Atunci când însă se constată că au fost plătite necuvenit cheltuieli care nu îndeplineau cumulativ condițiile de eligibilitate, autoritățile cu rol în gestionare aveau obligația de a le constitui creanțe bugetare. Cu privire la faptul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Codului fiscal sau prevederile care reglementează condițiile de eligibilitate, acestea sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât din înscrisurile de la dosarul de fond, reiese clar că, experții care nu sunt persoane fizice autorizate și nici liber profesioniști, ci persoane fizice, au fost numiți prin decizie internă de către reprezentantul legal, iar anexa la contractul de prestări servicii detalia ce activități trebuie să întreprindă. Plata nu era pe un serviciu ci era pe un anumit număr de ore detaliat în fișe de pontaj, fișe din care reieșea că activitatea era zilnic prestată. În statele de plată, se menționează clar salariul brut și salariul net, din cuprinsul contractelor de prestări servicii reies prevederi ce îndeplinesc condițiile din art. 7 din Codul fiscal. Documentele justificative nu îndeplinesc însă condiția de a fi conforme cu legislația, întrucât din coroborarea prevederilor Codului M. cu prevederile Codului Fiscal, reiese că o persoană fizică nu poate încheia contracte de prestări servicii decât ocazionale, fără caracter repetitiv. Activitatea experților a fost repetitivă, aspect ce reiese din cererea de chemare în judecată prin care reclamanta invocă acest lucru, astfel că în mod corect s-a reținut că la baza relației dintre expert și beneficiar era un raport de muncă mascat. În cauze similare, atât Î.C.C.J. cât și Curtea de Apel C. au menținut ca temeinice și legale hotărârile instanțelor care au reținut ca neeligibile contractele de prestări servicii încheiate cu încălcarea prevederilor legale respectiv art. 7 pct. 2 din Codul Fiscal.
Intimata-pârâtă Federația, prin avocat susține demersul recurentei-reclamante, arătând că a formulat acțiune în anulare la Tribunalul București, cu prim termen la data de 16 decembrie. Susține că acest proces-verbal este nelegal, iar referitor la cheltuielile considerate neeligibile pentru experții pe termen scurt, a formulat și o acțiune contra unei scrisori de informare. Cheltuielile sunt eligibile, acțiunile nu se desfășurau ca un contract de muncă, nu exista un program de lucru impus. În concluzie, solicită admiterea recursului, iar în temeiul art. 454 C.pr.civ., nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 13.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea la data de 20.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea la data de 27.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8883
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. E. L. CONSULTANTS S.R.L., prin reprezentant legal administrator B. B. M.-Nema și prin reprezentant convențional avocat E. M. I., împotriva sentinței civile nr. 4422/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL REGIONAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, O. I. REGIONAL POSDRU REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, prin reprezentant legal director executiv D. C. C., FEDERAȚIA ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP DIN ROMÂNIA și M. F. EUROPENE reprezentat de M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 6.11.2014, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta Decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 13.11.2014, 20.11.2014, respectiv 27.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4422/12.06.2014, Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării procesului verbal nr. 7029/09.08.2013, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții A. de M. a Programului Operational Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, O. I. Regional POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, F. O. N. a Persoanelor cu Handicap din România și Ministrul F. Europene - Directia Generala A. de M. POSDRU și a respins, ca neîntemeiată, cererea modificată în anularea procesului verbal nr. 7029/09.08.2013 și a deciziei nr. 9950/12.11.2013, formulată de reclamată în contradictoriu cu aceeași pârâții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. E. L. CONSULTANTS S.R.L., solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii în anulare, așa cum a fost modificată, cu cheltuieli de judecată.
Sunt invocate motive de nelegalitate încadrate în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. (2010), când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, arată că prima instanță a apreciat greșit asupra caracterului neeligibil al cheltuielilor efectuate de reclamantă cu experții pe termen scurt. Sentința recurată este dată cu încălcarea principiului certitudinii juridice sau al încrederii legitime în actul autorității - principiu fundamental al dreptului administrativ și potrivit căruia autoritatea este ținută să respecte propriile acte și să se abțină de la orice fapt sau act care ar putea fi catalogat drept contrar actului administrativ intrat în circuitul civil. Or, în cauză, reclamanta a formulat alte două cereri de rambursare care au fost admise de către autoritatea de management cu privire la cheltuielile cu experții pe termen scurt, iar prin ultima scrisoare de rambursare emisă de AMPOSDRU-OIR Ilfov au fost admise la plată cheltuielile cu experții pe termen scurt efectuate în perioada octombrie 2011 - martie 2012. Așadar, autoritatea a emis trei acte administrative, dintre care unul este ulterior procesului verbal a cărui anulare se solicită, prin care a confirmat legalitatea și eligibilitatea acestui tip de cheltuieli, în cadrul proiectului, în baza acelorași documente justificative. Instanța de fond a confundat în argumentația sa dreptul de control al autorității administrative cu „dreptul” de a-și încălca propriul act administrativ.
Principiul certitudinii juridice presupune comportament consecvent și predictibil din partea autorității învestite cu puterea publică. Hotărârea primei instanțe este contrară acestui principiu.
Sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a art. 2 alin. 1 din HG nr. 759/2007 coroborat cu art. 3 din Ordinul comun al MMFES și al MEF nr._, prin raportare la art. 4 din contractul de finanțare și art. 7 alin. 1 pct. 2 din Codul fiscal.
Raportat la prevederile citate ca și la cele cuprinse în Ghidul solicitantului în capitolul 4.3.4, cheltuielile efectuate de reclamantă în legătură cu experții pe termen scurt sunt cheltuielile eligibile. Prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 7 alin. 1 pct. 2.1 din Codul fiscal, raționamentul fiind eronat, relația contractuală a reclamantei cu experții pe termen scurt neputând fi reconsiderată ca activitate dependentă. Chiar și în ipoteza în care a fi reconsiderată astfel, cheltuielile cu personalul tot ar fi eligibile, conform Ghidului solicitantului și ar trebui menținute spre rambursare. Împrejurările că experții au răspuns în fața managerului de proiect, plata lor s-a realizat pe baza orelor efectiv lucrate (stabilite pe baza fișelor de pontaj) și evidențiate în rapoartele de activitate lunare aprobate de managerul de proiect sau că beneficiarul și-a asumat obligația de a rambursa expertilor contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea îndatoririlor proprii și a de a aloca resursele materiale necesare executării contractului nu constituie caz clar de subordonare așa cum a reținut prima instanță. Orice contract presupune o dare de seamă din partea prestatorului față de beneficiar și orice plată a prețului serviciilor este condiționată și corelativă executării acestora calitativ și cantitativ. Aceste împrejurări nu schimbă natura juridică a contractului, experții pe teren scurt neaflându-se în relație de subordonare față de reclamantă, ci fiind doar prestatori ai unor servicii, în baza unor contracte cu caracter eminamente civil. Verificarea calității și cantității serviciilor prestate nu este de natură a converti activitatea independentă într-o activitate dependentă. Prima instanță a înțeles greșit sensul și scopul întocmirii rapoartelor de activitate, care a fost acela al calculării întinderii prețului determinat proporțional cu cantitatea de muncă prestată.
Nici asigurarea de către reclamantă a resurselor materiile necesare prestării serviciilor experților nu constituie fapt care să impună recalificarea convențiilor de prestării servicii. Prin „resurse materiale” reclamanta a avut în vedere cerințele, documentele, etc, pe care experții trebuie să le dețină/cunoască pentru a-și putea executa în bune condiții obligațiile asumate. Angajarea unor cheltuieli în numele reclamantei nu este același lucru cu folosirea mijloacelor proprii. Prestatorii de servicii și-au asumat obligația de a presta servicii în legătura cu organizarea unor evenimente, elaborarea materialelor de informare, realizarea de rapoarte în domeniul economiei sociale, elaborarea platformei de lucru on-line, etc.. Pentru realizarea acestor activități ei au folosit mijloacele materiale și cunoștințele proprii, fără a apela la baza materială a E.-link. De asemenea, reclamanta nu a achitat niciun fel de cheltuieli de deplasare pentru experți, o astfel de obligație fiind menționată numai generic în contractele de prestări servicii, ca o continuare a obligațiilor asumate prin cererea de finanțare, anume aceea de a susține și avansa toate cheltuielile necesare pentru implementarea proiectului.
Sancțiunea aplicată prin procesul-verbal este, în ultimă instanță, o sancțiune disproporționată în contextul în care cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului sunt eligibile fie că sunt efectuate în baza unei convenții civile (cum este cazul experților pe termen scurt), fie că sunt efectuate în baza unui contract de muncă (cum este cazul atât al experților pe termen lung, cât și al experților pe termen scurt).
Prin întâmpinare, pârâtul OIR POSDRU- Regiunea Sud-Vest Oltenia solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile OUG nr. 66/2011 și ale HG nr. 875/2012, respingând susținerile reclamantei întrucât procesul-verbal a fost fundamentat pe constatările Inspecției M., respectiv pe răspunsurile furnizate de această instituție, ținându-se seama și de ierarhia actelor normative. Împrejurarea că OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov a validat, după transferarea proiectului, aceleași cheltuieli, dar aferente altei perioade, nu reprezintă un motiv care să afecteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, ci, din contră, demonstrează că experții nu au prestat o activitate ocazională, ci una repetitivă.
Criticile recurentei privitoare la aplicarea greșită a normelor de drept incidente sunt nefondate. Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească condițiile cumulative prevăzute de HG nr. 759/2007 și respectiv de Ghidul solicitantului, între care condițiile de a fi conformă cu prevederile contractului de finanțare și de a fi conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. Potrivit art. 172a din Regulamentul CE nr. 2342/2002, costurile eligibile sunt acelea suportate efectiv de beneficiarul subvenției și care îndeplinesc, inter alia, cerința de a respecta legislația fiscală și socială aplicabilă. Or, din contractele de prestări servicii și celelalte acte încheiate în baza acestora rezultă că au fost fixate activitățile pe care experții erau obligați să le execute, s-au încheiat fișe de pontaj și rapoarte de activitate prin care s-a evidențiat umărul efectiv de ore prestate, s-a prevăzut obligația experților de a răspunde în fața managerului de proiect, precum și angajamentul reclamantei de a rambursa cheltuielile aferente îndeplinirii îndatoririlor experților și de a aloca resursele umane și materiale necesare în scopul executării de către experți a contractelor. Experții au prestat activități zilnic, prețul nu a fost per serviciu, ci per număr de ore efectiv lucrate, o parte a contractelor au fost încheiate pentru o perioadă de 6 luni și s-au decontat cheltuieli cu transportul și cazarea. Prin urmare, potrivit art. 1 alin. 1 pct. 2.1 din Codul fiscal, coroborate cu prevederile Codului muncii, rezultă că experții au prestat activități continue și dependente, pentru care trebuia încheiate contracte individuale de muncă. De asemenea, aceeași experți au prestat aceleași servicii în mai multe proiecte, ceea ce demonstrează că activitățile au fost prestate succesiv, în mod continuu, iar nu ocazional. În concluzie, reclamanta și experții s-au aflat în raporturi de muncă mascate în mod nelegal prin convenții civile de prestării servicii, motiv pentru care se impune respingerea recursului.
Prin întâmpinare, intimatul pârât MFE prin MFP solicită respingerea recursului, ca nefundat, arătând că prima instanță a apreciat corect asupra clauzelor contractuale specifice unei activități dependente în sensul art. 7 alin. 1 pct. 2.1 Cod fiscal.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă ONPHR solicită admiterea recursului, arătând că decizia OIR de a califica cheltuielile făcute cu experții pe termen scurt drept neeligibile este nelegală și neîntemeiată.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de recurs, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoarele argumente:
Așa cum a reținut prima instanță, prin procesul verbal nr. 7029/09.08.2013 s-a stabilit caracterul neeligibil al cheltuielilor făcute de reclamantă reprezentând contravaloare onorarii achitate experților pe termen scurt, în baza unor convenții civile, aferente primei și celei de-a doua cereri de rambursare formulate în implementarea proiectului POSDRU/84/6.1/S/_- „RESQUE- Înființarea unei rețele de Economie Socială destinată integrării profesionale a persoanelor cu dizabilități, pornind de la experiențe și bune practici în Uniunea Europeană, proiect în care reclamanta are calitatea de partener al beneficiarului ONPHR. Motivul declarării neeligibile a acestor cheltuieli a fost reconsiderarea activităților prestate de experții pe termen scurt ca activități dependente, conform art. 7 alin. 1 pct. 2.1 lit. a)-c) din Codul fiscal, pe motiv că nu au avut caracter ocazional, ci caracter repetitiv.
Curtea constată că, raportat la prevederile contractelor de prestări servicii încheiate de reclamanta E.-link Consultants SRL cu experții pe termen scurt pentru implementarea proiectului și avute în vedere prin procesul-verbal 7029/09.08.2013, la modul de desfășurare a activităților care au făcut obiectul contractelor și la prevederile legale incidente, prima instanță, în mod greșit, a confirmat caracterul neeligibil al acestor cheltuieli, pe motiv că încheierea convențiilor civile încalcă dispozițiile legii naționale, clauzele contractelor fiind specifice contractelor individuale de muncă.
Potrivit art. 4 din Contractul de finanțare a proiectului, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de HG nr. 759/2007, de Ordinul comun al MMFES și MEF nr._ pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, de Contractul de finanțare și de Ghidul solicitantului.
Condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 din HG nr. 759/2007 socotite neîndeplinite de către autoritatea administrativă (pentru a declara cheltuielile menționate ca fiind eligibile) au fost acelea ca aceste cheltuieli să fie conforme cu prevederile legislației naționale și comunitare și conforme cu prevederile contractului de finanțare.
Or, potrivit Ghidului solicitantului, capitolul 4.3.4, experții (pe termen lung sau pe termen scurt) implicați în realizarea unei activoități sau a unui grup de activități în cadrul proiectului își pot desfășura activitatea, după caz, în cadrul unor raporturi juridice de muncă (contracte individuale de muncă, raporturi de serviciu) sau în afara unor raporturi juridice de muncă (contracte civile de prestări servicii încheiate în temeiul prevederilor din Codul civil).
Prin urmare, contractul de finanțare și Ghidul solicitantului au stabilit posibilitatea desfășurării activității atât pe baza unor raporturi juridice de muncă, cât în afara unor astfel de raporturi, adică pe baza unor contracte civile, în funcție de felul activității.
A. de management a procedat la reconsiderarea activităților prestate de experții pe termen scurt din activități independente (caracter care reiese din tipul contractului încheiat-convenție civilă) în activități dependente, pe motiv că au fost desfășurate într-o relație de angajare, reconsiderare la care se referă prevederile art. 7 alin. 1 pct. 2.1 din Codul fiscal. Potrivit acestui text de lege, o activitate poate fi reconsiderată ca activitatea dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile: existența relației de subordonare a beneficiarului de venit față de plătitorul de venit, folosirea în prestarea activității de către beneficiarul de venit exclusiv a bazei materiale a plătitorului de venit, suportarea de către plătitorul de venit, în interesul desfășurării activității, a cheltuielilor de deplasare ale beneficiarului de venit sau suportarea indemnizației de concediu de odihnă și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit. Primele trei criterii enumerate au fost apreciate atât de către autoritatea administrativă emitentă a actului, cât și de către prima instanță, ca incidente în cauză, respectiv răspunderea experților față de managerul de proiect, plata experților pe baza orelor efectiv lucrate stabilite prin fișele de pontaj și rapoartele de activitate lunare aprobate de managerul de proiect, obligațiile asumate de reclamantă prin contracte de a plăti contravaloarea cheltuielilor efectuate de experți pentru îndeplinirea îndatoririlor lor și de a aloca resursele materiale necesare executării contractelor.
În aprecierea Curții, pentru a concluziona că desfășurarea activității experților pe termen scurt pe baza convențiilor civile, iar nu a contractelor individuale de muncă, încalcă condiția de eligibilitate referitoare la conformitatea cheltuielii cu prevederile legislației naționale nu este suficientă trimiterea la prevederile art. 7 alin. 1 pct. 2.1 din Codul fiscal, care au relevanță în materie fiscală și conform cărora orice activitate independentă poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile anterior menționate. Dimpotrivă, este necesar ca trăsăturile activității și împrejurările în care aceasta s-a derulat, să impună concluzia că activitatea respectivă putea fi desfășurată numai în baza unui contract individual de muncă.
Or, împrejurările cauzei nu justifică reconsiderarea activităților din independente în dependente și, pe această cale, declararea cheltuielilor făcute drept neeligibile, întrucât contractele au fost încheiate pentru desfășurarea unor activități ocazionale necesare implementării proiectului (ex., întocmirea de studii, curricule ale programelor de formare profesională în domeniul economiei sociale, elaborarea de materiale audiovizuale sau de rapoarte financiare, necesare implementării proiectului, etc.), iar împrejurarea că serviciile s-au prestat în condițiile și termenele cerute de beneficiar, iar plata către prestatori a fost condiționată de acceptarea de către beneficiar a raportului lunar de activitate nu este suficientă pentru reconsiderarea caracterului activității. În egală măsură, și în cadrul unui contract civil prestatorul serviciului este ținut de obligația de a răspunde pentru activitatea prestată, iar plata serviciilor poate fi stipulată în funcție de numărul orelor lucrate, în raport de tipul activității și de voința părților contractante. Cu alte cuvinte, răspunderea față de managerul de proiect, ca și întocmirea rapoartelor de activitate cuprinzând numărul de ore lucrate în executarea activității nu sunt specifice exclusiv unui raport de muncă. Experții pe termen scurt nu și-au desfășurat activitatea într-o locație fixă, prestabilită și impusă, după un program de lucru impus sau uzând de mijloacele materiale deținute de beneficiar, pentru ca activitatea lor să poată fi, în mod cert, considerată drept activitate dependentă. Nici clauza contractuală referitoare la suportarea cheltuielilor de deplasare a experților în vederea îndeplinirii prestațiilor (care, în fapt, nu a avut loc) nu este specifică exclusiv contractelor individuale de muncă și nu impune, în cazul de față, reconsiderarea activității.
Având în vedere că însuși contractul de finanțare și Ghidul solicitantului au permis partenerului beneficiarului proiectului să încheie contracte civile cu experții pe termen scurt, fără ca aceste prevederi referitoare la cerințe operaționale să delimiteze clar condițiile și situațiile în care nu ar fi posibilă prestarea activităților experților pe termen scurt pe bază de contract civil, coroborat cu împrejurarea, pe care Curtea o socotește relevantă în cauză din perspectiva lipsei de coerență a practicii administrative, a rambursării cheltuielilor de același tip într-o altă cerere de rambursare adresată în cadrul proiectului ulterior celor avute în vedere de procesul-verbal atacat în cauză, Curtea constată că respectivele cheltuieli au fost angajate în conformitate cu prevederile naționale și cu prevederile contractului de finanțare și că nu se impune reconsiderarea activităților care să conducă la concluzia desfășurării acestora cu încălcarea prevederilor legii naționale.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. 1 pc. 8 C.pr.civ. (2010), Curtea va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând, va admite cererea principală în anulare, modificată și va anula decizia nr. 9950/12.11.2013 (reprezentând soluția de respingere a contestației administrative) și procesul verbal nr. 7029/09.08.2013, în măsura în care se referă la cheltuielile neeligibile constatate din derularea convențiilor civile de prestări servicii încheiate de partenerul E.-link Consultants SRL (adică, în limitele investirii).
În temeiul art. 451 alin. 1, art. 452 și art. 453 alin. 1 C.pr.civ. (2010), va obliga pârâții să achite reclamantei recurente suma de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs, reprezentând taxele judiciare de timbru, plătite pentru acțiunea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. E.-L. CONSULTANTS S.R.L., cu sediul în București, .. 11-13, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2005, Cod fiscal RO_, cont RO07PIRB_1000 deschis la Piraeus Bank, sucursala Ș. V. București, împotriva sentinței civile nr. 4422/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. DE M. A PROGRAMULUI OPERAȚIONAL REGIONAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, cu sediul în București, .. 34-36, sector 2, O. I. REGIONAL POSDRU REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, cu sediul în C., .. 5A, jud. D., C._, cont Trezoreria C. RO83TREZ__, FEDERAȚIA ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP DIN ROMÂNIA, cu sediul ales la CA Vass I.-E., în București, .. M. nr. 6, sector 1, cod fiscal_, cont RO95RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Grivița București și M. F. EUROPENE reprezentat de M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, .. 15-17, cod fiscal_, cont bancar nr. RO73TREZ__ deschis la Banca ATCPMB, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
Casează sentința și, rejudecând, admite cererea principală în anulare, modificată, astfel:
Anulează decizia nr. 9950/12.11.2013 și procesul verbal nr. 7029/09.08.2013.
Obligă pârâții să achite reclamantei recurente suma de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. V.E.C./Tehnored. B.A.I./7 ex.
Jud. fond C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 722/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 1339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
